Tu cui i-ai scris azi?

Aţi fost vreodată întrebaţi pentru cine scrieţi? Cui îi este adresat un anumit text, o poezie sau o melodie postată? Aţi fost puşi în situaţia de a răspunde la întrebarea „cui i-ai scris?” Şi… ce aţi răspuns? Aţi avut un răspuns?
De ce, oare, uneori, apare această întrebare? De ce nu suntem întrebaţi cui îi plângem când plângem? Cui îi râdem între două semne de punctuaţie, cui îi suspinăm la început de rând sau cui îi visăm cu litere mari, bolduite? De ce se reduce totul la „cui i-ai scris de data asta?”
Eu nu cred că aş putea răspunde la întrebarea asta scurt, „la obiect”. Nu pot pentru că nu găsesc subiectul, s-a rătăcit între virgule şi predicatul a încercat, cu un gest disperat, să îşi schimbe sensul. Ar fi fost de ajutor unul nominal dar „a fi” şi „a deveni” au inventat un nou stil de dans. Câte un pas înapoi, niciunul înainte. Şi atunci… ? Ce facem cu timpul?
Ar trebui să spun că eu, când scriu, scriu pentru zborul celor care au uitat sensul aripilor. Pentru zâmbetul celor cu obrajii brăzdaţi de lacrimi. Scriu pentru lumina din ochii celor cu privirile întunecate.
Îi scriu adierii de vânt, să fie mai blândă cu visul pe care i-l aşez pe braţe. Le scriu anotimpurilor, să nu se mai grăbească, să-i lase privirii răgazul de a le cuprinde. Pentru clipe care ard mocnit şi pentru secundele-scântei care aprind felinare pentru trecătorii singuratici, scriu. Şi pentru zilele în care mergi cu capul plecat, le înduplec să se lase urmate de zile care te prind de gulerul cămăşii şi te fac să priveşti în sus. Scriu pentru nori, întru înseninare. Şi pentru ploi, spre reinventare. Scriu azi pentru lacrima de ieri, din care a înflorit surâsul de mâine.
Îi scriu sufletului, prea sus a ales să zboare şi nu m-ar auzi dacă l-aş striga. Scriu, cu litere de-o schioapă, vieţii… să mai stea, să nu o mai ia la goană, obosesc încercând să ţin pasul cu ea.
Când scriu, scriu pentru dimineţile cu miros de scorţişoară şi le scriu serilor cu aromă de împlinire.
Şi… dacă toate gândurile mele trebuie, totuşi, să aibă un destinatar, atunci îmi scriu mie. Aşa… pentru… „a fi”.

Publicitate