Poveste-ntre ziduri

123456ugatu0pu
Sursă foto
Mai multe găsiţi la Călin

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

48 de răspunsuri la Poveste-ntre ziduri

  1. Ce frumos se poate transforma o poveste în realitate! Nici nu-i nevoie de cuvinte. 🙂

    Apreciază

  2. Wow! De-a dreptul de poveste! 🙂

    Apreciază

  3. April zice:

    Ce taaaare! Să ai un copac în cameră… așa ceva nu mi-ar fi trecut prin cap. :))

    Apreciază

  4. szqwer zice:

    splendida camera 🙂 !

    Apreciază

  5. Simona zice:

    Cât de frumos!!! Vreau și eu așa ceva!

    Apreciază

  6. HopeLess zice:

    Wow… ce fain! Si ce idee… De pus in practica! 😉

    Apreciază

  7. Trebuie să ai suflet de copil și mâini dibace, să poți da viață unei povești:))

    Apreciază

  8. Ana zice:

    Foarte frumos! Cred ca nu exista copil care sa nu isi fi facut cort sau adapost in camera! 😁

    Apreciază

  9. GEGELUTZ zice:

    Eu mi-aş fi băgat şi patul în scorbură! 🙂 Şi nu mai ieşeam de-acolo.

    Apreciază

  10. papagigli zice:

    Camera e de vis, vazuta la altii. Mi-as face asa ceva in casa? Niciodata.
    1. Copiii apreciaza jucariile pret de o saptamina. Dupa aceea va dori o plaja cu palmieri. Iar dupa 16 ani, ce-si va dori nu va avea legatura cu lupu’ din „Scufita Rosie” 😉
    2. Nu mi se pare a fi sanatos, ca cine si cum va sterge praful de pe sutele de frunzulite? Si atunci ce facem, i-l dam copilului sa-l inhaleze?
    3. Si in fine, cine-ti cumpara un apartament sau o casa cu o astfel de camera? Aaaa, what about…nimeni? 😆

    Apreciază

    • Măi, papa! Eu nu am scos camera la vânzare. Uite şi tu ce încântată e fetiţa aia, mai contează praful? 😀

      Apreciază

    • Maria zice:

      :)) eu as cumpara si nici nu mi-as face atatea probleme in legatura cu praful (care praf e sters de domnisoara din belsug) si nici nu cred ca s-ar plictisi pentru ca un copac nu e jucarie ci un inceput de poveste care poate fi rescris la nesfarsit
      Iar Scufita Rosie are semnificatii si la 30 de ani, nu mai povestim de 16.
      Acuma stau sa ma gandesc la podul bunicilor care avea lut pe jos si tot felul de vietati (paienjeni, soareci, muste, gandacei si mai stiu eu ce) si tot a fost locul preferat vreme de cel putin 10 ani – doar acolo ma jucam (mai stropeam cu apa pe jos din cand in cand sa nu se ridice chiar tot praful).

      Apreciat de 1 persoană

  11. Suzana zice:

    Interesanta ideea pentru o camera de joaca cu spatiu suficient! Copiilor pare sa le placa ascunzisurile. Nepotica noastra se ascunde dupa usi sau perdele ca sa o gasim…:)
    Happy WW!

    Apreciază

  12. noradamian zice:

    Dacă nu se poate o căsuță undeva în grădină sau, mai bine, într-un copac, e frumos și cu un copac misterios în cameră. O cameră care stimulează iubirea de povești și imaginația copilului. 🙂

    Apreciază

  13. Luiza zice:

    Wooow ce frumusete, o lume minunata pt copii si nu numai :))
    Happy WW!

    Apreciază

  14. july zice:

    Nu imi pot inchipui Potecutele intre ziduri, nici macar daca arata atat de fabulos camera ca cea din imagini. Libertateee! :))))

    Apreciază

  15. wordpreessro zice:

    Faine articole(eu te urmaresc, ma poti urmari si tu)

    Apreciază

  16. araoimi zice:

    Potecuta, vreau și eu !
    Măcar un copăcel. Sa mă duca în lumea poveștilor.
    E minunat ! Pup cu drag ! 😊

    Apreciază

  17. Limita ne este propria imaginaţie.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s