Comerţ ilicit…

1tcu părţi din mine. Mă vând pe bucăţi, mai mari sau mai mici, mai catifelate sau mai dure, în funcţie de momentul zilei. Sau de adierea clipei. Mă vând la un târg de sclavi. Sclavi ai neputinţei, ai renunţărilor, ai iluziei cu iz de „dez”. Îmi aşez cu grijă pe tarabă amintiri ce mă strâng şi sufocă secunde, gânduri stinse-n nerostire, vise plânse şi simţiri neştiute. Clipe ce mi-au rămas mici şi surâsuri cu mâneci prea largi pentru buzele mele. Într-un colţ ascuns, pun răspunsuri care nu şi-au găsit întrebările şi semne de punctuaţie ce-şi aşteaptă încă propoziţia. Nu ştiu cum să strig, ce să le spun celor care trec fără să se oprească măcar să arunce o privire peste marfă. Fără să mă întrebe, fără să le pese, fără să ştie că marfa aia e tot ce am. Tot ce sunt. Tot ce mi-am mai rămas, cât mi-am rămas. Se înghesuie la taraba din stânga unde cineva şi-a scos la vânzare speranţele. Le vinde ieftin. Unii cumpără la kilogram, alţii la bucată, alţii iau şi pentru cunoscuţi, să le aşeze sub brad.

Cel care le vinde are şi un slogan care pare că funcţionează. Eu? Eu ce să strig? „Hai lume de mă ia acasă! Vino, cumpără-mă pe bucăţi, mă dau ieftin, fă rabat de la calitate!„? Ce să spun, cum să îmi fac reclamă?
În dreapta mea se vând arome. Vechi dar cu puteri magice. Arome din copilărie, învelite-n hârtie colorată. Busuioc şi pâine caldă, mere coapte şi iasomie. Şi acolo e forfotă. Unii adulmecă şi plâng, alţii se bucură de amintiri trezite de la prima bucată achitată. Ciudat amestec de lacrimi şi hohote de râs între „ştii de ce-mi aminteşte asta?” sau „Eii, când eram eu mic”…
Doamnă, nu vreţi să…. nu, nu vrea. M-a privit încruntată. Haideţi să vedeţi ce am…. nu, a dat din mână a lehamite.
Cine să vrea asta? Dacă nu vând nimic, rămân cu mine întreagă. Şi ce să fac cu atâta eu? Lumeee, lumeeee, hai de cumpără din mine. Luaţi tot, nu-mi mai trebuiesc.
A venit la un moment dat un copilaş flămând, privea curios peste tot ce aveam expus şi nu se putea hotărî. Sau poate nimic nu-i atrăgea atenţia, nimic nu-i promitea că îi va alina foamea. I-am întins o seară de demult cu o masă plină şi hohote de râs între bomboane de ciocolată. A întins mânuţa îngheţată şi a ezitat: toată, pentru mine? Nu am bani. Cum să îi spun că seara aia nici nu va putea fi plătită vreodată cu nimic? Sau că mirarea lui a plătit-o mai mult decât era nevoie? I-am zâmbit şi l-am lăsat să plece cu ea întreagă.
Mai târziu a mai trecut şi un bătrânel cuprins de frig. Avea o sacoşă goală şi ştiam că ar vrea ceva de la tarabele care mă înconjurau. Dar acolo totul era pe bani. I-am făcut un semn discret şi i-am pus pe braţe două zile însorite cu plimbări mână-n mână spre un vechi castel unde, odată, prinţi şi prinţese, cavaleri şi domniţe, se pregăteau de vals. Le-a strâns la piept şi mi-a spus că-i vor ajunge până… i-am făcut semn să tacă, să nu spună, să nu rostească acel cuvânt. A plecat cu paşi mici ca şi cum n-ar fi vrut să se grăbească, ar fi încercat să amâne momentul, să lungească drumul până la destinaţie.
E noapte deja. Toţi au plecat. Tarabele lor sunt goale, acum îşi numără satisfăcuţi banii. Eu ce fac cu atâta „mine”? Sunt toată acolo. A început să ningă, luminiţe mii clipesc a sărbătoare. Mă las acolo. Sau mă strâng şi mă iau acasă. Sau nu. Rămân lângă tarabă. Să nu mă acopere iarna de tot. Stau şi mă feresc de iarnă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Comerţ ilicit…

  1. nostrastella zice:

    … mda , CHAPEAU ,madame !
    Asta’i potecuţa ce’o căutam (fir’ai tu să fii < 3)
    … de-acu pot să plec … de un'am venit !
    Best wishes for A Merry Christmas , and prosperous New Year !
    Ne'om … 'nerva la anul … poate !
    Paaaaa !

    Apreciază

  2. Cosmisian zice:

    As fi vrut sa pun link fara sa pun link… dar, citindu-te, mi-am amintit de o inceputa, fara sfarsita… care a fost pana la urma oferita. Pentru ca, povestea nu era de vanzare. Era destinata cuiva care sa o preia, sa ii fie intiparita… sa o transmita 🙂 Sper ca nu deranjez cu o povestioara si un link 🙂 https://gandurineinfinite.wordpress.com/2013/06/15/cartea-ilustrata-cainele-si-zalele-de-argint-1/

    Apreciază

  3. Drugwash zice:

    Te dai şi totuşi îţi rămîi
    Întreagă – suflet de copil,
    Curat ca-n clipa cea dintîi!

    Apreciază

  4. fata veselă zice:

    Să nu te vinzi, nici măcar pe bucăți. Să te mai împrumuți din când în când și să vezi cât de minunat este. Hai că încă nu-ți fac urări de Sărbători. Ne-om mai auzi. 🙂

    Apreciază

  5. papagigli zice:

    Foarte inspirat textul. Nu stiu daca e un produs al sufletului sau al mintii, dar pe mine m-a atins in ambele. Felicitari!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Irina zice:

    Te-as lua toata eu, dar stiu ca-ti esti de mare trebuinta, chiar daca azi te vinzi. Asta crezi, in fapt faci donatii. Si cu „atata tine” se va gasi un „cineva” care sa stie, sa simta exact ce e de facut.
    Atunci o sa primesti diminetile, iernile, tacerile cu sentimentul ca nu-ti e de ajuns, ca mai vrei inca mult din „atata tine”.
    Sa fii iubita, nu e urare de dragul Sarbatorilor, e urare din adanc de inima de femeie ce crede ca mai sunt si oameni norocosi pe lume, ca iubirea e unica forta, singurul motor ce tine lumea in picioare. Fii norocoasa, dragalas om, generos suflet…

    Apreciat de 1 persoană

  7. Oana zice:

    Eu te iau oricum. Și când te vinzi și când ești gratis (fără conotații negative, rogu-vă!).
    Te iau și te țin bine în suflet, de unde strălucești. Lumea se uită și râde. Habar n-are că eu n-aduc nicăieri nicio lumină, ci din suflet tu ești copilul care strălucești!

    Apreciază

  8. july zice:

    Daca vrei, te infiez pentru o vreme. Ce zici? 😀

    Apreciază

  9. Văzui că ești foarte generoasă, dar nu te pricepi la vânzări. Și totuși nu-i niciun bai, că ceea ce ai de oferit ajunge unde trebuie, pe taraba online. Eu am luat gratis și-s sigur că nu te-am păgubit. 🙂

    Apreciază

    • Mulţumesc, Petru! Chiar nu mă pricep. Puţină reclamă nu mi-ar strica. Nu ştiu, cineva priceput la marketing, ar vrea să-mi vândă nişte ponturi? 🙄
      Nu, nu m-ai păgubit, chiar am primit cuvinte frumoase şi asta mă bucură!

      Apreciază

  10. GEGELUTZ zice:

    Măi, clopoţel, şi eu te-aş lua întreagă dac-aş şti că nu mă iau la bătaie ceilalţi care te iubesc. Aş suporta eu chiar şi acea bătaie numai că n-aş putea trăi cu gândul că le-am răpit plăcerea de a te ghici, mirosi, atinge cu vârful unui gând…Deci nu te iau, doar îţi spun că te-aş, ca să ştii. 🙂

    Apreciază

  11. 1lauralaly zice:

    Aseara inainte de intilnirea cu somnicul am citit articolul tau. Si ma gindeam ca eu am primit o farima din tine prin gestul tau si prin scrierile tale. Tu te daruiesti frumos , oricui te simte cu adevarat. Ai grija de tine.. nu te risipi. Sa iti fii tie si sa ne fii si noua. Si copilaria sa nu o dai nimanui.:) De fapt , nu e comert ilicit , ci doar daruire. Te pup

    Apreciază

  12. Ana zice:

    Pe masura ce citeam parca imi imaginam….minunat! Bravissimo, Potecuto!

    Apreciază

  13. araoimi zice:

    😊 Potecuta, e cea mai frumoasă poveste de iarna de anul ăsta.
    Dacă mai este loc lângă taraba ta…as veni și eu. .

    Apreciază

  14. araoimi zice:

    Mulțumesc, sigur voi sosi !
    Seară frumoasă !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s