Amicale-ntre vecini

2Aruncând din când în când câte o privire pe panoul de control în care apar câte trei-patru termeni de căutare (nu se mai rezolvă situaţia cu unknow terms? 👿 ), constat cu surprindere că pe lângă „plagiat mă ucide ea”, „cu ce seamănă mihail piesa, foarte mulţi caută rezolvări în diverse probleme cu vecinii. Am avut şi „cum să te răzbuni pe vecini”, „ce-i faci unui vecin nebun”, „cum scapi de vecini” (vreau să cred că soluţia asta nu e radicală. Şi dacă e, nu se găseşte aici). Ce-i drept, câte ceva am mai scris eu despre aventura locuitului la bloc dar eu n-am cerut soluţii de a scăpa de tot de ei. Poate doar de problemă. Dar nu mi-aş fi permis să fiu atât de „transparentă”. Aşa că le cer scuze celor care au căutat şi n-au găsit nimic ce ar putea avea legătură cu vreun „terminator” mioritic. Eu-s paşnică, mămică. Eu cu „free willy!, pace pe pământ”, nu mă pricep la exterminarea diverselor specii de locatari, nici măcar când e vorba despre cei din categoriile „de risc„, aşa că nu mă complic cu sfaturi şi nici cu reţete extravagante raw-vegan şi alte încrengături.

Totuşi, am realizat că am pus accentul pe cei care locuiesc la bloc, ca şi cum ei ar fi mai oropsiţi. Cum la casă am locuit doar în vacanţele de vară când mergeam la bunici, nici nu mi-a trecut prin cap că şi acolo ai vecini care uneori (sau deseori?) pot fi cu mult mai dăunători zen-ului proprietate personală decât unul care-şi bate şniţelele la 1 noaptea.
Ştiu poveşti horror cu coase-n spate pentru 0,5 metri de gard mai la stânga decât ar fi trebuit dar mă încăpăţânez să cred că-s cazuri izolate. Numai că o pişcătură de coasă-n coaste poate fi înţepătură de ţânţar pe lângă ce poate face o vecină proptită-n poartă, care ştie şi câte fire de usturoi ai pus în grădină şi câte boabe de porumb le dai găinilor zilnic. Şi dacă în cazuri disperate nu ţi-ar fi trecut prin cap cum ţi-ai putea lua revanşa când ai ajuns la capătul puterilor, nu-i nimic, trage aer în piept că s-a gândit altcineva. Te muţi. Şi ai scăpat. Uşor de zis. Uneori, uşor şi de făcut. Dar dacă în tine fierbe şi fierbe şi clocoteşte ideea că ai suportat prea mult şi ei scapă prea uşor chiar dacă, teoretic, tu eşti cel care scapă de ei, ce faci? Păi, faci ce-a făcut un nene. Adică acte de caritate.
Ce poate fi mai nobil pe lume decât să ajuţi un suflet sărman? Şi dacă în spatele gestului caritabil se ascunde o răzbunare, nu-i chiar de pus la zid. Până şi cutia milei maschează nişte bube, nu? Sau nu.
Din câte am înţeles, omul deţinea o propertate care i-a devenit puţin inutilă. Pentru că nu avea voie s-o reabiliteze pe motiv de centru vechi, casă monument. Şi nici s-o transforme în spaţiu comercial pe motiv de vecini care nu şi-au dat acordul. Şi atunci? Ce să facă omul? Decât să vadă cum se ruinează căsuţa sub ochii lui în lacrimi şi sub mustăcelile mult-prea-iubiţilor lui vecini, s-a gândit să salveze nişte suflete de la îngheţ în miez de iarnă. Şi trăieşte fericit şi împăcat că a făcut o faptă bună. Dar mai ales, ca vorba bancului, dacă până acum el n-a putut dormi din cauza vecinilor, de-acum sigur nu mai dorm ei. Şi e tare mişto gândul că dacă ei au vrut să scape de tine, de-acum se roagă să vii înapoi că parcă tot mai bine era înainte. A „donat” casa şi a scăpat de vecinii pisălogi care i-au pus beţe-n roate şi poate are şi o pilă pe undeva pe Sus că a făcut o faptă bună. Poate fi o idee pentru cei chinuiţi. End of story.
Ah!, am uitat să vă las anunţul tipului. Nu că ar fi important dar….. e deliciul problemei 😀

1
„ÎNCHIRIEZ. 160 mp. pt. grădină/ seră (alte activități). Ofer sprijin material, acte prin notariat. Numai persoanelor de etnie romă. Dorim să ajutăm o familie cu cel puțin 3 (trei) copii. Rog seriozitate.”

Îi putem reproşa că nu-i un cetăţean cu spirit civic? Şi mai ales, un bun samaritean? 😉
Asta poate fi o idee pentru cei deranjaţi până la exasperare de vecini. Pentru cei de cealaltă parte a baricadei… că bine le zicea Ion Hagiu:
Da’, bă vecine, hai la mine,
Te primesc cum pot mai bine
Dar de căciula mea nu te lega
…”
Aveţi şi alte idei? 😀

Sursă foto 1, 2

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

50 de răspunsuri la Amicale-ntre vecini

  1. 9 zice:

    Razbunarea perfecta. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mishuk zice:

    super răzbunare, maxim de inspirație…. vecinii vor fi fericiți 🙂

    Apreciază

  3. fata veselă zice:

    Haaa, bună ideea asta. Adică până la urmă, să vază și vecinii cum e treaba. Nu?

    Apreciază

  4. Ivy zice:

    Se umple locul de veselie. 😀

    Apreciază

    • Îţi dai seama când or încinge ei focul şi-or începe a cânta pe limba lor…. Eu acu’ mai că-i invidiez pe oamenii ăia că au spectacol în fiecare zi. Serios, asta-i partea aia faină, din filme. Restul…. mă abţin.

      Apreciat de 1 persoană

  5. opantazi zice:

    Genial! 😀 Eu ca sa ma razbun pe vecinii care m-au „bormasinat” 6 luni ar trebui sa donez casa unui adapost de caini sau sa-mi fac chiar eu unul. Sau, si mai bine, un afterschool pentru copii cu ADHD. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  6. mopana zice:

    Hihihi! Ce inseamna sa gandesti cu cap :))

    Apreciază

  7. fosile zice:

    Adăpost de cîini nu-i bine pentru că te pot reclama într-o veselie.
    Dacă e la oraş, n-ai voie porci sau găini.Ca să nu mai zic de bovine,ovine, măgăruşi.
    Dar ar merita o crescătorie-nu mare, cîteva zeci – de curci şi bibilici.Curcile cîrîie aproape toată ziua, iar cu bibilicile e un vis.Seara cind apune soarele şi dimineaţa cînd răsare fac un vacarm cumplit.
    Dar eu aş pune lîngă gard, pe partea mea, din metru în metru sau şi mai des cîte un pom (copac).Ar putea fi plop, mesteacăn, salcie plîngăreaţă, corcoduş, salcîm.Chestii care cresc repede, fac umbră şi în plus face perdea.

    Apreciază

    • Foarte bună ideea! Şi eco, mai presus de orice. Ideea cu pomii ar fi bună dacă s-ar inventa un glob de sticlă sau ceva să-i protejeze. Că unii-s deranjaţi de umbră, alţii… pentru că toamna cad frunze. Şi îi vor tăia sau usca (aruncă fel şi fel de „motorini” la rădăcină) aşa că nu ştiu dacă asta poate fi aplicată.
      Dar cu bibilicile e clară treaba 😀

      Apreciază

      • fosile zice:

        Nu poate nici să-i taie, nici să-i motorizeze că-s în curtea mea.
        Am locuit şi la casă şi la bloc ( unde stau şi acum).
        Prefer la casă.
        Imi amintesc că pe vremea cînd locuiam la casă şi a-i mei aveau ceva probleme cu vecinii, întîi au făcut un gard ( înainte nu exista), apoi a plantat tata măceşi, în dreptul salatelor lor şi trandafiri în dreptul florilor, iar în curtea cu animale a adus curcani şi…bibilici.
        Si-au schimbat si atitudinea si pozitia florilor, respectiv a salatelor, iar ai mei au renunţat la curcani şi bibilici.

        Apreciază

  8. Ha ha ha . Hai ca tu ai scris despre vecini, dar eu nu cred ca am scris despre,, bărbat dotat care sa caute femeie paroasa”. 😃 vizavi de vecini, Am locuit si la casa si la bloc si prefer totusi sa stau la bloc. Ti pup mult.

    Apreciază

  9. Tocmai ce povestisem şi eu, în vers alb, despre bormaşina vecinului meu. Adevărul este că vecinii nu ni-i alegem, aşa după cum nici ei nu ne aleg pe noi. Iar viaţa pe un palier – ca să parafrazez şi să îmi reamintesc de „Viaţa pe un peron” a lui Paler – este, uneori, o aventură cotidiană. Destinele strânse laolaltă se manifestă şi surprinzător, şi obositor, şi încântător, şi deplorabil. Există curiozităţi, „beţe introduse prin gard”, reclamaţii, cuvinte de salut, zâmbete mai mult sau mai puţin false, legături insesizabile. Viaţă. Cu de toate. 🙂

    Apreciază

  10. Asta-i o răzbunare disperată și cu două tăișuri, ce se poate traduce prin „după mine potopul!” 😉

    Apreciază

  11. Mi-ai dat o idee grozavă, Potecuț !!! De frica poliției îi doare la bască pe vecinii mei certăreți, o să încerc cu…. „ familia de romi cu mulți copii”. Tiiii, ce idee ! :))))

    Apreciază

  12. April zice:

    Aaaa, deci asta e explicația din spatele anunțului cu pricina! L-am văzut zilele trecute și m-am mirat, dar m-am și amuzat pe seama lui. :))

    Apreciază

  13. Drugwash zice:

    La noi nu cred că s-ar rezolva. Dacă ai vedea ce vile au „amărîţii discriminaţi” de la colţ, te-ar lua cu oftică, zău!

    Apreciază

  14. noradamian zice:

    Poate-i chiar o faptă bună! Oferă unei familii de altă etnie (nobilă, dar scăpătată) un cămin confortabil iar vecinilor cârcotași le dă prilejul să devină nobili sufletește. 😀 )))

    Apreciază

  15. Divort Rapid zice:

    Stii, avem tendinsa sa credem ca suntem unici in nemernicia noastra si ca idea cu capra vecinului ne apartine noua, poporului roman. Sa nu va mirati cand veti afla ca nemtii, de exemplu, au un cuvant care defineste bucuria mortii caprei vecinului, deci nu suntem asa speciali cum vrei sa noi sa fim 🙂 !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s