Poveste-ntre ziduri

Publicat pe 27/01/2016 de Poteci de dor

123456ugatu0pu
Sursă foto
Mai multe găsiţi la Călin

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la Poveste-ntre ziduri

  1. racoltapetru6 zice:
    27/01/2016 la 11:48

    Ce frumos se poate transforma o poveste în realitate! Nici nu-i nevoie de cuvinte. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. laviniacosman zice:
    27/01/2016 la 11:55

    Wow! De-a dreptul de poveste! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  3. April zice:
    27/01/2016 la 11:57

    Ce taaaare! Să ai un copac în cameră… așa ceva nu mi-ar fi trecut prin cap. :))

    Apreciază

    Răspunde
  5. szqwer zice:
    27/01/2016 la 12:24

    splendida camera 🙂 !

    Apreciază

    Răspunde
  6. Simona zice:
    27/01/2016 la 13:06

    Cât de frumos!!! Vreau și eu așa ceva!

    Apreciază

    Răspunde
  7. HopeLess zice:
    27/01/2016 la 13:11

    Wow… ce fain! Si ce idee… De pus in practica! 😉

    Apreciază

    Răspunde
  8. zapadalbastra zice:
    27/01/2016 la 13:17

    Trebuie să ai suflet de copil și mâini dibace, să poți da viață unei povești:))

    Apreciază

    Răspunde
  9. Ana zice:
    27/01/2016 la 15:05

    Foarte frumos! Cred ca nu exista copil care sa nu isi fi facut cort sau adapost in camera! 😁

    Apreciază

    Răspunde
  10. GEGELUTZ zice:
    27/01/2016 la 17:11

    Eu mi-aş fi băgat şi patul în scorbură! 🙂 Şi nu mai ieşeam de-acolo.

    Apreciază

    Răspunde
  11. papagigli zice:
    27/01/2016 la 17:13

    Camera e de vis, vazuta la altii. Mi-as face asa ceva in casa? Niciodata.
    1. Copiii apreciaza jucariile pret de o saptamina. Dupa aceea va dori o plaja cu palmieri. Iar dupa 16 ani, ce-si va dori nu va avea legatura cu lupu’ din „Scufita Rosie” 😉
    2. Nu mi se pare a fi sanatos, ca cine si cum va sterge praful de pe sutele de frunzulite? Si atunci ce facem, i-l dam copilului sa-l inhaleze?
    3. Si in fine, cine-ti cumpara un apartament sau o casa cu o astfel de camera? Aaaa, what about…nimeni? 😆

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      27/01/2016 la 22:08

      Măi, papa! Eu nu am scos camera la vânzare. Uite şi tu ce încântată e fetiţa aia, mai contează praful? 😀

      Apreciază

      Răspunde
    • Maria zice:
      28/01/2016 la 14:49

      :)) eu as cumpara si nici nu mi-as face atatea probleme in legatura cu praful (care praf e sters de domnisoara din belsug) si nici nu cred ca s-ar plictisi pentru ca un copac nu e jucarie ci un inceput de poveste care poate fi rescris la nesfarsit
      Iar Scufita Rosie are semnificatii si la 30 de ani, nu mai povestim de 16.
      Acuma stau sa ma gandesc la podul bunicilor care avea lut pe jos si tot felul de vietati (paienjeni, soareci, muste, gandacei si mai stiu eu ce) si tot a fost locul preferat vreme de cel putin 10 ani – doar acolo ma jucam (mai stropeam cu apa pe jos din cand in cand sa nu se ridice chiar tot praful).

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  12. Suzana zice:
    27/01/2016 la 17:30

    Interesanta ideea pentru o camera de joaca cu spatiu suficient! Copiilor pare sa le placa ascunzisurile. Nepotica noastra se ascunde dupa usi sau perdele ca sa o gasim…:)
    Happy WW!

    Apreciază

    Răspunde
  13. noradamian zice:
    27/01/2016 la 19:35

    Dacă nu se poate o căsuță undeva în grădină sau, mai bine, într-un copac, e frumos și cu un copac misterios în cameră. O cameră care stimulează iubirea de povești și imaginația copilului. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  14. Luiza zice:
    27/01/2016 la 19:36

    Wooow ce frumusete, o lume minunata pt copii si nu numai :))
    Happy WW!

    Apreciază

    Răspunde
  15. july zice:
    27/01/2016 la 19:45

    Nu imi pot inchipui Potecutele intre ziduri, nici macar daca arata atat de fabulos camera ca cea din imagini. Libertateee! :))))

    Apreciază

    Răspunde
  16. wordpreessro zice:
    28/01/2016 la 15:20

    Faine articole(eu te urmaresc, ma poti urmari si tu)

    Apreciază

    Răspunde
  18. araoimi zice:
    28/01/2016 la 20:58

    Potecuta, vreau și eu !
    Măcar un copăcel. Sa mă duca în lumea poveștilor.
    E minunat ! Pup cu drag ! 😊

    Apreciază

    Răspunde
  19. dragoscalinescu zice:
    30/01/2016 la 19:14

    Limita ne este propria imaginaţie.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu