Ne-au fost aievea, ne-au rămas tăceri…

Sursă foto: 1, 2
Tăceri găzduite de Suzana

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la Ne-au fost aievea, ne-au rămas tăceri…

  1. ©Cri zice:

    Am fost și eu o prințesă ca fetița din penultima fotografie. 😀 Fix așa ne jucam noi înainte de mobile, calculatoare, tablete și alte dispozitive electronice… 🙂
    La mulți ani, Potecuță! 😘

    Apreciat de 3 persoane

  2. Iosif zice:

    Superbe si de neuitat, tacerile Schéhérazadei din… 2022 de nopti înstelate cu luna (9)Noua ! 🙂
    La Multi Ani, copilasi minunati, oriunde în lume va aflati !

    Apreciază

  3. Mona zice:

    O, ce m-am emoționat! Și ce titlu sugestiv și potrivit! ❤️
    Mulțumesc, Potecuţă 🤗🤗🤗

    Apreciază

  4. anasylvi zice:

    Foarte frumoase, m-au facut sa zambesc chiar si pe mine, o cunoscuta ne-nostalgica, dar sunt familiare, da. Eu foloseam cearsafuri, mai ales daca puteam sa le si gauresc sa imi incapa o mana si ma deghizam in zeite de pe muntele Olimp.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Issabela zice:

    Ce frumoase…! Eu, dacă am crescut și la țară și la oraș, chiar le știu pe toate cele! Mai puțin furtunul. Ori nu erau pe… vremea primei mele copilării, în curți, ori n-aveau bunicii mei :)))
    Știi, am observat în unele poze niște hijab-uri (nu știu dacă e termenul corect)… Apoi, spre sfîrșit, am văzut și scrisul în arabă… E loc de un volum de eseuri aici…, dar am fost așa de plăcut surprinsă! Iată cum toți copiii lumii sînt la fel. Nu mai zic că noi, oamenii mari, stricăm lumea asta minunată, că e ziua lor, a copiilor.
    La mulți ani și copilului din tine, cel care a rămas și care s-ar mai juca ❤❤

    Apreciat de 4 persoane

  6. Mugur zice:

    La mulți ani! 😜

    Apreciază

  7. Diana zice:

    Sunt asa de frumoase desenele! ❤
    Am aruncat o privire in trecut si-am zambit: cu papusile nu prea m-am jucat (le faceam haine la cererea celor care se jucau); nici cu hainele mamei nu m-am imbracat, dar eram "ahtiata" dupa farduri, parfumuri si bijuterii. In rest, am incercat tot ce-i ilustrat aici. Unele dintre ele nu-mi sunt nici acum taceri. 🙂
    Multumesc pentru calatoria in lumea copiilor!
    La multi ani copiilor din lumea-ntreaga si adultilor care mai "copilaresc" (macar din cand in cand). 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  8. Ana G. zice:

    La mulți ani, măi copii!

    Apreciat de 2 persoane

  9. Suzana zice:

    Ce lume frumoasa a fost, dar e musai sa mai fie. De noi depinde? Nu mai stiu. Dar totusi daca nu de noi, de cine? Mi-ai adus aminte de cum ii faceam nepotelei din cearsaf topogan sau pod sau tunel… 😀
    Imagini minunate si pline de bucurii! Vreau si eu acolo, peste tot!
    Multumesc mult, draga Potecuta! Happy WW si La Multi Ani copilului tau interior! ❤️😘

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu cred că depinde şi de noi. Să încercăm, măcar o dată şi măcar puţin, să nu ne luăm atât de în serios.
      Mă bucur mult că ţi-au plăcut! Îţi mulţumesc tare mult! La mulţi ani, Suzana!

      Apreciat de 1 persoană

    • MNiko zice:

      Dedpinde de noi, sa aratam si astfel de jocuri copiilor. Daca noi ca parinti le punem telefoanele in mana ca sa stea cuminti, in loc de a le construi un cort din cearceafuri ( ca se murdaresc si abia le-am calcat), atunci nu are de ce sa ne mire ca stau pe telefon/tableta si nu stiu sa se joace altfel. Am vazut foarte des la medic copii care se jucau pe telefonul parintelui ca era coada si se astepta destul de mult(lucru stiut ca asa e la medicul acela de familie), dar nu i-am vazut veniti cu o jucarie sau carte. Tot e bine ca aveau macar sticla cu apa.

      Apreciat de 1 persoană

      • În sfârşit! Am mai încercat să le spun asta celor extrem de deştepţi care spun despre copiii de azi că-s aşa şi pe dincolo, că nu copilul e vinovat că are-n mână un telefon, dar ai cu cine te înţelege? Şi nici n-are niciun sens să încerci să porţi un dialog cu cei care nu acceptă nicio părere altfel. E pierdere de timp. Aşa că am tăcut.
        Da, evident! Un copil, mai ales foarte mic, vrea telefonul de curiozitate. De aici până să devină dependent de el, e muuuuult. Şi vina nu-i la copil.

        Apreciază

  10. Lady zice:

    La multi ani, Potecuta! Te imbratisez cu mult drag! 🤗

    Apreciază

  11. Drugwash zice:

    Cuvintele nu-şi au rostul. Am simţit tot ce era de simţit. Oftez.
    La mulţi ani celor ce (mai) sînt. Copii.

    Apreciat de 2 persoane

  12. Ileana zice:

    Toate frumoase, îmi plac foarte mult, însă titlu Este Minunea de Zi!🤗 La mulți ani!!😘❤️🤗

    Apreciază

  13. tink3rbe11 zice:

    Doamne câte amintiri ai răscolit!!!
    Fiecare tăcere din postarea ta este parte din copilăria mea…a noastră, a tuturora.
    M-am regăsit în fiecare imagine ,în fiecare ipostază…minunat de adevărat ai spus tu aici…ne-au fost aievea….
    M-ai lăsat fără cuvinte!
    Îți mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  14. Tare plăcute sunt aluziile găsite de tine pentru ziua copilului, deci și a ta, precum a noastră, celor care îl regăsim în sufletele noastre! Îmi amintesc multe jocuri și dorințe, împlinite sau nu, cum ar fi flaconul de plastic cu care mi-ar fi plăcut să stropesc fetițele, după ce îi găuream dopul. Dar erau rare pe atunci, din fericire! 🙂

    Apreciază

  15. daurel zice:

    Înțeleg că era inainte de internet, dar nu aveau nici cărți, nici animăluțe…Parcă nici jucării.
    Oricum, copiilor nu le pasă. Copiii improvizeaza.
    Felicitări și pentru aceaastă selecție interesantă!

    Apreciază

  16. Grig zice:

    Frumoase imagini, mă bucur că le-am admirat și că mi-au adus aminte de copilărie …

    Apreciază

  17. MNiko zice:

    Frumoase acest taceri ce ne transporta in copilarie. Ca si Izabela, am obsevat acel acoperamant pentru cap, ce m-a facut sa ma gandesc ca nu sunt tocmai de la noi, chiar daca actiunile sunt atat de similare. Concluzie buna a tras Izabela: in font, copii sunt copii oriunde in lumea asta mare.

    Apreciază

  18. Alex zice:

    Minunate desene, care ne stârnesc atâtea amintiri! Erau vremuri simple, dar copiii știu să improvizeze jocuri și jucării din orice. Importantă era veselia care umplea casa de râsete ca niște clopoței. Dacă ar fi posibil să mai fiu iarăși copil, tot așa aș vrea să fie, alături de toți ce dragi, care nu mai sunt acum printre noi….
    Sărut mâna, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s