Cine mă ajută să ofer premiul?

Am făcut marţi un mic concurs şi e timpul să ofer şi premiul pentru că nu îmi place să las lumea să aştepte. Am însă nevoie de ajutorul vostru pentru a alege o persoană care va primi cartea de care vorbeam. Vă las mai jos comentariile, evidenţiez titlurile pentru a vă fi mai uşor iar la final am lăsat şi posibilitatea de a vota titlul care vă place cel mai mult sau modul în care el a fost argumentat. Vă rog tare mult să îmi acordaţi câteva minute pentru că singură nu aş putea alege şi cărţi pentru fiecare, din păcate, nu am deşi mi-aş dori mult să trimit tuturor câte una.

illusion :  Cu D de la… dragoste
şi în ea aş scrie, în afară de poveştile mele de iubire (pe care le-am prezentat într-o formă uşor modificată dar destul de fidelă realităţii) şi despre perioada liceului când mama a avut o boală destul de gravă şi timp de un an a stat la pat, despre cât de greu e pentru un tânăr care nu vrea să plece în altă ţară să răzbească în ziua de azi…

R : Imprumut pe viaţă
Asa am trait primul an de viata. Tata si mama n-au avut copii niciodata dar fratele tatei a avut. Multi din cate am inteles si printre ei m-am aflat si eu. Ei bine, pe mine nu m-a vrut. La vremea respectiva reprezentam un obstacol in viata lui, iar mama mea biologica era o persoana destul de dubioasa la acea vreme. Inca de cand au aflat ca mama mea biologica este insarcinata si-au dorit sa ma abanoneze sau sa ma dea spre adoptie cuiva, doar sa scape de mica problema ce crestea in fiecare zi. Asa ca parintii mei au venit cu o solutie: o vrem noi. Stiu ca au fost probleme, fratele tatei s-a opus tare acestei variante, deoarece spunea ca nu ma vrea in viata lui. Totusi am fost data cu imprumut parintilor mei si abia dupa 1 an au primit acordul de adoptie. Si uite asa am ajuns sa traiesc alaturi de ei 23 de ani minunati. Niciodata nu am stiut ca sunt adoptata, niciodata n-am simtit vreo urma de raceala sau regret din partea parintilor mei si mereu infruntau cu optimism si entuziasm toate problemele create de mine (si doamnee, am fost o copila neastamparata si o adolescenta tare rebela).Toata povestea asta am aflat-o abia anul trecut, cand dupa 22 de absenta, tatal meu biologic si-a dorit sa ma cunoasca si sa-si asume statutul si rolul de tata (aiurea-n tramvai). In carte as scrie despre ei si despre sanse. As scrie despre doi oameni minunati, care au doua fete care nu le apartin biologic dar pe care le iubesc mai presus de cuvinte, despre tot suportul primit anii astia, despre toate emotiile si bataile de cap provocate si despre sanse. Despre sansa de a fii iubit de cineva, de a avea dreptul la o familie si la viata. So, mda, cam asa s-ar numi autobiografia mea.

alinalerca : Gândurile unei adolescente
Deja am inceput-o. Este o modalitate de a ma impaca cu toate evenimentele neplacute din viata mea si de a-mi aduce aminte cu drag de cele frumoase.

Loredana Milu : Infinitele speranţe
Pentru că sunt un om al încercărilor în a-şi găsi rostul în viaţă, mult prea pesimist dar cu mii de speranţe ce îmi oferă grame de optimism la fiecare pas spre acel rost al vieţii, atunci când apar mici raze de soare în încercările mele.

pitici, dar voinici: Cărările vieţii mele
pentru ca am avut ocazia mereu sa aleg intre drumurile pe care puteam sa le aleg si sunt convinsa ca orice drum as fi ales, viata mea ar fi fost cu totul altfel, ca un fel de dimensiuni paralele . Cred ca deciziile luate in viata m-au facut sa fiu cum sunt si drumurile alese pana acum m-au dus sa am viata pe care o am acum. Sunt curioasa cum va fi viata mea de acum inainte

Nicole Ifrim : Eu nu ştiu să merg pe bicicletă
S-ar numi asa…. si ar fi autobiografia aceleeasi generatii… fiica lui ceausescu scris cu litera mica, plecata departe de casa pentru a realiza macar unul din visele copilariei….sa vada coloana lui traian….astazi traiesc in sudul frantei, si da, mi ar place sa tin in mina o carte romaneasca pentru ca in ultimul timp citesc romaneste doar virtual…..

racoltapetru6: Chiar m-am gândit de multe ori să scriu o carte autobiografică, dar fără să-mi pese de titlu. Acum, că mă provoci, cred că i-aș spune „Dansând cu destinul”.

OrhiKamyDeea: Regăsirea sub pseudonim – OrhiKamyDeea
Daca ma intrebi de ce? Pentru ca acest pseudonim m-a lasat masca de cand l-am primit cadou si mi-a marcat viata ulterioara
M-am redescoperit ca femeie iubita, ca uitasem cum e sa fiu iubita. Viata mea era doar munca si atat pana in momentul OrhiKamyDeea si nu e vorba de dubla personalitate
Am uitat cum sa iubesc un barbat. Si aveam viata goala fara sa imi dau seama ca imi lipsea ceva important.

eumiealmeu : Mortul neîngropat
pentru că sunt o moartă, care trăiește, dar sunt moartă față de nefericire, așa că oricum este o experiență fantastică, nu are nimic deranjant…

Vineri anunţ şi spre cine va merge cartea. Vă mulţumesc mult, mult, mult!