Cin’ pus-a librăria-n drum şi luat-a minţâlii potecii…

11Intru direct în subiect că nu am inspiraţie pentru introducere. Citind astăzi pe blogurile voastre, dau peste recomandarea de la Indiferent şi mi se face brusc poftă nebună de citit. Asta n-ar fi fost o problemă, cărţi am. Dar ca şi în cazul poftelor de mâncat ceva, nu ştii ce dar sigur nimic din ce ai în frigider, pofta mea era în strânsă legătură cu acea carte şi nimic în plus sau în minus. Adică, era musai ca aia să fie ca să-mi potolesc pofta de nestăvilit pentru citit. Îi spun frumos că am notat, aşa cum se vede clar în comentariu şi îi mulţumesc pentru recomandare. De notat, am notat doar în capul meu şi am crezut că e suficient şi am decretat stare de urgenţă: azi trebuie să am cartea în mână. Că pe Anna Frank nici acum nu am mai luat-o că tot altceva îmi făcea cu ochiul şi subiectul de azi părea cumva tot din zona aia. Chiar dacă mi-am jurat că eu cărţi triste nu voi mai citi nici bătută cu funia udă (după ce am bocit o noapte întreagă cu suspine şi batiste multe după ce am terminat o carte), am zis hai, de data asta mă ţin tare, mi-am revenit de atunci. No, bun.
Termin cu munca, plec liniştită spre librărie, bucuroasă că pot respira în voie. Că zilele trecute mi se lipeau nările de la codul de ger dat fără jenă de ANM. Pe drum, ca şi fata veselă cu lapte, ouă, făină, ulei (dacă nu ştiţi, musai să citiţi postarea ei) am repetat eu titlul cărţii dar se pare că nu m-am şi ascultat repetând.
Intru în librărie, bună ziua, bună ziua, vă pot ajuta?, nuuu, mulţumesc, deocamdată doar mă uit puţin. Adică, ce? Dacă intri în librărie, se cheamă că ejti dăştăpt, nu? Un om dăştăpt n-are nevoie de ajutor, se descurcă singur. Mă proptesc în faţa primului raft şi încerc să le găsesc logica. Că treaba cu beletristică, ştiinţă, medicină, am prins-o demult. Dar aici nu era cu litere cum e în alte părţi şi lângă L era T şi lângă A era M. Hopa, ce-i aici? În fine, arunc o privire, mă uit la noutăţi să par genul care ştie tot ce apare şi intră numai să vadă dacă e ceva „proaspăt” şi decid că e cazul să iau cartea mea. Şi se face beznă. Nu în librărie, în capul meu. Fac ochişorii roată, cum fac eu în momente de panică, când caut din priviri ajutor divin şi încerc să respir şi să o iau logic. Deci: Potecuţă, cum se numeşte autoarea? Potecuţa tace cu capul plecat. Bine, nu-i nimic, lasă, nici nu e important. Potecuţă, care e titlul cărţii? Potecuţei îi tremură bărbia. Ştiţi, eu când am fost mică am avut vărsat de vânt. Se pune? 🙄
Panica se instala tot mai mult, mai ales când doamna drăguţă a mai venit o dată să întrebe dacă mă poate ajuta şi am refuzat politicos. M-am rugat la toţi sfinţii literaturii universale să mă ajute, să-mi şoptească măcar prima literă din numele autoarei, să adie vântul şi să cadă cartea de pe raft, să orice numai să mă salveze de ruşine. Sfinţii cred că erau ocupaţi cu treburi mai serioase că nu s-a întâmplat nimic. Caută, potecuţă, un nimic în ditai librăria, mai ales că, repet, nu ştiu de ce dar nu erau puse cu nicio noimă. Nici tu ordine alfabetică, nici nimic. Am trecut de Coelho şi de Puric, de Cărtărescu şi de Boia, am ajuns la Pădurea spânzuraţilor, iar am ajuns la Coelho şi tăt nimic. Niciun semn, nicio tresărire în capul meu.
Cum să mă duc să îi spun doamnei că „da, am nevoie de ajutor, aş vrea o carte.” Zău? Carte? În librărie? Intri în librărie şi ceri o carte? Sigur, e mult mai bună varianta asta decât aia în care ceri o ciorbă de burtă dar totuşi, măcar puţină disciplină în cerere, nu strică. Nu puteam spune nici că da, vreau o carte dar nu ştiu autorul, nu ştiu cum se numeşte dar e cu ceva deportări. Că nu am citit multe din recenzie ca să nu-mi stric surpriza. Poate dacă insistam şi mă scremeam mai mult, îi puteam spune doamnei în mare despre ce e vorba dar vă jur că mi-a fost ruşine. Mai bine jucam mima şi mă scoteam. Dar deja apucasem să o salut aşa că şi varianta asta a picat de la intrare.
În capul meu era ceva cu nuanţe. Dar parcă dădea cu virgulă şi până şi eu ziceam că n-are cum. Şi mi-am amintit de bancul cu ţăranii pe câmp. Trebuie să îl ştiţi. Spuneţi că îl ştiţi. Bine, îl spun deşi e greu că e cu gesticulat:
Examen la Arte Plastice.
Tablou de analizat: iobagi pe câmp.
Intră candidatul, în sală aşteptau alţi studenţi.
Întrebare: cum se numeşte tabloul?
Răspuns: ţărani pe câmp.
Profesorul: răspunsul dvs. nu este chiar exact, mai încercaţi.
Din sală, un coleg încearcă să îl ajute şi face semnul ăla… (cu degetul mare şi arătătorul de la o mână formează un cerc şi cu arătătorul de la celalată mână „pătrunde” cercul).
Studentul roşeşte, ezită: domnule profesor, mi-e jenă să spun.
Cum e posibil? Spuneţi ce credeţi.
Păi, ţărani fu***i dar nici eu nu cred că-i bine.

Mda, nu e un limbaj obişnuit pe potecuţe dar oameni suntem, nu am apărut din curcubeu cu o crenguţă de cireş în colţul gurii.
Acestea fiind zise, cu eu nu cred că-i bine, sigur că m-a pufnit râsul că nici eu nu credeam că-i bine cu nuanţe. Odată cu râsul, s-a dus şi incantaţia către toate spiritele culte şi culturale că şi dacă se înduplecau să-mi dea un semn cu o literă, tot n-aş mai fi fost în stare să descifrez. Şi am plecat, nu înainte de a mai mulţumi o dată pentru amabilitate.
Acasă am aflat că nuanţele erau de fapt tonuri aşa că mai bine că am tăcut.
Voi ce mai citiţi şi îmi recomandaţi? Hai, că de data asta mă duc cu potecile după mine, intru în librărie cu lista pe telefon aşa că nu vă faceţi griji, o scot eu la capăt, voi numai spuneţi.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

60 de răspunsuri la Cin’ pus-a librăria-n drum şi luat-a minţâlii potecii…

  1. opantazi zice:

    Sa stii ca si eu patesc asta frecvent, dar deja nu-mi mai fac probleme. Are si scleroza un avantaj – afli in permanenta lucruri noi. 😀 Cat despre ce-am mai citit in ultimul timp… Iti recomand „Eleganta ariciului” (Muriel Barbery) si daca vrei sa razi in hohote – „Aici ne despartim” (Jonathan Tropper). Stiu, exista si film, dar nu se compara, trust me!

    Apreciază

  2. Adriana zice:

    N-am ce recomandări să-ți fac dar crede-mă că nici nu as putea sa ma concentrez prea bine după ce te-am citit pe tine. Am ras cu lacrimi de mă intreba bărbatul meu: „dar zi-miși mie, te rog ..zi-mi și mie! Dar gata oprește-te și zi” Eu…nimic. Acum m-apuc sa-i spun, deci iar o să mă ia râsul…

    Apreciază

  3. Irina zice:

    Eu așa pățesc în orice magazin, mai ales dacă am mai multe de luat. Dacă merg la alimentarele din apropiere, repet tot drumul lista, în gând, dar când intru văd altceva și vid, nu alta. Am uitat pentru ce am venit. Așa că mă prefac nehotărâtă până îmi amintesc ce voiam de fapt 😆 . Când merg la cumpărături mai serioase, nu plec fără listă scrisă. De citit, nimic serios în ultima vreme. 😦

    Apreciat de 1 persoană

  4. indiferent zice:

    O, da’ ce-am mai ras Potecuta draga! Zguduit de ras, nu altceva!

    Apreciază

  5. Drugwash zice:

    E a doua oară pe ziua de azi că mă… pe mine de rîs! XD
    Eşti cremenală!

    Las’ că şi io mi-s frate cu Alz, că mă duc la magazin după pită sau oarece şi cînd intru şi mă întreabă Vicky ce vreau mă uit la ea ca bou-n ţeavă şi zic „dă-mi o bere, pînă mi-aduc aminte”. XD

    Apreciat de 3 persoane

  6. Ha, ha, ha… ești… totală. 😀 😀 😀

    Apreciază

  7. Mugur zice:

    Știu că voiam să-ți zic ceva, dar ce anume…

    Apreciat de 1 persoană

  8. july zice:

    Aurora Liiceanu, orice titlu. Eu asta am cautat sambata in librarie, dar nu am gasit. Cica data viitoare.

    Apreciază

  9. Monik zice:

    Potecuța, idem. Si sunt dușmanul înrăit al listelor. Mai bine ma învârt in magazin cu privirea pierdută, lasa, ca imi amintesc eu, daca ma zgaiesc profund printre rafturi/etajere. Oricum, daca ma apuc si fac o lista, sigur e uitată acasă undeva la loc călduț.

    Apreciază

  10. Ana zice:

    Draga babei, nu esti singura pe lume. 😀
    Io intru sa iau ceva de citit si cand vad ca vreau si aia si aialalta ies mintenas, ca mi-as lasa salariul acolo.
    Asa ca momentan nu citesc…tricotez o surpriza. 😜

    Apreciat de 1 persoană

  11. Ana zice:

    O sa o vezi 😜

    Apreciat de 1 persoană

  12. Ana zice:

    Tu pune lista, ca vezi tu ce iasa dupa… 😄

    Apreciat de 1 persoană

  13. Credeam că numai pe la vârsta mea e bine să umblu cu liste. Indiferent că-i vorba de cărți sau vreun anume tip de ulei. 😉

    Apreciază

  14. Divort Rapid zice:

    Nu e grav, Se mai intampla. Iar acolo unde sunt librari de calitate iti gasesc cartea chiar si de nu stii cum se numeste si ce autor are 🙂 !

    Apreciază

  15. fata veselă zice:

    Fatăăă…..tu vrei să zică lumea că-s nebună? Nu că n-aș fi. M-am hăhăit ca nebuna, așa, de una singură. Cu lăcrămioare de elefant. :)))) Mi-ai făcut ziua!

    Apreciat de 1 persoană

    • „Că zice lumea ori si ce
      Poate să spună că sunt nebună
      Că e prostie, vrăjitorie”
      ….. etc.
      Mi-am pus busuioc în păr, măi, măi, hăi.

      Lasă, fată, lumea să vorbeşte şi râzi să-ţi hie haznă 😉
      Mă bucur tare şi îţi mulţumesc muuult!

      Apreciat de 2 persoane

  16. Ileana zice:



    Te pretuiesc pentru ca imi intri direct in inima , bajbaind prin bezna neputintei mele, si scoti la lumina doar acele mici comori ale sufletului pe care nimeni altcineva nu le-a cautat atat de departe…
    I appreciate because I go to the heart, groping through the darkness of my helplessness, and bring out those little treasures of the soul just that nobody else has looked so far away …


    Apreciază

  17. vavaly zice:

    Eleganta ariciului -citita si placcuta in ultima vreme. si tinuta si minte, ca de citit am citit mai multe inainte sa am ocupatie permanenta cu bebe 🙂

    Apreciază

  18. papagigli zice:

    Tonica postare! Sunt de apreciat oamenii care pot face haz de ei insisi. Nu sunt multi, te asigur.
    In privinta recomandarilor, am una singura si mai vechiuta. „Legaturi periculoase” sau pe limba lui De Laclos, autorul, „Les Liaisons dangereuses”. Un roman epistolar de moravuri usoare si foarte usoare, la Curtea Frantei. 😆

    Apreciază

  19. April zice:

    Eu cred că nu rezistam să plec de la librărie fără să-mi fac moftul. Scoteam telefonul, mă băgam pe net și căutam până dădeam peste postarea cu pricina. :))

    Apreciază

  20. szqwer zice:

    Sunt si eu in aceeasi barca cu listele,dar la mine e mai complicata situatia cu Alzheimerul meu.Scriu lista amanuntit, o impaturesc bine si o pun si mai bine astfel incat in magazin oha lista, ma umplu de nervi si o iau iar de la cap cu ce vreau sau trebuie sa cumpar.
    De citit…abia am inceput sa citesc Parinoush Saniee „Cel care ma asteapta”, imi place ceea ce citesc, revin cu recomndarea la sfarsit 🙂

    Apreciază

  21. 1lauralaly zice:

    Draga mea Potecuta, iti spun ca ai ajutat un om sa rada cand simtea ca nu mai poate respira. Pentru ca toate canalele pe care intra oxigen sunt inchise ermetic;))am un mic sfat: fa o notita pe telefon. ti-o spune patitul:))))))¨Eleganta ariciului¨e si pe lista mea de recomandar iSi cartea ¨Si muntii au ecou ¨

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s