Ne-au fost aievea, ne-au rămas tăceri…
Sursă foto:
Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
-
Cele mai bune articole și pagini
-
Blogs I Follow (o parte din ele)
"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde
De ce sa, NU, cind as putea sa, DA?
"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde
Carpe diem
Idei, opinii, versuri, trăiri scrise
O cafea, o carte, o bârfă...
Copilă, tu crede poeții ce scriu, Căci lor li s-a dat o putere Întreagă a lumii durere. S-audă mai bine, să simtă mai viu *George Coşbuc
Verzi și uscate
-the funny side of stories-
poezii, poeme, scrieri
Lifestyle & blogging
"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde
Gândurile? Trăiri nespovedite!
I love to entertain you!
"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde
"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde
https://wordpress.com/jetpack-search/auroraliliana2123.wordpress.com
"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde
Atunci cand simti ca nu mai poti,nu renunta!Ia-ti un moment de liniste si apoi vei prinde puterea sa mergi mai departe.
"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde
momente din viață adunate într-un buchet
Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?
This is a blog about love between colors and forms.
Dincolo de clişee. Gânduri de colecție pentru minte, trup și suflet
cuvinte
Poteci de dor 
Am fost și eu o prințesă ca fetița din penultima fotografie. 😀 Fix așa ne jucam noi înainte de mobile, calculatoare, tablete și alte dispozitive electronice… 🙂
La mulți ani, Potecuță! 😘
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Eu nu prea, să ştii. Nu ştiu de ce. Aveam treabă cu bijuteriile mamei, dar cu rochii şi pantofi nu. 😀
Asta doar pentru că nu le-am avut, Cri. Că dacă le aveam…
La mulţi ani! Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superbe si de neuitat, tacerile Schéhérazadei din… 2022 de nopti înstelate cu luna (9)Noua ! 🙂
La Multi Ani, copilasi minunati, oriunde în lume va aflati !
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Iosif!
La mulţi ani!
ApreciazăApreciază
O, ce m-am emoționat! Și ce titlu sugestiv și potrivit! ❤️
Mulțumesc, Potecuţă 🤗🤗🤗
ApreciazăApreciază
Eu îţi mulţumesc, Mona! Mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumoase, m-au facut sa zambesc chiar si pe mine, o cunoscuta ne-nostalgica, dar sunt familiare, da. Eu foloseam cearsafuri, mai ales daca puteam sa le si gauresc sa imi incapa o mana si ma deghizam in zeite de pe muntele Olimp.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Hahaha, ce fain! Eu numai la corturi le foloseam. Of, dacă-mi ziceai de atunci… 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ia incearca diseara cu un cearsaf, o strecuratoare de paste pe cap si…poc!… a sosit Atena! 🙂 da, mai faceam si corturi, asa e.
ApreciazăApreciază
Nu mă provoca! Mie nu-mi trebuie multe şi chiar fac 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumoase…! Eu, dacă am crescut și la țară și la oraș, chiar le știu pe toate cele! Mai puțin furtunul. Ori nu erau pe… vremea primei mele copilării, în curți, ori n-aveau bunicii mei :)))
Știi, am observat în unele poze niște hijab-uri (nu știu dacă e termenul corect)… Apoi, spre sfîrșit, am văzut și scrisul în arabă… E loc de un volum de eseuri aici…, dar am fost așa de plăcut surprinsă! Iată cum toți copiii lumii sînt la fel. Nu mai zic că noi, oamenii mari, stricăm lumea asta minunată, că e ziua lor, a copiilor.
La mulți ani și copilului din tine, cel care a rămas și care s-ar mai juca ❤❤
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Bunicii mei au avut furtun la un moment dat, dar nu m-a tras. Aveau o cadă din tablă, adunau în ea apă de ploaie şi mai udau grădina. În ea mă bălăceam 😀
Şi da, uite că în orice colţ al lumii ar fi, mulţi adulţi au amintiri comune legate de jocurile copilăriei. Ce frumos!
La mulţi ani, Issa! Şi-ţi mulţumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Știu cada de tablă :))) albie se numea la mine 🙂 și era curată piscină! Cu drag, zi pe măsură să ai!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu, stai…!!! Nu albie. Balie..:! De albie am aflat mai tîrziu, cînd știam deja sinonimele 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E prima dată când aud cuvântul! Ce bine sună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mulți ani! 😜
ApreciazăApreciază
Mulţumeeeesc, Mugur!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt asa de frumoase desenele! ❤
Am aruncat o privire in trecut si-am zambit: cu papusile nu prea m-am jucat (le faceam haine la cererea celor care se jucau); nici cu hainele mamei nu m-am imbracat, dar eram "ahtiata" dupa farduri, parfumuri si bijuterii. In rest, am incercat tot ce-i ilustrat aici. Unele dintre ele nu-mi sunt nici acum taceri. 🙂
Multumesc pentru calatoria in lumea copiilor!
La multi ani copiilor din lumea-ntreaga si adultilor care mai "copilaresc" (macar din cand in cand). 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce tare mă bucur că am reuşit să ne întoarcem puţin la anii ăia! Şi da, bine zici, unele nu ne sunt tăceri şi ce bine că nu!
Îţi mulţumesc mult, Diana! La mulţi ani!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mulți ani, măi copii!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
La mulţi ani, Ana!
ApreciazăApreciază
Ce lume frumoasa a fost, dar e musai sa mai fie. De noi depinde? Nu mai stiu. Dar totusi daca nu de noi, de cine? Mi-ai adus aminte de cum ii faceam nepotelei din cearsaf topogan sau pod sau tunel… 😀
Imagini minunate si pline de bucurii! Vreau si eu acolo, peste tot!
Multumesc mult, draga Potecuta! Happy WW si La Multi Ani copilului tau interior! ❤️😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred că depinde şi de noi. Să încercăm, măcar o dată şi măcar puţin, să nu ne luăm atât de în serios.
Mă bucur mult că ţi-au plăcut! Îţi mulţumesc tare mult! La mulţi ani, Suzana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dedpinde de noi, sa aratam si astfel de jocuri copiilor. Daca noi ca parinti le punem telefoanele in mana ca sa stea cuminti, in loc de a le construi un cort din cearceafuri ( ca se murdaresc si abia le-am calcat), atunci nu are de ce sa ne mire ca stau pe telefon/tableta si nu stiu sa se joace altfel. Am vazut foarte des la medic copii care se jucau pe telefonul parintelui ca era coada si se astepta destul de mult(lucru stiut ca asa e la medicul acela de familie), dar nu i-am vazut veniti cu o jucarie sau carte. Tot e bine ca aveau macar sticla cu apa.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În sfârşit! Am mai încercat să le spun asta celor extrem de deştepţi care spun despre copiii de azi că-s aşa şi pe dincolo, că nu copilul e vinovat că are-n mână un telefon, dar ai cu cine te înţelege? Şi nici n-are niciun sens să încerci să porţi un dialog cu cei care nu acceptă nicio părere altfel. E pierdere de timp. Aşa că am tăcut.
Da, evident! Un copil, mai ales foarte mic, vrea telefonul de curiozitate. De aici până să devină dependent de el, e muuuuult. Şi vina nu-i la copil.
ApreciazăApreciază
La multi ani, Potecuta! Te imbratisez cu mult drag! 🤗
ApreciazăApreciază
La mulți ani, draga mea!! Te pup!!
ApreciazăApreciază
Cuvintele nu-şi au rostul. Am simţit tot ce era de simţit. Oftez.
La mulţi ani celor ce (mai) sînt. Copii.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îţi mulţumesc frumos, Dragoş!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate frumoase, îmi plac foarte mult, însă titlu Este Minunea de Zi!🤗 La mulți ani!!😘❤️🤗
ApreciazăApreciază
Mulțumesc din suflet, Ileana!
La mulți ani!
ApreciazăApreciază
Doamne câte amintiri ai răscolit!!!
Fiecare tăcere din postarea ta este parte din copilăria mea…a noastră, a tuturora.
M-am regăsit în fiecare imagine ,în fiecare ipostază…minunat de adevărat ai spus tu aici…ne-au fost aievea….
M-ai lăsat fără cuvinte!
Îți mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cum să îți explic cât de tare mă bucură reacția ta și că ți-au plăcut?
Mulțumesc mult de tot! Ioi, ce mă bucur!
ApreciazăApreciază
Tare plăcute sunt aluziile găsite de tine pentru ziua copilului, deci și a ta, precum a noastră, celor care îl regăsim în sufletele noastre! Îmi amintesc multe jocuri și dorințe, împlinite sau nu, cum ar fi flaconul de plastic cu care mi-ar fi plăcut să stropesc fetițele, după ce îi găuream dopul. Dar erau rare pe atunci, din fericire! 🙂
ApreciazăApreciază
Îţi mulţumesc mult, Petru!
Mă bucur că ţi-au plăcut!
Ehee, norocoase fetele dacă erau puţine flacoane 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Înțeleg că era inainte de internet, dar nu aveau nici cărți, nici animăluțe…Parcă nici jucării.
Oricum, copiilor nu le pasă. Copiii improvizeaza.
Felicitări și pentru aceaastă selecție interesantă!
ApreciazăApreciază
Aşa e, copiii se descurcă în orice situaţie 🙂
Mulţumesc frumos! Zi bună!
ApreciazăApreciază
Frumoase imagini, mă bucur că le-am admirat și că mi-au adus aminte de copilărie …
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos! Mă bucur că au trezit amintiri!
ApreciazăApreciază
Frumoase acest taceri ce ne transporta in copilarie. Ca si Izabela, am obsevat acel acoperamant pentru cap, ce m-a facut sa ma gandesc ca nu sunt tocmai de la noi, chiar daca actiunile sunt atat de similare. Concluzie buna a tras Izabela: in font, copii sunt copii oriunde in lumea asta mare.
ApreciazăApreciază
Da, aşa e. Şi dacă nu zicea Issa nu m-aş gândit la asocierea asta niciodată.
E un limbaj comun ăsta al copilăriei.
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciază
Minunate desene, care ne stârnesc atâtea amintiri! Erau vremuri simple, dar copiii știu să improvizeze jocuri și jucării din orice. Importantă era veselia care umplea casa de râsete ca niște clopoței. Dacă ar fi posibil să mai fiu iarăși copil, tot așa aș vrea să fie, alături de toți ce dragi, care nu mai sunt acum printre noi….
Sărut mâna, dragă Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumos ai spus, Alex! Da, dacă-am putea…
Dar, pentru că nu putem aşa, măcar să ne bucurăm precum nişte copii de ceea ce încă e bun şi frumos prin jur!
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciază