În casa mea fac ce… Ce?

Nu despre casa aia cu patru sau mai mulţi pereţi vorbesc. Nu aia la care plătim rate la bancă, chirii sau impozite, aia care ne asigură intimitate şi ne dă dreptul să facem cam orice vrem noi. Că şi acolo-i cu o „virgulă” la o adică. Adică putem face fix ce avem chef, atât timp cât nu-i deranjăm pe alţii, nu? Ca un exemplu simplu şi stupid (atât pot la ora asta, mă iertaţi) am dreptul în casa mea să ascult muzică la maxim? Am. Vecinul are dreptul să doarmă liniştit în casa lui? Are. Cum împăcăm aceste două drepturi? Mno? Dar, cum spuneam, nu despre casele cu vecini somnoroşi vreau să scriu ci despre căsuţele astea virutale. Că tot căsuţe sunt şi tot cu proprietari cu drepturi. Dar până unde merg drepturile astea?

Am citit, nu de puţine ori, prin curţi mai mari şi mai populate, că „e blogul meu, scriu ce am chef, despre cine am chef, fac ce vrea muşchiul meu în casa mea”. Corect? Până la un punct, da. Dar am eu dreptul (moral, desigur. Că încă nu e o lege clară a virtualului) să scriu pe blogul meu că Virginica e grasă şi proastă doar pentru că asta e părerea mea şi pe blogul meu am dreptul să o scriu? Nu ştiu, vă întreb pe voi. Să spunem că îl am. Cine să mă oprească? Dar dacă vine Virginica şi mă ia la şuturi că ea nu e grasă şi dacă e proastă, e fix treaba ei, eu am dreptul să nu-i aprob comentariul pe motiv că „bueii, în casa mea nu vii tu să mă înjuri pe mine, daaa?”. Sau îl aprob şi pe urmă eu şi toţi ceilalţi facem fornt comun să îi demonstrăm ei că e proastă? Şi oricine îndrăzneşte să ne contrazică, e luat la tocat şi rugat să îşi ţină părerile pentru el că, nu-i aşa?, nu-ţi place, nu citeşti. Este, până la urmă, şi cea mai bună soluţie. Pe de-o parte, e indicat să nu arunci cu noroi că aşa-ţi vine ţie dar şi din partea cealaltă se aşteaptă la fel. Adică, în calitate de semnatar al unui articol, nu aştepţi numai laude şi ştergi orice urmă de „nu-s de acord cu tine pentru că”. Când e urmat de „pentru că”, e şi de aplaudat. Dar am văzut că se poartă şi fără argumente că e mai simplu.
Sigur, depinde de la caz la caz. Cele mai aprige discuţii se poartă pe blogurile mari (habar n-am ce înseamnă asta), bloguri deţinute de persoane cunoscute şi bloguri cu jdemii de vizitatori pe zi. Acolo se întâmplă de multe ori ca orice comentariu care nu corespunde părerii majorităţii, să fie pus la zid. Şi tot acolo se întâmplă să vină şi câte un Jijel supărat pe viaţă care la orice text să scrie doar „fă, proastă, să…..”. Că atât ştie el, nu e de condamnat.
Dar m-am luat cu vorba şi nu e cazul. Ba mai mult, vă rog eu frumos (în special pe cei care vin prima dată aici, că voi, dragilor, ştiu că nu vă ocupaţi cu asta) nu mai fugiţi la primul blog care corespunde descrierii să spuneţi plângând „uiii, tanti aia are ceva cu tine” cum s-a mai întâmplat cândva, că nu am nimic cu nimeni şi nu scriu despre cineva anume. Nu de alta dar atunci, biata persoană, s-a chinuit să mă înjure pe blog şi eu, tută, am văzut după câteva luni. Nu-i păcat de timpul ei? Şi nici măcar nu era vorba de ea. Dar na, când eşti important, te crezi important. Şi nu e rău să fie aşa. Aşa că nu, nu am vreun blog în cap, scriu la modul general.

Să revenim la căsuţele noastre. Voi cum procedaţi dacă aveţi vreun vizitator supărat pe viaţă şi îşi varsă tot amarul pe textul vostru? Ştergeţi direct, îi răspundeţi pe limba lui sau cum? Şi dacă cineva îl ia la rost şi se încinge cearta, interveniţi sau cum faceţi? Nu sunt eu în această „oală”, nu vă cer sfaturi. Pur şi simplu vă cer părerea şi vreau să ştiu, aşa de curiozitate. Mno.