Mesager din alte timpuri

imagesMugur, prin postarea lui, mi-a trezit amintiri frumoase. Şi pentru că a scris atât de frumos despre toacă, nu voi deschide şi eu acest subiect. Vreau însă să vă povestesc puţin despre tobă sau dobă, cum îi mai spuneau bătrânii satului bunicilor mei. Cel care bătea toba în sat era un bătrânel mic de statură şi aplecat de ani şi griji. Au trecut mulţi ani de atunci dar îl văd cu ochii minţii îmbrăcat în pantaloni maro, peticiţi, papuci cu câteva numere mai mari care-i târâiau paşii pe uliţele satului, o cămaşă ponosită şi murdară, un şorţ albastru cu un buzunar mare pe mijloc şi un clop ros pe margini. Toba, agătaţă de gâtul lui cu sfori roase şi ele de timp, părea punctul lui sprijin. Nu mai avea dinţi dar aveam impresia că are ceva jucăuş în privire şi era delicios când zâmbea, se ţinea de ghiduşii mai tot timpul şi nu înţeleg nici acum ce m-a speriat pe mine când aveam în jur de 3-4 ani dar mult timp mi-a fost frică de el. Cred că zgomotul care-l însoţea mă speria de fapt.

Babu’ Ion avea puncte bine stabilite în sat de unde îşi striga anunţurile şi niciodată nu se oprea în alte locuri. Se orienta în funcţie de cei care locuiau în jurul „punctului-ţintă”, dacă ştia că într-o casă locuia o bătrână singură şi cu probleme de auz, la poarta ei îşi făcea datoria să fie sigur că mesajul lui ajunge şi la ea. Mai întâi bătea câteva minute bune cu beţele cioplite de el în toba spartă într-o parte şi apoi striga, lungind cuvintele : „să aduceee la cunoştinţăăă că mâne, douăzăci iulie, la oara zăce, de dim’neaţă, să vină tot satu’, din fiecare familie câte unu’, în faţa colectivului, că să dă grâu. Şi cine are mai mult de 100 de oi, să vină şi cu ţâdula să confirme…” şi încheia cu alte bătăi hotărâte în tobă. Era singura modalitate prin care sătenii aflau când se deschide dispensarul, când vine căprarul după bani, când se duc sau se aduc oile în sat. Nu existau telefoane în sat şi singura zi în care se mai întâlneau să schimbe două vorbe era Duminica la Biserică aşa că babu’ Ion era mesagerul lor, om de nădejde printre săteni.
Am o amintire dragă  sufletului meu legată de el. Într-o zi de vară pe când stăteam la soare în curte, l-am auzit de departe. Nu auzeam ce spune dar îl auzeam cum îşi anunţă venirea, cu bubuituri în tobă. Ca de obicei, bunicii au ciulit urechile să nu piardă veştile. Bunica a fugit la poartă şi când l-a văzut, i-a făcut semn să tacă. Babu’ Ion, dezorientat, s-a oprit tot în capătul uliţei aşa cum ştia deşi se putea apropia de ea. I-a spus bunica „să spui încet ce ai de spus că or vint copiii şi dorm, să nu-i trezeşti”. Babu Ion a înţeles şi s-a conformat. A şoptit anunţul dar când a terminat… a terminat aşa cum ştia el : cu bătăi hotărâte în tobă 😀 Evident, s-au trezit „copiii” adică părinţii mei iar bunica, cu buza lăsată ca un copil care şi-a stricat o jucărie : „no măi omule, i-o şi trezât şi nici n-am auzât ce-o vrut că abia o şoptit”. Bunicul, un dulce, i-a replicat „apăi tu eşti de vină, el o făcut ce ai zâs, trebuia să-i faci sămn să şoptească şi la tobă”.
Deşi s-au tot dus oamenii din sat şi tot mai multe case au rămas cu ferestre neluminate, Babu’ Ion se oprea în aceleaşi puncte. I-au spus oamenii din sat că sunt străzi pe care nu mai are cine să-i asculte anunţurile, el părea de neclintit,  bătea la pas fiecare stradă, se oprea la aceleasi porţi. Doar glasul îi slăbise şi trebuia, de câteva ori, să-şi tragă sufletul înainte de a termina anunţul. Şi toba părea tot mai grea ca şi cum anii o împovărau pe ea, nu pe el.
L-am întrebat la un moment dat pe bunicul meu de el când în casa lor a sunat telefonul şi o vecină îi anunţa ceva legat de pământ. „Ohooo, s-o dus săracu’. S-o dus şi nu o bătut toba să ne zâcă că să duce. Or tras numa clopotele….”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Mesager din alte timpuri

  1. Ce păcat că eu nu am apucat astfel de obicei prin localitatea mea! Nu că aș fi mai tânăr, ci fiindcă noi n-am avut toboșar. Ne veneau țâdulele acasă sau poposea șareta cu preceptorul în fața porții.

    Apreciază

    • Păcat, mare păcat!! Spectacolul adevărat era când se mai întâmpla ca o vecină să nu fie tocmai „pe fază” şi ieşea la poartă. „Ce-o zâs, Mărie? La ce oră să merem?”. La zăce. Ba la 11. La cât o zăs mă, omule? N-am auzât tu că eram în grădină… 😀 😀

      Apreciază

  2. Obicei cu toba n-am prins. In schimb m-am mirat cand m-am dus prima data in Oltenia, la socrii si am auzit cantec de goarna in mijloc de saptamana. Eu credeam ca au inceput unii nunta mai din vreme, pe urma am aflat ca asa se canta la mort…
    Imi plac insa „mesagerii” de la Sighisoara, cei care umbla costumati in haine medievale prin cetate si fac anunturi in toate limbile pamantului si incheie martial cu „Am zis!”. 🙂

    Apreciază

  3. Mugur zice:

    Am auzit de dobași, nu i-am putut auzi si pe viu, doar prin filme.
    Dar am mai auzit, nu de foarte multă vreme, ca s-ar fi retras și ultimul care mai batea doba prin țara noastră!
    Cred că prin satele noastre nu ar fi trebuit să se renunțe la ei, căci mai sunt locuri, uitate de lume, unde mai auzi pe cineva spunând:”păi nici nu am știut că se termina astăzi de depus cererile alea, că mă duceam și eu, dar nu mi-a spus nimeni de la primărie!”.
    Frumoase amintiri ne-ai adus cu tine!

    Apreciază

  4. OrhiKamyDeea zice:

    Vai cate amintiri ma napadesc. Il auzeam pe tobosar venind si fugeam sa ma ascund dupa poarta, nu care cumva sa vina sa ma ia. 🙂 E ra un bătrânel tare ciudat: mic de statura, slabut dar avea o gura ca te lua durerea de cap. Iar cand bătea toba, imi bagăm degetele in urechi si tot o auzeam tare.
    Cu aceast articol m-ai trimis in satul copilariei mele, acolo unde casa sufletului meu ma asteapta. Dar nu e inca momentul sa o deschid. Imi lipseste ceva pentru a locui acolo, doar si in concedii … 😉

    Apreciază

  5. alma nahe zice:

    Măi, purtătoareo! Ce potecuță mi-ai deschis tu azi…mulțam! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s