Dacă magia-ar avea culoare…

1Hai, gata, lasă-i să strige! Lasă-i să ceară bis, lasă-i aşa, bucuroşi, uimiţi şi fericiţi! Nu te mai întoarce, stropul ăla de glorie nu ţine mai mult de câteva minute şi te va putea costa destul de scump. Nu l-ai văzut pe cel din primul rând cu câtă atenţie studia cutia aia? Sunt sigură că a observat locul ăla mic din colţ şi ştie exact cum ai făcut. Va striga de acolo că ştie, te va demasca, îţi va distruge numărul. Rişti asta doar pentru că unii strigă că te vor înapoi? Pentru câteva zâmbete-n plus şi dezamăgiri în minus? Vor ţipa, e drept! Vor cere mai multe baloane, mai multe bile colorate, mai multe batiste legate şi mai multe sfori desfăcute ca prin farmec. Şi? Cu ce rămâi dacă cel mic va veni cu aerul ăla de omuleţ care-a descoperit lumea şi va spune sec că a văzut sertăraşul? Vor fi şi mai dezamăgiţi decât dacă nu te mai întorci. Aşa că hai, lasă-i să ţipe. I-ai vrăjit, ţi-ai atins scopul, eşti vedeta serii, ce mai vrei?

Va începe imediat muzica şi vor pleca, rând pe rând, spre casă. Vor povesti despre tine, te vor crede erou. Sau, mă rog, un personaj fermecat de prin cărţile sau desenele lor preferate. Vor încerca să te imite în faţa părinţilor, a bunicilor, a tuturor. Oamenii ăia mari vor vedea stângăcia cu care vor muta o bilă dintr-o mână-n alta dar îi vor face pe oamenii ăştia mici să creadă că le-a ieşit, că pot şi ei, că sunt şi ei ca tine. Şi mulţi chiar vor vrea să fie ca tine. Pentru că oamenii mari nu au curajul să le spună că pentru asta nu-i nevoie de puteri supranaturale. Şi bine fac că încă nu le spun. Până şi ei au nevoie din când în când să creadă că nu-i doar îndemânare.
Gata, s-au liniştit. Acum îţi poţi da haina jos, ştiu că e tare grea şi incomodă cu atâtea buzunare şi compartimente. Scoate-ţi şi mănuşile, nu mai e cazul să fereşti nimic de nimeni. Şi se pot murdări de realitate dacă ieşi cu ele afară.
Nu te mai văd copiii, îţi poţi aprinde ţigara. Dacă va mai trece cineva, îţi voi face un semn discret, cei mici nu ar vrea să vadă că şi magicienii au vicii de oameni normali. Dă-mi şi mie un foc, te rog! Încearcă să nu te faci că mi-l iei de după ureche, parcă azi n-am chef de glume.

Ştii, am tot vrut să te întreb ceva. Tu cum îi faci pe oamenii mari să creadă-n magie? Da, sunt amuzante toate trucurile dar parcă e nevoie de mai mult decât un balon mic din care ies două mari sau o bilă roşie care, strânsă-n palmă, pare că se divide. Sau că îşi aduce aproape perechea.
Uite, de pildă, n-ai putea să faci aşa şi cu două suflete? Pui unul în palma cuiva şi îi spui să strângă cât poate de tare. Şi sufletul în care-i ascuns celălalt, din strânsoare, îl va face şi pe celălalt să apară. Să aduci suflet lângă suflet, într-o palmă caldă. De ce n-ai putea? Nu cred că-ţi trebuie magie pentru asta, tot de îndemânare ai nevoie. Şi de o poveste care să distragă atenţia de la mâini. Şi-ar pierde din mireasmă dacă am vedea că-l ascunzi cu degetul mare, mai bine ne laşi să credem că a venit aşa, de unul singur. Sau că a auzit chemările. Sau şi mai bine, că a fost acolo dintotdeauna.
Lasă-mi mie porumbeii şi fă cumva ca din joben să scoţi gânduri de departe pentru cei care au nevoie de ele. Poţi? Dar să fie la fel de albe şi de fidele. Să ştie să se întoarcă la un singur semn şi să se aşeze pe umăr. Hai, nu trebuie să fie greu. Ai făcut să apară iepuraşi dând foc unei batiste, de ce-ar fi imposibil să jonglezi cu un cuvânt, transformându-l în gând bun şi cald? Ai voie să faci spectacol, e chiar indicat să rosteşti nişte formule magice, să sufli în pumn şi apoi să deschizi palma şi să laşi gândul să-şi deschidă aripile. Vrei? Să ştii că, deşi nu-s la fel de extrovertiţi ca cei mici, oamenii mari se vor comporta tot ca nişte copii în cazul ăsta. Vor striga şi te vor aplauda. Sau vor plânge în tăcere. Dar asta va conta mai mult decât toate aplauzele lumii.

Lasă, nu-mi răspunde. Ştiu că nu poţi. Tocmai pentru că nu poţi, ai ales să te joci cu mintea omenilor. Să-i faci să creadă în poveşti în care lucrurile apar şi dispar la o simplă pocnitură din degete. Să viseze. Şi să uite. Mai ales să uite că întotdeauna e nevoie de un buzunar secret. Şi de puţină dexteritate. Deşi poate tocmai asta-i cheia. Poate că dacă n-ar uita asta, ar putea scoate şi ei, în clipe de tăcere, un cuvânt de dor dintr-o cutie ce la prima vedere pare goală. Le prezinţi iluzii învelite-n hârtie colorată şi le tranformi în baloane de săpun. Apoi le laşi să se spargă sub ochii lor. Hocus-pocus, Abracadabra, ha-ha-ha şi gata, s-a dus! A fost. Doamneeelooor şi dooomnilooor, cel mai mare truc din lume, nemaivăzut şi nemaiauzit. Şi balonul tot spart rămâne. Următorul, la spectacolul următor.
Halal îndemânare, magicianule! Tot scrumul a căzut pe tine. Ai uitat să mai scuturi din ţigară.
Hai să mergem spre casă, s-au stins luminile pe scenă. Unii dintre copii deja sunt în pat şi vizează la ziua când vor fi ca tine. Părinţii lor sunt în bucătărie şi discută despre spectacol, îţi analizează trucurile şi unii chiar încearcă la ora asta trucul cu sfoara îndoită. Să ştii că nu s-a văzut nodul ăla fals dar e simplu de ghicit.
Hai, lasă, nu te mai şterge. E noapte, nu se vede. Şi, în fond, se ştie că plânsul cel mai amar e al celor care de obicei fac oamenii să râdă.

Foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Dacă magia-ar avea culoare…

  1. Oana zice:

    Ai reușit ( iar) să mă faci să plâng. Dar acum îți mulțumesc pentru asta.

    Apreciază

  2. Ivy zice:

    Pentru mine orice este albastru este magic. Seara buna, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Iosif zice:

    „Magicienii” , Mos Craciun si toti eroii din povesti,
    nu sunt pentru oameni adulti,preocupati de cele pamântesti.
    Ei au trecut de faza infantila,au învatat trucuri subtile,
    iar pentru ei „magicienii”,nu sunt decât jocuri sterile .

    Apreciază

  4. Cosmisian zice:

    Cred ca acesta este un interviu direct cu sufletul magicianului. Intrebarile si dialogul nu sunt dupa modelul clasic de interviu, astfel ca te tradeaza si pe tine… am intrebari acum, Potecuto!

    Apreciază

  5. Pingback: Amar | Gândul zilei

  6. Iosif zice:

    „Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti,caci împaratia lui Dumnezeu este a unora ca ei.”
    Doar daca vom iubi ca ei,ne vom afla identitatea .
    În inocentza de copil,redobândim eternitatea !

    Apreciat de 2 persoane

  7. Alex zice:

    Minunate rânduri, dragă Potecuță, care ne merg direct la suflet. Numai bine și zile cu bucurii, îți doresc cu drag! 🙂

    Apreciază

  8. opantazi zice:

    Eu ti-am mai zis ca faci magie, Potecut, de fiecare data reusesti sa ma emotionezi! Si eu cred in magie. Si cred si in Mos Craciun. Si voi crede atat timp cat va trai copilul din mine! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Ole ! 🙂 Aici este in primul rand, magia cuvintelor rasarite pe potecuta !
    Ganduri frumoase catre tine, strange pumnii si deschide-i in noapte catre stele…

    Apreciază

  10. Ana zice:

    E fain sa creada cineva in magie….Mai mereu m-am gandit cum naiba face sa scoata vrabiuta sau ispurele din joben sau cusca…si cand am aflat am incetat sa mai cred in magie….
    Ar fi simplu sa fie magie cu suflete….Pentru mine , imaginea asta mentala de suflet si magie , la momentul actual , este asociere de gand cu vorba aia : „Bah , ma doare rau capul….Pai vezi ca azi se taie porci la abator , mergi si schimba-l ! ” .
    Te pup , fata draga! 😚

    Apreciază

  11. Mugur zice:

    Am fost un simplu spectator ce ți-a admirat magia… cuvintelor și a gândurilor ce au șezut, cuminți, în sertărașul acela secret și nevăzut. Le-ai scos pe rând, câte unul, ca într-un adevărat spectacol, unde iluzia devine realitate.
    Îți mulțumesc pentru condeiul tău magic!

    Apreciază

  12. M.C. zice:

    Magicianul nu poate, deși ar vrea. Noi putem, dar nu vrem. Alegem iar și iar calea cea mai ușoară. Așa suntem programați. Efortul, mai ales cel sufletesc, e refuzat din start.

    Apreciază

  13. Din păcate, aproape toți oamenii mari se bucură la o singură magie. Aceea în care apar banii, pe bune, iar ei pot apoi face să apară în viața lor tot ce vor: o călătorie de vis, o mașină scumpă, o vilă sau iubirea mult visată.

    Apreciază

  14. Întotdeauna mi-au plăcut magicienii. Şi, chiar dacă e vorba despre tot felul de trucuri, îmi place să cred că există (măcar) o picătură de magie. ☺

    Apreciază

  15. Drugwash zice:

    Astăzi avem magie şi minuni;
    Poftiţi, poftiţi la ele, oameni buni!
    Sînt calde, abia scoase din cuptor:
    Felii de zîmbet şi-ntre ele-un dor.

    Apreciat de 1 persoană

  16. Ai făcut magicianul să plângă. Apropo, oare magicienii cred în magie?

    Apreciază

  17. 9 zice:

    Oamenii mari cred in magicieni doar daca au suflet de copil. 🙂

    Apreciază

  18. Ce ar fi viata noastra fara magie, fara povesti, fara Mos Craciun?… Ne place sa fim vrajiti si fictiunea, de asta ne uitam la filme, seriale, citim carti. Imi place mult cum pleci de la o analogie si apoi pui in centru ideea principala 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s