Scurt pe trei. Chestii care nu-mi dau pace

1. M-am trezit cu un pitic ţopăitor ( Bursucel, ai tăi sunt bine? 😀 ) care striga în căpşorul meu cam aşa : „Mărlin, Dărlin, mă timtirica dai na hop şi ţup ţup ţup” şi ” Tichi trichi zboară rumeguş” 😯 Asta cu rumeguşul mă obsedează de când am auzit-o prima dată (şi sunt anişori de atunci) şi aş putea da vina pe prostiile care mi-au trecut prin cap la vremea aia 😳 şi la care mă gândesc şi acum 😀 Dar chiar şi aşa, aş vrea să înţeleg ce vrea să spună poetul şi unde-i „şpilu’ ” adică unde-i colinda din colindă? Pentru că da,  chestia cu rumeguşu’ e un vers subtil dintr-o colindă celebră la un moment dat. Am observat că prea uşor numim „colindă” orice sfârâială care conţine cel puţin o dată cuvântul  iarnă. Sau zăpadă. Am încercat şi încă mă lupt să conving nişte indivizi că e (sau ar trebui să fie) o mare diferenţă între „cântec de Crăciun sau de iarnă” şi „colindă”. Nu vreau şi nu pot să accept că „doar un crăciun cu tine” sau chestii cu îmbrăţişări sub brad, sunt colinde. Să nu mai vorbim de fătucile care primăvara sunt mărţişoare, vara sunt animatoare la piscine şi acum, evident, crăciuniţe şi vin în fustiţe până la buric ca să ….. ne colinde. 👿 Nu ar fi nimic dacă ar colinda. Dar le aud „te vreau lângă mine, în iarna asta să ne iubim, să ne dorim, să ne…. (nu mai ştiu că am închis televizorul) „. Cu asta mi-am ocupat drumul până la serviciu şi cu asta mi-am băut cafeaua. Adică cu „ţup, ţup, ţup, zboară rumegus, mărlin, dărlin, nai dai”. 😀 Şi apropo de asta, voi ştiţi alte „capodopere” din astea? Că despre adevăratele colinde vom vorbi mai târziu….

2. Am vrut să scriu despre asta atunci când am văzut-o dar am amânat sperând să aud şi despre o sancţiune, un avertisment, o ceva, orice. Dar nu am auzit aşa că e posibil să fi devenit eu prea „scorţoasă”. Sau poate CNA-ul e mult prea „open minded” pentru gusturile mele. Pe scurt : am nimerit cu butonatul la emisiunea aia în care se caută mirese, gineri, soacre sau nu ştiu ce. M-am oprit acolo pentru că era scandal în platou. Trei băieţi stăteau în faţa unei mese pe care erau aşezate 3 blendere. În blendere apă, în apă câte un peştişor de acvariu. Am înţeles că era vorba de o probă, de un concurs pe echipe, habar n-am. Se striga „apasă”, „nu apăsa”, „apasă, mă”, „băi, nu apăsa”. 🙄 S-au certat 10 minute iar la final doi au apăsat, al treilea nu. Era cumva la mintea cocoşului că aparatele nu erau în priză dar se presupune că băieţii nu ştiau. DAR!!! Şi aici e marea mea nedumerire. La final, cei care au apăsat butonul au câştigat proba, au fost felicitaţi şi aplaudaţi iar cel de-al treilea şi-a luat „bobârnace” de la colegi. Eu am înţeles aşa : s-a dat o lecţie preţiosă. Intenţia de a face franjuri un peştişor a fost ridicată în slăvi şi cei care ar fi făcut asta fără probleme au fost eroi. Cel care a acceptat să piardă proba şi a spus clar că nu va apăsa pentru nimic în lume butonul, a fost „frăierică”. Aloooooooo! CNA, mă auzi? Unde e „CNA a sancţionat postul de televiziune Antena 1, cu somaţie publică, pentru că în data de… la ora…. în cadrul emisiunii… „? Nu vă deranjaţi, suntem oricum pe drumul cel bun…. cel mai bun! CNA, mă auzi? Şşşşşt,  taci cu mama :

3. S-a terminat concursul ăla cu bloguri? 🙄 Cine, unde şi ce a câştigat?