Când îţi rămâi mic…

Îţi aminteşti de orele de desen când depăşeam cu pensula înmuiată-n acuarele linia trasată uşor cu creionul şi tovarăşa ne punea să refacem desenul sau ne scădea un punct din notă? Acelaşi lucru se întâmpla şi în cazul cărţilor de colorat când ieşeam din contur. Ne părea prea mic pentru câtă culoare aveam noi de oferit.
Dar de orele de caligrafie sau de dictare când, pentru că nu ne ajungea rândul, aveam tendinţa să despărţim aiurea câte un cuv-ânt pentru că nu anticipam finalul de rând şi rămâneam cu prea multe litere pe care nu le puteam strecura pe foaie? Se întâmpla şi să înghesuim cuvântul atât de mult încât nu se mai desluşea nimic şi rezulta ceea ce atunci numeam porcuşor. Asta şi urechile făceau ca tema de casă, dacă scăpa de ochiul vigilent al mamei, să devină tablă de şah pentru cerneala roşie a dascălului care corecta. De obicei se rupea pagina şi o luam de la capăt, cu mai multă atenţie acordată finalului de rând.

Când, mai târziu, am ajuns la scrisori, cuvintele se îmbulzeau după ce ne semnam sub atât de uzatul Cu drag, al tău/a ta şi apelam la câte un P.S strecurat într-o parte a foii A4. Dacă nici aşa nu terminam de spus, mai luam una şi continuam să aşternem gânduri-rânduri. Ce simplu era!
Paginile astea pe care scriem acum şi care au înlocuit foaia de hârtie ne permit să scriem oricât, oricând. Nu se termină nici rândul, nici foaia. Nu trebuie nici să ştergem să tăiem cuvintele scrise greşit. Cu un backspace anulăm şi idei şi semne de punctuaţie care s-au grăbit să se aşeze deşi încă nu era locul lor. Sau timpul lor. Şi nu mai dăm de înţeles că am fi vrut să spunem altceva, altcumva, altcândva, altfel. Nu mai rupem, nu mai rescriem încă o dată şi încă o dată.
Asta e cu foile…

Dar ce facem atunci când cuvintele nu ne mai încap pe buze şi braţele nu ne ajung în îmbrăţişare? Sau spre-mbrăţişare? Atunci când ochii nu ne mai sunt de-ajuns ca să scrutăm orizonturi şi glasul ne rămâne mic pentru câte am vrea să spunem sau pentru cât de tare ar trebui să strigăm ca să răzbată la lumină?
Dar când din prea mult sau prea deloc simţi că ţi-ai rămas tu mic şi nu te mai încapi, ce faci? De unde o iei de la capăt? Ce ştergi, ce desparţi în silabe?

Foto