Trăiesc periculos, locuiesc la bloc

1Cine n-a trăit la bloc, nu ştie ce înseamnă să-ţi testezi limitele, nu ştie ce-a pierdut, nu înţelege ce-i aia adrenalina traiului în cartier. Măi, e cevaaaa… ce greu s-ar putea transpune în cuvinte. E o emoţie aparte pe care numai cine-o simte o-nţelege. Nu degeaba a spus poetu’ „Meargă pictorii la ţară/Ca să piară/De căldură şi de praf!„. Mă rog, asta cu căldura şi praful e discutabilă, eu n-aş zice că la oraş e mai bine, din contrã. Dar rămânem doar la ideea principală, aia cu pictorii. Revenim.  Dacă n-ai curaj sau nu-ţi dă voie medicul să te dai cu parapanta, să te arunci de pe un pod cu cordelina, nu-i nimic. Te muţi la bloc şi garantat ai parte de aceleaşi trăiri şi palpitaţii pe minut. Îţi antrenezi nervii pentru zile hard-core şi te antrenezi pe tine să rezişti tentaţiei de a-ţi plesni adversarul la jocuri pe echipe. E gratis dacă nu luăm în considerare întreţinerea care are inclus preţul liftului care nu merge şi al gunoiului pe care nu-l prea ridică nimeni. Dar, să vorbim pe lucruri concrete, zic. Şi nu ne întoarcem prea mult în timp că nu e nevoie. Ultimele două zile au fost, oricum, extrem de ofertante. Ieri dimineaţă, ora 9. Sigur, e o oră la care un om gospodar e deja sătul de muncă. Nu-i cazul meu. Eu am nevoie de somn ca de aer şi cu ocazia asta vă întreb dacă nu ştiţi pe undeva o cameră izolată fonic, unde nu se aude nici vântu’, nici vulturu’. Vreau să dorm două zile. Nu fac pagubă. Nu mănânc, nu beau, nu vorbesc. Doar dorm. Revin. Când mă pregăteam să mă întorc pe cealaltă parte să-mi savurez bunătate de somn, începe să mă gâdile la urechiuşe o jiană sau învârtită sau haţegană sau ceva că nu le prea nimeresc. Tot mai tare, tot mai vioaie. Melodia. Pun perna pe cap, tot aşa se auzea. Deschid un ochi, geamul închis. Mă mai întorc o dată, nicio schimbare. Ok, am înţeles, e nuntă în bloc sau în cel de peste drum. Aştept. Se opreşte muzica. Adorm. Nu ştiu cât a trecut, iar muzică, muzică apoi nelipsitele claxoane. Se duce somnul, mă ridic ca teleghidată din pat, sunt resemnată. Să fie mirii sănătoşi, cu ei n-am nimic. Şi să le fie casa de piatră, să nu pătrundă zgomotele-n ea.
Azi dimineaţă, ora 8 şi ceva. Un zgomot ciudat mă face să mă foiesc. Nu-i muzică. Se aud şi nişte pocnituri. Vuuum, vuuuum, poc, vum, poooc, vuuuum. Se duce naibii somnul şi mă loveşte inteligenţa: vecina de sus, aspiră-n casă. Duminica la ora 8. Identific şi poc-ul: loveşte cu furtunul sau cu capătul furtunului pe parchet. Ştiţi cum se aude când pică ăla pe parchet? Vă spun eu: nasol. Nu sunt atât de sensibiloasă pe cât aţi putea crede şi nici nu am un auz peste medie dar se auzea într-un mare fel. Tot teleghidată, tot bombănind, ies cu cafeluţa-n balcon. Soare, linişte, soare. O poezie! Pe la strofa a treia, începe o alarmă de maşină, ca un fel de refren. Eu aud alarme cam în fiecare noapte dar asta făcea ca o sirenă de pompieri. După vreo două minute tace. După alte 5 iar urlă. Iar tace, iar urlă. Mă ridic de pe scaun să şi văd ce aud. Lângă o maşină de fiţe, o fată (drăguţă, de altfel. Asta ca să vedeţi că nu-s aşa de rea) se holba când la maşină, când la o chestie pe care o ţinea în mână şi tot apăsa şi tot degeaba. Tace alarma, dispare şi fata-n bloc. Câteva minute de linişte. Eu am rămas cu ochii pe maşină şi pe cuvânt că nimeni şi nimic nu s-a apropiat de maşină când a început iar să urle la noi. Cred că de la căldură sau din pură plictiseală. Iar două minute de alarmă, iar linişte, iar alarmă. Şi de aici începe spectacolul dintre blocuri. Fata a ieşit iar, a apăsat de câteva ori pe chestiuţa din mână, a încercat ceva pe la uşi, a tăcut zdrăngăneaua. De la etajul 3 al blocului din care a ieşit fata, a început o voce mai ţipătoare decât alarma: „da’ opreşte alarma aia că am copii mici care dorm, nesimţito. Chem poliţia acum. Da’ nu e posibil aşa ceva, nu-mi dorm copiii că te joci tu la alarmă, etc”. Fata a dat din mână şi a intrat în bloc dar tanti a continuat să urle. A găsit şi partener de dicuţii în altă tanti de la etajul 5. Ea ţipa de la 3, aia de la 5. Eu mă întrebam ce-i fac copiii. Aşa cum mă întreb de fiecare dată când cineva iese în balcon şi urlă 20 de minute la unul care a lăsat muzica mai tare 5 minute. Că din cauza muzicii nu pot dormi. Dar, oare, din cauza ţipetelor, pot?
Sigur, exemplele pot continua dar, aşa cum spuneam, mă opresc la astea două zile şi aştept cu nerăbdare şi altele. Şi vă las pe voi să-mi spuneţi de vecinii voştri.
Cert e că dacă nu dorm cât am nevoie, încep să fac ca alarma aia de maşină. Şi, în încheiere, să ne amintim de compunerile pe care le făceam în prima săptămână de după vacanţa mare:
„Ce frumoasă e viaţa la bloc!”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

75 de răspunsuri la Trăiesc periculos, locuiesc la bloc

  1. 9 zice:

    Stau într-o casă cu mai multe apartamente. Tot un bloc, mai mic cu dezavantajul că nu avem asociaţie de locatari în schimb, avem o curticică comună unde îmi place să mă joc de-a grădinarul. Asta de obicei dimineaţa devreme sau seara târziu, pentru că altfel sigur se găseşte câte o doritoare de conversaţie, ea cu vorba eu cu munca. Şi mie îmi place să fiu doar eu cu floricelele fără nimeni în jur. 🙂

    Apreciază

  2. Ai tu dreptate cu vecinii tai,da tot esti mai fericita decat altii,care au ca vecin, traseul ambulantelor spre majoritatea spitalelor, fatuca ta e o binecuvantare prin comparatie…

    Apreciază

  3. Ooooo, te inteleg perfect! Si eu am avut vecini din astia care, fie puneau hainele la spalat la 7 dimineata si cand ajungea la stors incepea masina aia sa faca mai ceva ca trenu-n gara..ziceai ca e cutremur, zau! Fie se intalneau vreo 2-3 tanti in fata blocului, iar eu fiind la parter si dormeam cu geamul deschis, auzeam fiecare cuvintel, fiecare rasuflare. Greu, tare! 🙂

    Apreciază

  4. july zice:

    Eu sunt insomniaca uneori din cauza tacerilor. Azi noapte admiram stelele pe cer.

    Apreciază

  5. Irina zice:

    Fiind chiriașă cu vechime, am avut parte de tot felul de vecini. Cel mai rău a fost când am stat într-un bloc de garsoniere, locuit mai mult de studenți, de familii tinere cu copii foarte mici sau de bătrâni la a doua copilărie. Am avut întâi, la apartamentul de deasupra, o doamnă respectabilă, în vârstă, care obișnuia să meargă doar pe tocuri prin casă, pe gresie, într-un tocănit continuu, că nervi de fier de-ai fi avut și tot nu puteai să-ți păstrezi prea mult calmul. Nici n-am apucat să spunem bogdaproste că a plecat (nu mai știu dacă a murit sau ce s-a întâmplat), s-au mutat alții. Un cuplu insolit, care, în fiecare noapte, în intervalul 2-5, făcea un scandal de neimaginat (mă întreb dacă mai era vreun obiect de moblier întreg pe acolo, nu mai spun că le învățasem pe de rost replicile), urmat de împăcări la fel de zgomotoase, apoi uși trântite, mașini demarând în trombă din fața scării. Pe lângă asta, cam o dată pe lună, petreceri cu manele date la maxim în miez de noapte, în mijlocul săptămânii, lălăială, grohăituri și toate celelalte. Toate reclamațiile s-au dovedit fără rost, ba am ajuns să fiu privită și ca singura nebună din bloc deranjată de niște manifestări perfect normale ale tineretului contemporan. De atunci am început să dorm cu dopuri antifonice. Acum stau într-un bloc de bâtrâni, e incomparabil mai bine. Singura problemă ar fi că se trezesc foarte devreme în weekend și încep să trebăluiască prin casă. Dar e un aspect minor pe lângă ce-am pătimit în alte părți 🙂 . Intenționez chiar să îmi cumpăr propriul apartament în acest bloc. Mă întreb doar ce-o să fie când o să moară bătrânii?! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  6. Am stat la bloc dar la etajul 20 unde n-ajungea nici musca-n zbor. Nu am nimic de spus la subiect. Dar m-am mutat la casă, unde păsările nu-mi permit să stau în grădină, buruienile se prefac că-s flori etc. etc. etc. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  7. Drugwash zice:

    Despre viaţa la bloc şi nebuna de alături şi „şmecherii” din parcare şi manelăria din blocurile învecinate şi… Nu, nu vreau să-mi amintesc – mi-ajunge „căţeaua Duracell” a vecinului de acum, care latră… şi latră… şi latră… 🙄

    Apreciază

    • Ştiu că nu-i deloc plăcut să o auzi toată ziua. Dar eu aş da alarmele de maşini pe cântat de cocoş şi lătrat de câini. E mai eco. 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Cocoşi aud prin vecini dar – în mod ciudat – nu mă deranjează, poate şi unde nu se aud strident şi în imediata apropiere. Dar căţeaua asta are o gamă de frecvenţe care ar băga la Sapoca chiar şi pe cel mai zen budist. 😀

        Stai că n-am menţionat maşinile alea mari de la ADP care cică ar spăla carosabilul şi scot nişte frecvenţe joase de zbîrnîie geamurile şi stomacul (şi mai trec şi de N ori pe zi), autobuzele (dus-întors), restul maşinilor şi motocicletelor (care seara mai fac şi teste de viteză), copiii şi tineretul „naţiunii înlocuitoare” care lălăie, chiuie, fluieră, aleargă etc. (şi evident întărîtă toate lătrătoarele străzii), adulţii aceleiaşi etnii strigînd „fiare vechi, baterii vechi”, vecinul (sau fie-sa) făcînd chef şi grătar cam în fiece weekend şi umplîndu-mi casa de fum şi gălăgie…
        Gata, că apoi o să ţi se pară că locuieşti în Paradis! 😛 XD

        Apreciază

  8. Alex Burda zice:

    O recomandare simplă pentru zilele cu poftă de somn la bloc: doapele de urechi. Se găsesc la orice farmacie și garantează un somn profund indiferent de fundalul sonor. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  9. Cred că suferința mea e ceva mai mare și asta „datorită” vecinilor care locuiesc deasupra mea. Sunt tineri, foarte activi sexual și zgomotoși la fiecare din multele orgasme pe care le au. Iar cum eu sunt văduvit de așa ceva, îți dai seama prin ce frustrări trec. 😦

    Apreciat de 1 persoană

  10. GEGELUTZ zice:

    Măi, da ce-au făcut ăştia prin site-ul ăsta, că nu mai pricep nimic, mai să nu-mi recunosc pretinii?! Legat de subiectul abordat, eu nu comentez nimic, traiul la bloc este o binecuvântare pentru mine iar vecinii mei sunt nişte îngeraşi…nu mi-aş mai dori să plec vreodată din acest loc de vis!
    Ps: vă spun din proprie experienţă că doapele de urechi nu ajutăăăăăă la nimic( doar dacă doreşti să auzi, pe lângă zgomotele de care vroiai să scapi, şi cum îţi galopează sângele prin vene).

    Apreciază

  11. Oana zice:

    Vecinii mei? Oooo…o poezie! Sambata si duminica mai ales… el o bate pe ea. Tare. Inclusiv cu scaunul arunca in ea (cred). Asta dupa ce ea tipa (la el?) pe diverse teme (nu dezvolt, desi se aud detaliile) pret de…5, 10, 15 minute?! In rest sunt…pasnici. Pe la 2 noaptea…el bate in podea (tavanul meu) cu ciocanul. Cred ca.,..de drag. Pentru ca i-am rugat o data sa faca mai putin.,.zgomot. Asa-mi trebuie. El cica fost politist. Ea nu stiu. Probabil sotie de fost politist.
    Trist…Potecuț, tare trist.

    Apreciat de 1 persoană

    • Oana, eu sunt calmă. Extrem de calmă. Sau, mai clar, sunt calmă când sunt oameni în jur. Nu răbufnesc, ţin în mine, las’ să fie bine pentru cei din jur. No, imaginează-ţi tu cam cât de tare au reuşit să mă scoată într-o zi din sărite cu ţopăieli prin casă şi pocnituri şi alte bubuieli, încât, a doua zi dimineaţă, la ora 5:30 când am plecat spre muncă, m-am gândit eu să le dau deşteptarea aşa cum au făcut ei cu o zi în urmă când eu mă chinuiam să dorm şi ei demolau casa. Le-am sunat la interfon şi mi-am văzut liniştită de drum, l-am lăsat să sune. Acu’ dacă le era închis, nu ştiu. eu sper că nu 😀

      Apreciat de 3 persoane

  12. Alex zice:

    Of, of, asta e cu traiul la bloc. Mulţi oameni certaţi cu bunul simţ şi cu minima educaţie, ajung să locuiască într-o asemenea comunitate, deşi mai degrabă locul lor ar fi în pădure! Certăreţi la 2 noaptea, manelişti pasionaţi, gospodine care dau aspiratorul la ore nepotrivite şi care parcă ar da cu „elicopterul”, aşa sună, gunoi aruncat în casa scării, alarme care se blochează, iar stăpânul nu-i acasă!!! Şi câte şi mai câte! Iar „inculpaţii”…. sunt senini şi convinşi că n-au greşit nimic şi că este normal ceea ce fac. La capitolul civilizaţie, suntem atât de departe de ceea ce ar trebui să fim…
    Zile frumoase! 🙂

    Apreciază

    • Offf, câtă dreptate ai! Mai ales cu partea că li se pare normal. Asta cred că e cea mai mare problemă, că ei cred că aşa e normal. Lor nu li se pare nimic ieşit din comun şi nu le trece prin cap faptul că ar putea deranja.
      O zi frumoasă şi mulţumesc!

      Apreciază

  13. 1lauralaly zice:

    Potecuta, eu nu ma pot plange am vecini foarte linistiti. si o strada si mai linistita. Singurul desteptator pe timp de vara e mierla la ora 4 … Melodia de dimineata. In rest e ok. Asta daca scot din ecuatie faptul ca in apropiere e sediul Smurd deci cand se pleaca in tromba se stie,… Alarme cu personalitate au mai fost si pe aici. Si saracul propietar si-a decuplat bateria ca sa scape de chinul unei telecomenzi inutile. Si aici e cineva harnic la 8 dimineata Duminica … se apuca de curatenie. Dar noroc ca e in scara cealalta. Am fost plecata o saptamana si mi-a lipsit linistea de acasa. Asadar sti unde gasesti un colt linistit. Pana nu se apuca de renovat parcul. Atunci caut eu refugiu;)).

    Apreciat de 1 persoană

  14. succesulpe zice:

    Ah sa vezi ce fain e cand gospodarul de la parter se apuca sa dea gauri cu rotopercutoarea pe la cinci dimineata, sa foloseasca ferastraul curcular prin fiare toata ziua si pe la zece seara sa taie gardul viu, cu foarfeca aia mare pentru boscheti 😀
    Iti garantez ca tot ce mi-ai povestiti tu este o poezie.

    Apreciază

  15. madaindeea zice:

    Intradevar la bloc e o provocare pentru nervi.unde stau eu e calea ferata si cand trece un tren zici ca e cutremur pe langa goarnele care urla ca sa atentioneze.in privinta vecinilor mai rau,este unul care seara de seara serveste cate un paharel si il apuca apoi sa se certe singur pe la 2 noaptea cu strigate si injuraturi.uneori mai baga si bormasina ca are de gaurit.alta vecina are 3copii si urla la ei cat e ziua de lunga.numai la bloc sa nu stai.ii invidiez pe cei ce stau la casa.mi-ar fi placut si mie sa am propria curte cu o gradina cu flori si loc de joaca pentru copii.

    Apreciază

  16. Pingback: Amicale-ntre vecini | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s