Operaţiunea „zama”

yPentru că e vineri, îmi daţi voie la o porţie de frământări existenţiale? De data asta nu e zuzăneala care mă caracterizează câteodată, e altceva. Pe cât de zdrăngănit, pe atât de serios. Că poate voi râdeţi da’ eu mă afund în chintesenţă. Despre reţete care, pentru mine, au un singur ingredient de bază şi anume google translate, am mai adus eu vorba pe aici şi am mărturisit că prima dată verific ingredientele. Dacă nu necesită nimic care creşte într-un copac din Venezuela, sunt şanse mari să accept că mă bate-un gând. Dar gândul bate în retragere la al doilea rând al textului alocat modului de preparare. El începe promiţător cu „ceapa se taie mărut, ardeiul cubuleţe, roşiile felii subţiri”. E de bun simţ, zic. Dar continuă absolut dezastruos cu „şi se face o reducţie de”. Aici spun pas fără urmă de strângere de inimă. Să rămână ei cu reducţia că eu stau cu ceapa netăiată până găsesc o reţetă care nu umblă cu nasu’ pe sus, satisfăcută că m-a făcut praf din două rânduri şi mi-a demonstrat că habar n-am.

De acelaşi tratament beneficiază şi reţeta care-mi spune că „mai întâi ne asigurăm că untul e emulsionat” pentru că oricât de îngăduitoare aş fi, nu accept ca o tartă de prune să mă trateze cu superioritate. Aici situaţia se prezintă cât se poate de clar.
Să trecem la operaţiunea „Zama” că vreau să mă lămuriţi.
Io sunt ardeleancă din tată-n moşi. Că de strămoşi nu sunt sigură până la capăt, n-am făcut o disecţie a pomului genealogic, îi cred pe cuvânt pe bunicii care s-au jurat că nu-şi amintesc să se fi rătăcit vreo picătură de sânje din alt neam în ADN-ul nost’. Păcat, aş fi vrut să fiu un cocktail de gene. Revin la zamă.
Absolut orice ardelean care se respectă, la întrebarea „mânci o zamă?”, te va întreba fără greş „de care?” sau, după caz, „cu ce?”. Şi are de ales între variantele „de burtă, de grumpene, acră sau de fâsaică”. Aţi înţeles. La noi în bătătură, zama înseamnă ciorbă. Dar!! Poate fi şi varianta „de la ţară” a mult mai preţiosului „zeamă”. Însă zeamă nu înseamnă ciorbă. Ca să mai zică cineva că ardelenii nu-s „fainoşagi” (nu ştiu ce înseamnă dar cred că-i de bine). Adică zamă egal ciorbă şi egal zeamă dar zeamă nu egal ciorbă.
Să vă explic: acelaşi ardelean care se respectă, pretin bun, suflet ales, cu tot dragul v-ar recomanda (dacă v-ar vedea cu ochii bulbucaţi de greaţă după o noapte în care v-aţi şpriţuit), să beţi zamă de curechi, adică de varză, adică moare. Sau zamă de pe castraveţi. Sau zamă de lămâie, ar spune ardelenii care s-au emancipat între timp.
No. Problema e : dacă vin la voi acasă şi vă cer zamă, ce primesc? Nu fiţi chitră să ziceţi „ciuciu” că la foame fac urât. Dar dacă cer zeamă? Că am înţeles eu că pe la capitală zamă e ceea ce la noi, în Ardealu’ nost’ de fală, se numeşte supă. Şi la noi supa e numai una: supa de găină, de pui, din care ai scos carnea după ce a fiert şi ai pus tăiţei sau găluşte. Altă supă nu e. Aici, dacă îl întrebi pe orice ardelean neaoş dacă vrea supă, ştie ce urmează. Bine, mai e aia cremă. Dar supa cremă de dovleac, nu e ceva ce ar comanda un ardelean la locul lui, aia numai ocoşii o mâncă. Şi eu sunt ocoşă de multe ori dar numa zâc, acum nu mă fălesc, acum discut.
Voi aţi înţeles ce mă macină pe mine? A, încă ceva: mă gândesc să fac tașche cu pegmez, cred că mi-ar ieşi că nu necesită reducţie şi cică e de prin Banat aşa că vestu’ fie cu noi 😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

86 de răspunsuri la Operaţiunea „zama”

  1. Cosmisian zice:

    Daca stau bine sa ma gandesc, te-as ruga, Potecuto, sa mai pui un polonic de zama, ca tu pare ca vrei sa ne complici aici. Zeama de la castraveti o mai fur pe o bucata de miez de paine, pe ascuns, cu cate un cartof prajit. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. În Moldova de unde îs eu, zamă=ciorbă de pasăre,porc,vită,restul sunt: borș cu fasole, borș cu legume etc. A da, moarea de curechi e tot moare,dar tasche cu pegmez,ce este??!!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mami zice:

    Eu mi-s moldoveanca asa ca daca imi ceri zama, primesti o apa de aia cu taitei si cu bucăți de morcov in ea. Supa mai exact 🙂 La noi nu se folosește zama, zeama sau altceva, ci ciorba, bors, supa. Dar sunt exact ca si tine cand e vorba de retetele cu cuvinte pompoase :)) parca fac reteta dificila

    Apreciat de 1 persoană

  4. Io de la-nceput m-am gândit că vrei o ciorbă, numa’ că nu ştiam cu ce. Dacă vrei cu zeamă, eu mai degrabă ţi-aş da o pălincă înainte, că face bine la digestie 😀

    Apreciat de 1 persoană

  5. Nautilus zice:

    Zama e mai veche, din moși-strămoși, dar ciorba și supa (zupa) câștigă teren.

    Apreciază

  6. Ana zice:

    Bree Potecuta , tasche cu pegmez iaste o prajituraa. Aka se face un aluat ca de taitei , ou , faina , apa si se intjnde , in el se pune un magiun de prune , ala e pegmezu si se prajeste in ulei. Se serveste cu smantana groasa.
    Io , de la muma mea cetire , zama inseamna ciorba sau bors. Supa e supa , aka e dulce. Iar zupa , cum zic banatenii , ie numa de gaina/pui , se fierbe cu legume , se face zupa limpede si se adauga taitei sau fidea.
    Ce prefer eu? In general borsul. Dar aici , cum traiesc cu un banatean si-un ardelean , mai fac compromisuri si prepar si zupa si ciorba. 😁
    Iar in ceea ce priveste retetele care , cum scriai , vor mortis sa-mi demonstreze ca-s varza in cuina (bucatarie) , nici nu ma hazardez sa le citesc pana la final. Poa’ sa fje in esenta usoare ca pana de gasca….je m’en fout , cum zice Bourvil! 😜

    Apreciat de 2 persoane

  7. fata veselă zice:

    La mine primești zamă de ciorbă. Clar. Acum, depinde de care am în momentul respectiv. 🙂

    Apreciază

  8. Drugwash zice:

    Io am trăit în familie emancipată unde se vorbea literar (şi se gătea dezastruos, mai puţin la bunici cu mătuşă cu tot). Aşadar cunosc doar supa şi ciorba. La noi dacă ceri „zeamă” te trimite la benzinărie. XD

    Şi vorba lungă – sărăcia omului: hai că ţi-oi da o ciorbă de (gîturi de) pui, numa’ ce-am stins focu’ la oală de vreo juma’ de oră! 😉

    Apreciat de 2 persoane

    • E perfeect, hai că ne înţelegem dacă ai doar supă şi ciorbă în „meniu”. Atâtea complicaţii, spune tu. La ce folosesc atâtea feluri de mâncare?
      E acră ciorba ta de pui?

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Io mă înţeleg cu oricine dacă mi-e foame. XD Am atît de puţine no-no pe listă încît practic sînt o comoară la casa omului. 😛

        Ciorbiţa e acrişoară, am pus un kil de borş la ditamai oala (nu ştiu cît are: 6-8 kg cred) plus pastă de roşii. A ieşit groasă, că aşa poftă mi-a fost de-o ciorbă că am pus de toate, să fie şi să prisosească. XD

        Supa la mine tre’ să fie „dulce”, mai bine zis ne-acră. Se admite însă supa de roşii care e doar puţin acrişoară, abia sesizabil, din natura ei, fără să se folosească acreală adiţională. Ciorbă e orice „zeamă-lungă” care-i acră, indiferent din ce-i făcută. 🙂

        Hai, te muţi la Ploieşti, unde mîncarea-i simplă (şi bună)? 😛 😀

        Apreciază

        • Aha, hai că se face lumină. Numai că nu toate ciorbele sunt acre. Aia de fasole şi de cartofi, de exemplu. Astea două nu-s.
          Dar nu zici nimic de smântână? Cum să pui borş şi să nu pui smântână? Nişte tarhon(tarcăn la noi) la oţet şi leuştean şi gata.
          Să ai poftă!!

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Pe la noi cam toate ciorbele-s acre, inclusiv alea zise de tine. De fapt eu nici nu pot spune că am făcut ciorbă de pui doar fiindcă am fiert cîteva gîturi şi am aruncat zarzavat în zeama lor (că gîturile-s pentru copilu’, nu pentru mine). Ceapă, morcov, păstîrnac, ardei gras, cartofi, o mînă de orez, o mînă de paste spiralate, o cutiuţă dublă de pastă de roşii, un kil de borş şi cîteva frunze de leuştean uscat (n-am folosit niciodată tarhon, nu se prea găseşte pe aici dar am seminţe, poate pun în grădină anu’ ăsta, de curiozitate). Cartofii-s baza. De obicei pun doar Delikat pe lîngă cartofi, da’ acu’ am avut zarzavat de la mătuşă-mea. Aşa că s-ar putea numi ciorbă de cartofi cu urme de pui. 😀

            Ciorba de fasole se acreşte cu puţin oţet. Chiar şi pe asta de cartofi am făcut-o multă vreme cu oţet, că borşul nu mi-l permit mereu (am făcut astă-vară la borcan, pentru prima oară, da’ nu pot să-l ţin pînă iarna). Cîndva demult foloseam sare de lămîie la acrit dar nu e prea plăcută la gust. Sărăcia însă te obligă uneori să alegi ce se poate, nu ce-ai vrea. 😉

            Cred că indiferent de zonă, fiecare găteşte după cum a învăţat. Eu am prins de la bunică-mea maternă care era de origine din Giurgiu şi avea un stil de a găti (şi de a vorbi) mai diferit faţă de restul familiei şi care era perfect pe gustul meu. Cealaltă bunică, unguroaică get-beget, nu prea mi se potrivea pe gusturi, în schimb făcea nişte torte (torturi) faine cînd era vreo aniversare mare. Maică-mea a fost întotdeauna oaia neagră a familiei, habar n-a avut să gătească, rareori o mai brodea. Taică-meu dacă voia o mîncare pe gustul lui şi-o gătea singur. XD Şi uite-aşa am ieşit io o combinaţie de toate alandala. XD XD XD

            Apreciază

          • Drugwash zice:

            Uitasem: nu-mi place smîntîna în mîncare, fără excepţie. Am o mare problemă cu laptele, de mult de tot şi dacă văd că se topeşte smîntîna şi dă aspectul ăla alb-lăptos mîncării, se pune ficatu’ băţ şi nici că mă mai ating de mîncare trei zile.

            Mulţam de urare, tocmai am mîncat o porţie de „zeamă groasă” şi mă simt ca-n paradis. Doamne, ce poftă îmi fusese de-o biată ciorbă! 🙂

            Apreciază

            • Auch! În cazul ăsta, sper că nu ţi-am stricat pofta cu smântâna mea.
              Ai dreptate, fiecare găteşte cum e învăţat şi gusturile diferă. Că reţetele se pot schimba, în funcţie de gusturi. E bun tarhonul la ciorbe, are gust interesant.

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Şezi blîndă, nu mi-ai smîntînit pofta. 🙂
              Reţetele se schimbă şi în funcţie de ce-ai prin casă. 😉
              O să încerc odată şi tarhonul, cînd oi prinde. Era de mult pe listă oricum. 🙂

              Apreciat de 1 persoană

  9. vavaly zice:

    la noi in casa sotul a adus vorba asta, zama. dar asta doar din pricina ca niciodata nuidentifica exact ce anume am gatit eu: ca e supa ca e bors ca e ciorba. asa ca la noi daca e cu lichid e clar zama. in rest e zeama de varza.

    Apreciază

  10. Eu am avut o revelație existențială citind această postare. E vorba de autocunoaștere, mai precis de o clară și atentă introspecție…

    (Hiii, ț-am zâs-o 😀 😀 😀 ) mă gândeam la „zuză”.

    Io, știi că vorbesc aceeași limbă,(mânc aceeași zamă) așa că nu-mi spui nimic nou. Supa e cea cu tăieței (sau găluște de gris) de găină, dar și de vită. Identic făcută. Eu așa știu. 🙂

    Apreciază

  11. july zice:

    In Dobrogea nu cred ca primesti ceva daca zici ,,zama”. :)))) Nici macar apa de mare. 😛

    Apreciază

  12. papagigli zice:

    Eu comentez ce-am inteles. Pentru rest, ii las pe cei de peste munti sa-si bata capul.
    Asa ca, daca cineva mi-ar cere o zeama sau o zama care pentru mine e o zeama fara „a”, i-as da o apa in care am fiert ceva. Ca e carne sau leguma, nu conteaza, tot o zeama, fie una, fie alta.
    Ciorba si supa sunt zemuri pregatite. In pregatirea sau potrivirea lor se regaseste talentul bucatarului.
    Nu stiu daca ti-am mai spus, dar ma duc intr-o vizita si gazda ne serveste burta fiarta si mai in mijlocul mesei, mujdei de usturoi, sare, piper, smintina si otet. Ei bine, am aflat ca fiertura ne fusese servita drept ciorba de burta. Amu, ce draci era sa spun, in vizita fiind? Mi-am preparat singur ciorba si-am tacut. 😉

    Apreciază

    • Şi supa e pregătită? Uf. Părea simplu până acolo.
      Am auzit că se face asta când o vrei ca atare, adică un fel de burtă scăzută (Doamne, cum sună 😀 ) nu ciorbă. Şi o aduce cu foarte puţin sos dar în rest tu o pregăteşti. Dar şi ciorba să fie servită tot în modul ăsta, n-am mai auzit. Sau nu-mi amintesc. Na, măcar nu ai ce vină să-i aduci gazdei. Că dacă nu e bună, e de vină cel care a amestecat ingredientele 😀 😀

      Apreciază

  13. Un pitic călător zice:

    și la mine primești ciorbă :)) numa că nu folosește nimeni cuvântul zeamă, dar noi înțelegem ca dacă ceri zeamă ceri ciorbă :))

    Apreciază

  14. Adrian zice:

    Pe la mine prin familie sălășluiesc niște bănățeni. În amintirea vremurilor de altădată se mai gătește „crum cu zamă”, sper că am scris corect. Te invit la masă! 🙂

    Apreciază

  15. Mugur zice:

    Io mi-s corcitură și după mamă, și după soață, așa că… cere și ți se va da.
    Zamă auzit-am de prin moldova, dar și borșul lor, care-i numa ciorba acrită cu borș, că altceva nici nu se prea folosește pe acolo. Dar io zic doar de zona din nordul moldovei, să fim înțeleși!
    De supă auzit-am de la unii că s-ar lăsa limpede și clară, fără urmă de legumă sau carne prin ea, dar se asezonează cu ceva fideluță, ori tăiței, ori poate găluști din griș de cel bun. Dar mie îmi plac și legumele în supă, bucăți mari, să-mi bucure ochiul și să mă incite a mânca.
    La voi, smântâna-i la orice, la noi este mai pe-alese. Dar, de știu că vii, ți-oi pregăti o strachină plină, să ai de unde pune câtă și la ce vei dori.
    Ce ar mai fi? La noi e ciorbă și o acrim cu ce-om găsi, că o fi moare de curechi, că or fi corcodușe, zarzăre, aguridă, măcriș, dar și cu borș din cel bun.
    Și am uitat, mi-s regățean, corcit cu-o țâr’ de moldovean, dar de-i veni, te-oi ospăta cu ce-a voi inima ta!

    Apreciază

    • Nu ştiu dacă de la rimă sau de la cum ai descris tu dar mi-ai făcut poftă. De de toate câte sunt pe acolo!
      Eu nu pun smântănă chiar în orice. Ştiu că asta cred toţi despre noi dar nuuu eeee adeeevărat! 😦
      Cu toate astea, da, un castronel cu smântână e bun. La ciorbe acre.

      Apreciază

  16. Momentan, am doar ciorbă de perișoare în frigider. Dar dacă mă anunți când vii, o să-ți fac un guiaș pă oaie, cu mult zarzavat și felurite verdețuri, de-i zice că n-ai mai mâncat așe zamă bună! Numa’ să treacă încă 27 de zile, ca să pot be cu/lângă tine o pălincă. 😉

    Apreciază

  17. Eu cu ciorbele…mai raruţ! Aşa ca singura zeamă la care ma pricep e aia de cuvinte. Ei, daca vorbeam de ZUMA, era cu totul altceva, acolo am un doctorat dat! 🙂

    Apreciază

    • Zeama ta e pe primul loc în preferinţele mele! 😉
      Despre zuma nu spun că mă baţi la fundu’ gol, sunt sigură. N-am mai încercat de ani buni şi nu mai am antrenament. Mai nou mă joc „moară”. Eu şi calculatorul. Uneori mă bate, alteori dau eu restart înainte să mă bată 😀

      Apreciază

  18. iosif, zice:

    Ce’ati zice de-o „zama” ceva mai exotica…?

    Apreciază

  19. iosif, zice:

    Sa aveti…pofta buna!

    Apreciat de 1 persoană

  20. araoimi zice:

    Dară, tasche cu pegmez să faci.
    No, io am cam uitat cum se fac !
    …că-s bănățeanca, rușine să-mi fie :)))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s