Când „bi mai velăntain” devine tic nervos…

Vine, vineeee, primăvaraaaa/Se aşterne-n toaaatăăă ţaraaaa/Floriceleee… Dar „hold on” că pân’ atunci mai e. Mai e un „hop” de trecut şi dacă ne-ajută Sfântu’ să trecem cu bine, ne putem apuca de ţopăit pe câmpii „hai să le-adunăm copii”. Vine Valentinu’, lume! Cu surle şi trâmbiţe cu „în ciocolată să ne scăldăm, cu inimioare să ne scoatem ochii”. Eu vreau să trimit scrisoare deschisă şi nu ştiu cui. Vreau să propun ca ziua de 14 februarie să fie zi liberă de la Guvern. Ce să scriu la „destinatar”? Mă ajutaţi? Păi da. Printre atâtea zile libere de care beneficiem, tocmai asta a fost uitată? Voi ştiţi cât de greu e pentru „Getuţa” să lucreze într-o astfel de zi? Să vă spun programul ei :

Ora 7 : Getuţa caută, cu ochii închişi, telefonul.
Ora 7:03 : Getuţa găseşte, cu ochii închişi, telefonul şi-l pune pe „snooze”
Ora 7:07 : Getuţa dă cu telefonul de pământ.
Ora 9: Getuţa sare din pat şi-şi sună coafeza să-i spună că-i blocată în trafic dar ajunge în 10 minute.
Ora 11 : Getuţa intră în coafor, aruncă geanta, îi cade telefonul pe jos şi înjură toţi şoferii „mitocani” care au claxonat-o pe strada cu salonul. Coafeza îi spune că acolo e sens unic. Getuţa se încruntă şi întreabă nedumerită „în care direcţie?”. Cere o cafea şi se plânge că e obosită că s-a trezit la 6. Se pune pe scaun şi începe să butoneze telefonul. Sare ca arsă, coafeza scapă vopseaua pe jos, altă clientă duce instinctiv mâna la inimă. „Idioata de Vicky a scris pe Facebook că iubitul ei o duce azi la Mall. Păi ce, eu sunt mai proastă?” Scrie pe Facebook „in Paris cu iubi meu” după care îi dă lui Vicky „ignore” şi începe să-i povestească coafezei toată viaţa lui Vicky.
Ora 16 : Getuţa iese din salon. Urcă în maşină, porneşte, pune frână brusc şi întoarce. În faţă îi apare o maşină, face semne disperate să-i facă loc, îşi aminteşte că e sens unic dar a uiat iar în ce parte. Coboară, îşi aprinde o ţigară şi o sună pe coafeză să o întrebe dacă mai are balsam de păr. După 10 minute îi spune că trebuie să închidă că nişte idioţi claxoneză şi nu mai aude bine.
Ora 17: Getuţa iese cu bine de pe străduţă şi opreşte la un magazin de copii. Cumpără un ursuleţ de pluş. La casă, vânzătoarea îi spune „în afară de girafă, mai doriţi ceva?”
Ora 18 : Getuţa găseşte, în sfârşit, ursuleţul şi merge spre casă.
Ora 20 : Getuţa îşi sună iubitul :”iubiiiii, măi iubiiii, ia-mi şi mie o ciocooo, daaaa, te roooog, hai că îţi pregătesc cina, e aşaaa, ceva mai special, de valentine, măi iubiiiii şi ţi-am luat un cadou frumooos, să-mi iei şi mie ceva aşaaaa, mmmm, o brăţărică, un lănţişor, cevaaa, că nu pot merge mâine la muncă, ca fraiera să nu am ce să le arăt la proastele alea de la birou. Hai că te aşteeeept”
Ora 21 : Getuţa se prinde ce trebuie făcut cu bidonaşul pe care scrie „spumă de baie”. Îl toarnă pe tot în cadă şi dă drumul la apă.  Intră pe Facebook să vadă câte likeuri are la statusul cu Parisul. Vede un comentariu „Fatăăă, când ai ajuns?  Te-am văzut când ai ieşit din coafor. Uiaiii, ce miştooo, aşa repede ajungi din Paris, fatăăă?” Şterge comentariul şi o scoate pe tipă din lista de prieteni. Scrie apoi „Nu am stat la Paris, magazinele erau naşpa”
Ora 22: Getuţa fuge la uşă crezând că a venit iubi al iei. Era vecinul disperat că îi curge apă în baie. Getuţa fuge la cadă, mirosul de zmeură de la spumă se răspândeşte peste tot. Se ceartă cu vecinul şi trânteşte uşa. A uitat de cină.
Ora 24 : Se prinde cum funcţionează prăjitorul, termină de prăjit cele 4 felii de pâine, le unge cu unt, pune ursuleţul pe masă, aruncă trandafiri pe jos, verifică sprâncene, unghii, machiaj, freză, pune lenjeria pe ea, se parfumează şi aşteaptă…..
Ora 1:30 : Getuţei i se face frig, se pune în pat, îl sună pe iubi, el spune că a stat la o berică cu „băeţii” dar ajunge în 5 minute că e rupt de foame.
Ora 7 : Getuţa caută, cu ochii închişi, telefonul….. Se trezeşte cu ochii vineţi.

Şi aici, Getuţele se împart în două : O Getuţă cu ochii vineţi de plâns că iubi n-a venit la cină, altă Getuţă cu ochii vineţi tocmai din cauză că iubi a venit la cină. Pentru că, nu-i aşa?, pentru unii domni, cina înseamnă cină. Adică mâncare. Adică haleală. Adică nu petale, nu roz, nu pluş, nu spumă, nu. NU! Dacă la Ada Milea „o bucată de carne de vita, nu-i o bucată de carne de porc”, păi nici la ei cina nu-i ulei de trandafiri.
Acum spuneţi voi, în numele tuturor Getuţelor, nu-i păcat să nu cerem drepturi pentru o astfel de zi zbuciumată? Trebuie să te îndopi cu ciocolată în formă de inimioară, să te strecori printre inimioare care  urlă „I love you”, de parcă eşti în Scary Movie, fugi de reporteri care te opresc să te întrebe de declaraţii, fugi de din ăia care vor să te înscrie în concursuri sau să te căsătorească pentru o zi cu primul trecător în numele iubirii. Deci clar, e o zi în care trebuie instituită carantina!

Eu cer zi liberă. Voi?