Jurnal despre magie şi o umbră de cireş

Astăzi… aproape toată ziua m-am uitat la filmuleţe cu trucuri de magie. Explicate. Dezvăluite. Detaliate. Ştiu, poate veţi spune că astfel se strică… magia. Nu-i aşa. Cele mai multe dintre cele pe care le-am găsit sunt din categoria celor simple, a căror explicaţie e mai frumoasă şi poate mai spectaculoasă decât trucul în sine. Şi mă refer aici la telefonul care intră într-un balon, la paharul care levitează, la măsuţa care levitează, la două ţigări care se mişcă fără să fie atinse şi tot aşa. Sigur, deşi sunt fanul numerelor de magie, pricep şi eu că bila aia nu dispare prin puterea minţii celui care o manevrează. Dar e foarte interesant de urmărit îndemânarea cu care fie palmează bila aia, fie o aruncă dintr-o mână-n alta, fără să observi nici dacă nu-ţi iei ochii de la mâinile lui. Aşa că nu se strică magia, din contră, e sporită tocmai prin dezvăluire. Aşa cum se întâmplă şi cu altele, aparent mai complicate, cum ar fi trucul cu deschisul unei cărţi la o pagină oarecare şi „mentalistul” îţi recită primul rând de pe acea pagină, fără să pună mâna pe carte.
Dacă explicaţia e şi ea făcută ca un număr de magie, învelită-n poveste, devin spectatorul care nu clipeşte, cum a fost azi, cu un filmuleţ din care am priceput cum procedează unele vrăjitoare şi cât de uşor cad în plasa lor oameni pentru care poate asta e ultima soluţie. Sigur, îmi era clar că sunt trucuri toate. Dar nu m-aş fi gândit că totul e atât de simplu. Cum separă ele piperul în apă şi spun că se duc energiile negative, cum sparg un ou ales de victimă şi oul ăla e negru în interior, deşi nu-i stricat, şi spun că el, omul din faţa lor, are blesteme de dus şi ele îl pot salva, cum omul ăla alege o carte din cele de tarot şi aia e fix diavolul, cum fac ele să dispară miraculos o băşică apărută tot miraculos, în faţa victimei, de la arsura de lumănare, şi cum apa miraculoasă din faţa lor o vindecă sub ochii lor. Şi tot aşa.
La din astea m-am uitat şi tare fain a fost. Da, sigur. Unele trucuri sunt atât de faine şi când afli explicaţia ţi se pare că e atât de simplu şi banal, încât nu pricepi cum de nu te-ai gândit tu, dar e bine totuşi că nu am găsit dezvăluirile celor mai complexe aşa că am mai păstrat nişte magie.

Mă gândesc… să vă întreb ceva. Nu e joc şi nici magie, e chiar serioasă întrebarea. Excluzând pericolul pentru pietoni, maşini, casă, ce alt motiv credeţi că ar fi ca cineva să taie de tot, de la pământ, practic să radă, un cireş din ăsta cu cireşe mici, de se coc acum?
Pe strada pe care lucrez, era un cireş. Mare şi frumos foc, cu o coroană superbă. Şi da, anul trecut, că acum doi ani pe vremea asta lucram de acasă, în izolare, de câte ori treceam pe lângă el, pe sub el, ridicam mâna, culegeam două-trei şi gata, aia era. Două-trei zile, că pe urmă nu mai ajungeam la ele, că alea de mai jos erau culese şi de alţi trecători pofticioşi ca mine.
Miercuri seară, am trecut pe sub el, plin-plin de cireşele încă vezi, abia dădeau semne de roşu-n obraji. Şi mi-am zis că pe săptămâna viitoare, iar mă înfrupt. Aseară, când am ieşit de la muncă, am avut un şoc. Cireşul nu mai există. Trunchiul e lipit de asfalt, aşa de jos l-au tăiat. Era fix, dar fix lângă trotuar. Între gardul casei şi cireş e trotuar, deci cireşul nu atingea gardul. Şi oricum, casa nu e lângă gard. Nu era uscat deloc. Trunchiul era mare şi ţapăn.
Deci care să fi fost motivul?
Nu ştiu cum să vă explic să mă înţelegeţi. Ieri am avut o zi faină de tot. Cu veselie, cu surprize care m-au topit, cu poze care m-au emoţionat şi bucurat. Dar când am văzut ciotul ăla, am simţit un gol în stomac, şi parcă toate alea bune şi faine şi frumoase au dispărut brusc şi toată seara am fost cu fundu-n sus, nu-mi mai plăcea nimic, nu-mi mai convenea nimic, de ziceai că eu sunt pesimista prin definiţie. M-a supărat rău de tot.

Şi pentru prima dată de când sunt eu om mare, am apelat la autorităţi. Că tot s-a făcut tam-tam mare cu o nouă lege dată de onor Frau primar, că nu mai e voie să te atingi de un fir de iarbă de pe domeniul public fără acordul primăriei, şi că cine vede şi aude să strige, am strigat. Nu sub formă de reclamaţie, sub formă de întrebare: bună ziua, vă întreb, s-a dat liber la tăiat copacul x de pe strada y? Nu am primit răspuns. Încă. L-am scris anonim, adică numele meu, un cetăţean oarecare. Dar dacă nu e timp de neica nimeni din ăştia ca mine, săptămâna viitoare îl facem şi oficial, cu antet şi ştampilă şi dosar cu şină, dacă numai aşa se poate.
Până atunci, vă întreb iar, că eu poate-s mai habarnistă, crescută la bloc, doar cu vacanţe pe la ţară: cu ce poate încurca un cireş perfect sănătos şi de ce pisici credeţi că a fost tăiat? Că dacă e doar că i se făcea mizerie lu’ ăla la poartă şi nu suporta asta şi dacă ăsta e singurul motiv, eu o iau razna. Aici, pe loc.

Ascult… de obicei, mixul voce-versuri-linie melodică e ceea ce atrage, ce mă atrage la o melodie. Adică tot 😀
De data asta însă, o ascult pentru versuri. Da, ştiu, sunt triste. Dar îmi plac extraordinar de mult. Vocea e frumoasă tare, am mai pus melodii cu ea, Ştefania e foarte talentată. Dar aici, cumva, în capul meu se produce o fisură. Mi se pare că vocea n-are treabă cu versurile. Că nu se pupă deloc. Şi e normal că biata fată nu simte nimic când le cântă şi nici nu transmite. Nu e vina ei că nu se simte emoţia. Aş vedea melodia asta cântată de un bărbat trecut de prima tinereţe. Dar poate e doar părerea mea. Repet, îmi plac versurile de nu se poate. Sorin Poclitaru – Acest vin.

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

69 de răspunsuri la Jurnal despre magie şi o umbră de cireş

  1. Mona zice:

    Vaaai, unde te-ai uitat la filmulețe? Cum se numesc măcar să caut și eu că am o adevărată pasiune pentru asta ❤️ Te rog dacă poți să îmi zici 😊

    La partea cu cireșul mi-a venit să urlu de ciudă. Sper să primești un răspuns, chiar dacă prevăd că el în sine îți va provoca nervi…

    Iar despre melodie sunt superbe versurile într-adevăr 💙 Eu pe Ștefania o iubesc cu „Nu știi tu mamă”, dar aici, da, parcă timbrul ei nu transmite suficient. E cântat corect, dar cam atât. Dinică cred că mă facea să îmi mănânc pumnii ❤️ L-am dat ca exemplu că el mi-a venit prima dată în minte de la primele acorduri – probabil că m-am dus cu gândul de la titlu la „unde se cântă și se bea” 🙈- și în plus îl ador 😊

    Te îmbrățișez, Potecuţă dragă și îți mulțumesc pentru azi, că mi-ai fost ☺️❤️🤗

    Apreciat de 1 persoană

    • Uite, Mona, ĂSTA e cel la care am şi râs mult, am şi învăţat chestii la care nu m-ar fi dus capul. Şi pe urmă, pe contul lui, Vlad Grigorescu, mai sunt ceva trucuri explicate, inclusiv aia cu piperul. Şi are unul în care explică un soi de manipulare, cu o melodie, cum l-a determinat pe un băiat să cânte exact ce-a vrut el. Deşi poate părea regizată, Vlad a făcut numerele astea şi-n showurile lui live, cu public, deci ceva poate fi pe acolo.
      La Robert Tudor pe youtube sunt cele de îndemânare explicate pas cu pas, multe sunt pentru copii, să înveţe să facă singuri, fain de tot explică şi Robert e un nebun, mor de râs la filmuleţele cu el. Merită, te vei relaxa, vei vedea.
      Da, mi-e frică de răspuns, să ştii. Mi-e frică de unul ca: a fost cu acordul vecinilor. Repet: înţeleg pericolul. Da, evident, dacă e uscat şi riscă să cadă pe un om, pe o maşină, da, ok. Dar ăsta era perfect. Trist tare…
      Deci şi tu zici la fel, nu-s eu rea că nu mi se pare potrivită alăturarea. 😳
      Şi vaaai, numai mi-am imaginat vocea lui Dinică şi mi s-a făcut pielea de găină…
      Îţi mulţumesc tare de tot! Te pup cu drag!

      Apreciat de 5 persoane

    • Uite şi ĂSTA pentru băieţii tăi, să înveţe, să le facă prietenilor 😀

      Apreciat de 2 persoane

  2. Drugwash zice:

    Mirare: ce caută numele Sorin Poclitaru la videoclip, cînd e vorba de Ştefania Iacob…?
    No, stai s-o ascult, apoi mai zic şi despre cireş. Cu magia… mai vedem.

    Apreciat de 2 persoane

  3. Ecoarta zice:

    O lacrimă s-a întins pe sufletul meu! Eu, Copacul, am simțit acut zbuciumul Cireșului! Nu, noi, românii, nu iubim natura! Nici animale, nici plante, nici unii pe alții! Dacă nu dă lapte, ouă, nu e bun! Dacă-i cad frunze pe iarbă, nu e bun! Asta ține de educație în general și de educație ecologică în special!
    Trăiesc, mulțumesc lui Dumnezeu, într-o țară în care aproape totul este prețuit. Unde legea este lege pentru toată lumea. Unde este clar și bine explicat ce NU ai voie să faci, iar dacă o faci (și unii o fac!) consecințele sunt dure!
    Închei spunându-ți că doar ruperea unei crengi de mangrovă te costă 10 mii de dolari. Și, fapt real, cineva o strivit un crab, a fost văzut, reclamat: amendă $5 mii și două luni de închisoare corecțională. Plus restul, loc de muncă…

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu e din naştere şi uneori nici din educaţie. E din frică. Şi apoi, obişnuinţă. Asta lipseşte la noi: legea. Altfel, sunt român şi mă doare sufletul de un copac. Şi tu la fel. Nu e din neam, cum am spus. Oamenii sunt: buni, răi, deştepţi, proşti, educaţi şi nesimţiţi pe tot globul ăsta.
      La noi legea lipseşte. Şi nesimţiţii pot trăi o viaţă într-o ţară educată şi nu aruncă pe jos de frica amenzii şi cum au trecut graniţa, cum îşi golesc gunoiul din maşină direct pe asfalt. Am zeci de exemple. Sau pot trăi o viaţă în ţara asta amărâtă şi stau cu o hârtiuţă-n mână până acasă, că nu e coş de gunoi pe stradă.
      Deci avem nevoie de amenzi mari, cum spui tu că sunt acolo. Că uite, ăia doi de care ai spus sigur a doua oară nu vor mai face. Nu pentru că sunt ei educaţi. Ci pentru că nu-şi mai permit încă o astfel de amendă.
      Dar legile la noi…
      Te pup, draga mea!

      Apreciază

      • Ecoarta zice:

        O, da! Amenzile sunt foarte mari! Și iar da, oamenii sunt… oameni peste tot! Nicăieri nu sunt numai buni, numai corecți sau frumoși! Aici poliția este omniprezentă și totuși se mai încalcă legile…sigur, muuuulte aș putea zice, dar ..
        Să-ți fie sfârșitul de săptămână minunat!

        Apreciază

        • Asta mă doare. Că pe undeva nu avem legi, pe altundeva nu se respectă, pe altundeva încă merge cu „trăţi, şefu’, n-am vrut, nu mai fac”. Dar nu mai zic nimic nici eu. Am realizat că-s pe altă planetă că-mi doresc naibii să fie pe ideea: legea e aşa: cine aruncă gunoiul pe geam şi e văzut, filmat, reclamat şi avem dovezi, primeşte amendă de atât. Şi să se şi întâmple asta. E atât de greu? Şi sunt atât de naşpa că visez la asta? Se pare că da.
          Atât.
          Te pup! Îţi mulţumesc şi-ţi doresc să ai şi tu zile frumoase!

          Apreciază

          • Diana zice:

            Avem legi – si pentru unele situatii sunt foarte bine facute, doar ca… nu sunt politai care sa le aplice. 😦 Sunt foarte mult timp „pe drumuri”, prin oras, dar chipiu de politai vad foarte, foarte, foarte x 100 de foarte rar (exceptie: centrul orasului). Cat de mari ar fi amenzile… daca nu are cine sa le aplice…
            Sigur, putem reclama, daca filmam, si ne spun ca filmarea nu e nu stiu cum, ca nu se vede cine… etc. s.a.m.d. Reclamam, sperand sa vina un echipaj sa prinda in flagrant un individ care taie un pom, de exemplu – pana vine echipajul taietorul a maturat tot si dus e!
            (dau marunt din buze, sa nu… injur) 🙂

            Apreciază

            • E poveste fără sfârşit, Diana.
              Şi noi stăm prost de tot cu mentalitatea. Exemplu: acum doi ani, înainte de Paşti, lângă blocul meu, s-a postat o maşină gen dubiţă, s-au deschis uşile din spate şi se vedeau, în toată spendoarea lor, miei tăiaţi. Care cum trecea, era întrebat dacă vrea miel. Dacă da, se scoatea mielul, se băga-n saci, se dădea la om. O oră, două, trei.
              Cineva a chemat poliţia. Nu eu 😀 Zău că nu eu. Nici nu m-aş fi gândit la asta.
              Şi acum scandal: unii strigau de la geam că: băi, omule, vinzi aşa, fără autorizaţie, stai cu carnea-n soare, o scoţi direct din maşină, neambalată, e praf, e mizerie, eşti nebun?
              Alţii urlau la poliţişti: miliţieni nenorociţi (deh, sechelele), nu vă mai săturaţi, lăsaţi omul să vândă, să-şi facă un ban, ce aveţi, bă, cu el?
              Putem despica firu-n 200, nu vom ajunge la o concluzie.
              Vor spune unii că din magazine cumpărăm carne injectată şi bietul om, că avea miei crescuţi de el, a fost amendat că vindea pe trotuar. Ok.
              Caz mai mult decât concret, ştiu sigur-sigur: om care creşte acasă porci, să-i vândă. Nu are sute, are vreo 20. Ştii ce mănâncă porcii ăia? Mâncare uscată, bobiţe din alea de câini. Da. Cumpără cu sacii, porcii ăia cresc rapid şi oamenii zic că mai bine cumpără de el din bătătură, că deh, e porc crescut la ţară. Şi pe urmă se miră că-i carnea prea aţoasă şi fără gust. Da, e o diferenţă între asta şi aia injectată. Dar dacă crezi că iei carne sănătoasă, că o iei de la „ţărani”, iei o foarte mare ţeapă.
              Alt caz concret şi iar sigur-sigur: femeie de la ţară, vinde brânză-n piaţă. Ştii cu ce e făcută? Cu lapte praf.
              Şi se duce poliţia şi OPC-ul, o amendează şi urlă nişte cetăţeni de bine că iar nesătui, că iar nenorociţi, că ce aveţi, bă, cu biata femeie?
              Alt caz concret: om cu aprozar, aduce marfă din Turcia, pune o femeie să vândă-n piaţă, lumea crede că are biata femeie grădinuţă. Vine poliţia şi sar cetăţeni de bine la gâtul lor că-s miliţiei nenorociţi.
              Da, da, sigur, există celebrul caz cu pătrunjelul, da. Dar există şi cazuri din astea în care biata femeie şi bietul om ne fac rău intenţionat. Dar na, dacă-n magazine e plin de produse injectate, ce mai contează o brânză cu lapte praf şi aracet? Ce are dacă dăm copilului miel luat din portabagaj că zicem că-i bio şi ajungem la urgenţe cu copilul? Hai, lasă, n-are nimic.
              Da, există şi exemplare care n-au ce căuta în poliţie şi există legi absolut tâmpite şi altele care nu se aplică. Şi există mită şi există hai, şefu’, că nu mai fac. Da, nu zic nu.
              Dar nici cu unii dintre noi nu mi-e ruşine. Avem o mentalitate… să ne trăiască.
              Noi nu mai apucăm. Dar eu am mare încredere în copiii ăştia huliţi de deştepţii de serviciu. Că lor nu li se pare deplasat ca cineva să plătească o amendă, chiar şi foarte mare, pentru că a comis ceva ilegal. Că rămâne ăla fără bani de pâine? Păi cine l-a pus?
              Dar uite că noi zicem că e sadism ăsta, să pui un om să plătească pentru o faptă ilegală.
              Şi gata, tac, că mă doare stomacul iar.
              Te pup, Diana!

              Apreciat de 1 persoană

            • Diana zice:

              Oh, Potecuta! Am simtit un fel de eliberare citind ce-ai scris! Foarte multi sunt ingrozitor de nesimtiti (si incosntienti!) Stiu si eu destule de-astea! (din pacate)
              Pur si simplu ma intristez – cred ca nici nu ma mai pot enerva pe astfel de teme (le constat si cam atata). E asa de usor sa facem ce trebuie… Chiar ca multi nu stiu (si cred ca nici nu-i intereseaza) despre ceea ce unii numesc „onoarea lucrului bine facut”.
              E adevarata si reactia unora la adresa politistilor dar sunt „rara avis” politaii, prin Bv cel putin; nu par a face parte din comunitate, oamenii nu se simt macar intr-o siguranta relativa, iar cand apar sunt pusi pe amendat. Politia locala are destui angajati (si nu-s tocmai prost platiti), dar nu-i vad prin zona. Ah! Ii mai vad in zona garii, sprijinind zidul sectiei si band cafea cu taximetristii sau comerciantii.
              De-ar fi patrulat prin oras (prin cartiere) poate ca ciresul ar mai fi ramas acolo; daca ar patrula prin oras poate ca si in jurul magazinelor ar fi mai curat, si pe strazi, in parcuri – nu trebuie sa amendeze (in toate cazurile), ci sa fie acolo si, unde e cazul, sa atraga atentia unora sau altora ca au gresit in „punctul x”. Prezenta constanta a politistilor ar fi un fel de „sperietoare” (macar in parte) pentru unii dar asa cei mai multi isi spun: „pana vin caralii sunt departe” – si asa este.
              E si reversul, evident: oamenii care stiu ce si cum cu unii comercianti sa refuze sa cumpere! Dar, nu! Ba ca le convine pretul, ba ca nu e chiar asa nasol, ba ca e aproape… Ar fi fain sa invete tot mai multi sa-i „boicoteze” pe comerciantii necinstiti (se merge pe ideea „mie nu mi-a facut asta”). Parca-mi vine a râde (de mine) repetand ultima fraza. 🙂
              Si eu te pup, Potecuta!

              Apreciat de 1 persoană

  4. Ana G. zice:

    Eu am unii care pofteau să fie tăiat un copac(e drept că e doar un plop, dar e frumos și sănătos) pe motiv că păsarile din el le murdăresc mașina! Numai că nu s-a făcut asta. Mă duc să ascult melodia.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Drugwash zice:

    Revin.
    Confirm disonanţa. Vocea e bună, dicţia e bună (las superlativele deoparte acum), linia melodică e plăcută. Însă… după umila mea părere versurile nu sînt făcute pentru a fi cîntate. Sînt… grele. Personal le văd mai degrabă recitate de Adrian Păunescu pe un fundal melodic (posibil acelaşi). Au nevoie de accent puternic uneori şi de o intonaţie pe care linia melodică şi vocea perceput-optimistă a Ştefaniei nu le pot, din păcate, reda. Nu e vina ei, a făcut tot ce-a putut în condiţiile date şi emoţia e transmisă, doar că nu în totalitate.

    Despre trucurile de magie n-aş şti ce să zic. A fost o vreme cîndva demult cînd eram şi eu entuziasmat de ele cînd le mai vedeam pe la teveu. Efectele sînt într-adevăr spectaculoase. De la o vreme însă m-a lovit pragmatismul în moalele capului – să fi fost vreun mic AVC sau doar viaţa însăşi…? – şi nu mai am capacitatea să mă bucur cam de nimic. Poate doar de reuşitele – minore, dacă există – în ceea ce priveşte progrămelele la care mai lucrez ca să nu zic că stau degeaba. Magia uitasem de mult că există. Poate că am să urmăresc şi eu link-urile puse de tine cîndva, dacă „jucăriile” mele insistă să nu „iasă” cum trebuie; cine ştie, poate o pauză ar fi benefică, mai vin idei diferite după aceea.

    Cu cireşul e complicat de simplu dacă ai relaţii unde trebuie. Mă refer la „ei” (proprietarul casei sau cei care au cerut acţiunea), nu la tine. Răspunsul pe care (poate) îl vei primi nu trebuie neapărat să fie şi motivul real. Ar fi naiv să crezi asta.

    Şi da, motivul real poate fi atît de simplu precum „se făcea mizerie” sau „a alunecat soacră-mea pe fleşcăiala aia şi şi-a rupt piciorul” sau „n-am loc să parchez maşina în faţa curţii”. Se pot găsi multe, foarte multe motive aparente. „Rădăcinile mi-au spart ţeava de apă/canalizare”, spre exemplu; nu se vede, e prin pămînt, na – poţi contesta?! „Se urcau copii să culeagă şi puteau cădea în faţa maşinii” sau „a căzut nepotul din cireş şi şi-a rupt mîna”. Să mai zic? N-are rost, faptul e consumat. Sigur că dacă cădea de la balcon n-ar fi dărîmat ăştia întreg blocul, dar să nu despicăm acum firul în patruzeci, că n-o să avem niciodată cîştig de cauză noi ăştia „mici”.

    Întîmplarea asta tristă îmi aduce aminte de salcîmul – sau ce specie o fi fost – de pe strada alăturată, care pentru mine era un simbol, o amintire puternică a copilăriei. Cred că am scris despre el la mine cîndva. Dacă n-ar fi fost el aş fi pierdut amintirea cu părinţii cînd ne întorceam cu proaspăt cumpăratul televizor Venus 2, fiindcă au avut mici dificultăţi de a trece cu ditamai cutia pe lîngă el, fiind foarte gros şi rădăcinile ridicau puţin asfaltul trotuarului. În mintea mea tocmai „anomaliile” permit fixarea amintirilor. Nu mai zic că pe acolo ne jucam eu şi Puiu, fiind exact vizavi de casa lui.

    Cînd am ieşit într-o zi la magazin şi am văzut salcîmul lipsă şi strada proaspăt asfaltată de parcă nici n-ar fi existat acolo vreodată, era să fac infarct. Mi-au smuls simbolul trecutului din conştientul imediat într-un mod mai dureros decît o extracţie dentară fără anestezie. Dar ce contează sentimentele în faţa modernului, a progresului, a „viitorului luminos”…

    Apreciat de 1 persoană

    • Of, Dragoş…! Extrem de tristă povestea cu salcâmul tău.
      Eu sunt atât de înverşunată pentru că e proaspătă legea aia: nici cei de la bloc nu mai au voie să facă chestii în spaţiile alea mici şi verzi din faţa sau spatele blocurilor fără aprobare de la primărie. Adică nu e voie să pui bancă unde ar fi fost iarbă sau pomişori, nu ai voie să-ţi pui ceapă unde sunt zambile. Deci clar nu ai voie să tai copacii de pe spaţiul public. Şi ori nebunul ăla a tăiat fără aprobare, ori are pile serioase la primărie şi a fost tăiat pe barosăneală, ceea ce e şi mai grav de atât. Cum am spus, sunt pornită rău. Mai stau până marţi şi o bag oficial cerea de răspuns urgent.
      Da, pot invoca motive penibile. Abia aştept! Chiar îmi doresc un răspuns din ăsta în băiate de joc. Mi-e dor de-un scandal. Că prea e frumos Sibiul ăsta cu festivalul lui şi cu centrul istoric îngrijit de primărie. Ia să mai fie şi nişte din astea.

      Apreciat de 2 persoane

      • Drugwash zice:

        Ştii ce mă calcă pe mine pe făcăleţ la toate legile astea? Faptul că cetăţeanul obişnuit din ce în ce nu mai are voie să facă nimic absolut, pe cînd legiuitorul – primărie, prefectură, guvern, morţii lor – are voie să facă orice, cu aprobare de la… sine. Sau de la „Europa”. Sau de la extratereştri. Ei au toate drepturile, noi avem toate obligaţiile. Şi atît.

        Educaţia cu biciul nu e educaţie: e dresaj. Şi dacă stai să te gîndeşti cui se aplică dresajul îţi dai seama ce valoare avem noi cei mulţi în faţa celor puţini, „aleşi”. Asta îmi pute.

        În rest, aminteşte-ţi de moşul de alături care mi-a tăiat pe furiş corcoduşul de la jumătate şi voia să-l taie şi pe ăla de la stradă (că-i rupe firele de lumină, cică), de celălalt vecin care insista să tai socul fiindcă-i face umbră la… flori, de vecina de la colţ care a ameninţat deschis, cu martori, că mi-l omoară pe Ursache (ceea ce poate o fi şi făcut, că e dispărut de peste un an de zile) dacă-l mai prinde la ea în grădină fiindcă îşi face nevoile pe cei doi metri pătraţi de gazon… Legea bunului-simţ trebuie aplicată, nu alea părtinitioare cu „portiţe” pentru şmecheri. Mda, poate într-o altă viaţă, pe o altă planetă…

        Apreciază

        • Nu se poate cu legea bunului simţ la oameni fără bun simţ. Şi ba da, las să fie dresaj acolo unde nu se poate altfel. Exemplu: în faţa unui bloc e o zonă mică unde nu-i parcare, nici trotuar. Tanti Miţa de la parter vrea cartofi şi ceapă, să le culeagă de pe geam, să fie ale ei, că ea le sapă, tanti Mariana de la 1 vrea trandafiri, nenea Ion vrea viţă de vie, să-şi facă vin, Maricica vrea iasomie, Georgel vrea pomi, să-i facă umbră, nea Ghiţă vrea bancă şi masă, să joace cărţi. Se ţigănesc, se înjură, jură fiecare că are drepturi. Şi cum faci? Păi faci. Că vine primăria şi zice: ia gura, punem gazon şi flori şi brazi.
          Vecinul tău avea dreptul să nu-i facă socul tău umbră, tu aveai dreptul să ai soc la tine-n curte. Cum faci? Păi faci. Că bagi o lege care spune că la tine-n curte faci ce vrei atât timp cât nu-i încurci vecinului treburile. Şi o lege că nu tai de prost ce eşti copaci şi arbuşti şi flori.
          Exemplu: o amică are un zid care desparte curtea ei de curtea vecinilor. Vecinii ei, fix lângă acel zid, ridicat de amică, că a fost prima casa ei, au pus flori pe toată lungimea zidului. Şi au pus sistem de udare. Zidul vecinei are crăpături acum de intră un deget mai subţire.
          Deci cum e cu dresajul? Sunt oameni care nu funcţionează altfel. Şi nu e loc aici de nicio conspiraţie. E pur şi simplu îngustime de minte care altfel nu poate fi ţinută-n frâu decât prin legi aspre care să se şi respecte.

          Apreciază

          • Drugwash zice:

            Tu deja eşti cetăţean american, văd. 🙄

            Toate bune şi frumoase, să-i pedepsim pe nesimţiţi: amenzi la sînge, muncă în folosul comunităţii, puşcărie, confiscarea averilor etc. Pînă calci tu pe bec – fără să vrei, desigur, la fel ca mulţi mulţi alţii, fiindcă legea e făcută special aşa. Şi începi să te tîngui că n-ai vrut, că a fost o întîmplare, un accident ş.a.m.d. Dar cui îi pasă? Unde-i lege nu-i tocmeală. Şi după ce ieşi din pîrnaie, fără o leţcaie, fără casă, fără loc de muncă, fără nimic – şi toate astea fiindcă te-ai împiedicat într-o gaură din asfalt şi-ai căzut peste o tufă dintr-o specie pe cale de dispariţie – să vii să-mi spui ce bine e să avem legi dure fiindcă ai naibii nesimţiţi nu se învaţă minte astfel.

            Aminteşte-ţi vorba aia bună: ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întîmple. 😉

            Apreciază

            • Ok, eu nu mai spun nimic. Gata! Bun aşa. Să tăiem, fraţilor, soc şi tei şi salcâmi, ce dracu ne agităm atât? Amintiri care dor? Mă doare-n cot. Mie-mi face umbră la poartă. Las că îţi va face ţi şie cândva şi vezi cum e.
              Nu ne mai facem bine niciodată, acum mi-e clar.

              Apreciază

            • Drugwash zice:

              Cu japca în mod cert nu ne facem bine.
              Ştii, chiar zilele trecute am citit undeva în treacăt un comentariu despre un tînăr dintr-o ţară oarecare, cunoscut ca timid şi manierat, care s-a dus nu-ştiu-unde şi a împuşcat o grămadă de oameni pînă să-l „liniştească” forţele de ordine. Oare ce l-a determinat să facă aşa ceva? Tocmai potopul ăsta de restricţii şi obligaţii şi teroare guvernamentală din ultimii doi ani. A adunat frustrări pînă au dat pe-afară. Şi nu e singurul.

              Cumva am o bănuială că şi cel care a plătit mii de dolari pentru o cracă ruptă ar putea la un moment dat să facă ceva asemănător. Omul nu poate rezista la infinit sub presiune, ceva cedează şi o face în mod violent. De-asta sînt şi am fost întotdeauna adeptul educaţiei în spiritul bunului-simţ – coroborată cu suport pentru o existenţă cel puţin decentă – şi nu al terorii legii. Dar e mai uşor cu biciul – şi mai satisfăcător pentru sadicii ce-l manevrează.

              Ai perfectă dreptate: nu ne mai facem bine niciodată. Fiindcă continuăm – mai bine zis „ei”, nu noi – să tratăm simptomele, nu „boala”. Altfel ce rost ar mai avea miliţienii, din ce-ar mai trăi sărmanii (ei şi tot sistemul aferent), dacă nimeni n-ar mai arunca gunoaie pe jos, nimeni n-ar mai trece pe roşu, nimeni n-ar mai înjura, fura, bate, viola, omorî etc… din simplu bun-simţ şi-o viaţă îndestulătoare…?

              Apreciază

            • Aha. Adică un criminal e aşa pentru că nu mai suportă legile care spun că dacă omori un om mergi la închisoare. Perfect!
              Păi nu va exista niciodată să nu arunce nimeni gunoaiele pe jos. N-ai zis tu că dacă-i dai amendă idiotului practic îl stresezi?
              Cum să îţi permiţi să stresezi un bibelou de om? Mă duc să-i duc vecinului o bere, să-l felicit că-i un om liber care se… pe legi şi a tăiat cireşul că aşa a vrut muşchiul lui! E de luat exemplu. Proastă mai sunt că am suferit ca un câine când am văzut că l-a tăiat. Sunt înapoiată şi cu minte de comunistă. Şi fată de „miliţian”, apropo. Da, poate de aia-s atât de bătută-n cap, cine ştie.

              Apreciază

  6. ©Cri zice:

    Cireșul tău mi-a amintit de un tei cu o aceeași soartă crudă, Potecuță. Nici nu-mi vine să-ți spun de ce a fost tăiat. Hai să îți spun, totuși… Se afla în curtea cuiva, nu în stradă, iar casa îi era departe de acesta, deci nu ăsta a fost motivul nici aici. Omul nostru voia însă să-și ridice o magazie fix pe acel loc și n-a avut niciun regret că, pentru asta, a ucis un copac. Mai bine nu ți-aș fi răspuns, nu-i așa? Cine știe ce motiv a avut și cel care a tăiat pomul de pe strada ta…? Păcat că nu-i considerată crimă adevărată, fiindcă așa este, de fapt….
    M-am uitat la cele două videoclipuri pe care i le-ai recomandat Monei și mi-au plăcut maxim și mie, ți-am înțeles entuziasmul. Iar melodia nu mi-a sunat bine nici mie, sau vocea ei… încât n-am dus-o până la capăt. Poate că o alta voce, una masculină, mi-ar fi plăcut… așa simt, la rându-mi. Te pup și îți doresc să ai o seară minunată! ❤

    Apreciază

    • Doamne! Oamenii ăștia mi se par… dar eu chiar nu voi spune cum mi se par, e prea urât cuvântul.
      Sper ca faptul că era pe domeniul public acest cireș să însemne ceva. Altfel… hai să mă deranjeze și pe mine o floare, pe altul un brăduț, pe altul o bordură…
      Suntem fără scăpare. Uite, caut o poză și revin. Acum mulți ani, am fost la niște prieteni în Germania. Cred că am mai pus poza aici. Să vezi tu minune. Revin.
      Ce tare mă bucur că ți-au plăcut vodeoclipurile!!
      Te pup, Cri dragă! Mulțumesc mult! Noapte bună!

      Apreciat de 1 persoană

      • ©Cri zice:

        Și eu sper ca fiind pe domeniul public să însemne ceva. Teiul meu era în curte, chiar dacă aproape de gard, iar coroana sa bogată ieșea mult din spațiul acela… privat.
        Abia aștept să văd poza. Te pupic!!

        Apreciază

        • Ia uite, Cri.

          Cât de simplu ar fi fost să taie copacul ăla când au făcut gardul? Nu-i urât gadul aşa? Nu era mai bine şi mai normal să fie drept?
          Şi unii taie copacii că pică cireşe pe jos şi se vede urât la poarta lor. Cum să nu mă enervez? Cum să nu calific un astfel de om ca fiind nul? Hai că mă apucă plânsul…

          Apreciat de 2 persoane

  7. Suzana zice:

    Si eu stiam ca nu pot fi taiati copacii asa pur si simplu, decat daca pericliteaza ceva sau sunt defecti. Bietul cires! Imi pare tare rau, Potecuta! Totusi legile la noi cred ca sunt svaiter si au atatea
    anexe, ca sigur se poate folosi ceva pentru orice.
    Nu stiu de ce astfel filmulete nu m-au tentat vreodata, dar nu pot da o cauza precisa, acum ca ma gandesc, chiar daca sunt spectaculoase. Daca voi gasi ceva interesant iti spun.
    Un weekend linistit, draga Potecuta. Si cu vesti mai vesele! ❤

    Apreciază

  8. Textul și clipul împărtășit de tine mi-au amintit de vremea copilăriei, când am găsit o carte despre iluzionism și am învățat unele trucuri prin care să-mi uimesc prietenii. Era o pasiune tare plăcută și folositoare! 😉
    Îmi pare și mie foarte rău pentru cireșul doborât de un om rău, sunt sigur de asta. Probabil că nu suporta să vadă cum se bucură trecătorii de dulceața cireșelor, pe care le-ar fi vrut doar pentru el. Așa că s-a gândit că mai bine să moară și ”capra” lui, dar nici ceilalți să nu aibă parte! 😦

    Apreciază

    • Daaa, şi pe mine mă fascinează numerele de magie. Deh, copchil şi eu 😀
      Mă doare stomacul dacă stau să analizez bine. Nici nu ştiu dacă erau ale lui. Erau în faţa porţii lui. Şi zău, avea de cules de putea vinde din ele, era mare cireşul şi era plin. Cât să „fure” trecătorii? De pe două crengi de jos? Of…

      Apreciat de 1 persoană

  9. Iosif zice:

    Viata pe care credem (N 0i majoritatea de 99, 99%) ca o traim, este de fapt doar o iluzie, un film “secvential” creat, realizat, regizat si proiectat de “papusarii planetari” producatori de sisteme carteziene complexe, himere fizico-cimice si matematice artificiale, induse în mental prin cuvinte încrucisate si simboluri complicate, înca din primele clipe ale constientizarii si perceptiei fiintei.
    Din cele mai vechi timpuri ale istoriei ascunse ale omenirii, cei puternici au ascuns adevarul simplu în labirintul simbolurilor, literelor si cifrelor, pentru a controla si domina peste semenii lor, tinând ascunse si pastrând în mod egoist doar pentru ei si descendentii lor, tainele Vietii Adevarate, alimentând masele cu imitatii si proiectii ireale din lumini si umbre artificiale…mortale. 🙂
    Un weekend minunat, binecuvântat, fericit si Luminat, draga Potecuta !

    Apreciază

  10. tink3rbe11 zice:

    Păcat de vocea care cântă! În rest nu comentez că nu are rost sau poate aș spune că nu toate poeziile merg cântate.
    Booon!!
    Despre cireș posibil să afli,posibil să nu…oricum nu va mai fi,orice ai afla.
    Motive pot fi multiple ,inafară de mizerie ( care este principal) pot fi stâlpi de curent ,stâlpi de iluminat,loc în care va răsări altceva, înălțimea lui, etc.
    Nu caut motive de scuză …departe de mine. Greu se plantează un copac și îi trebuie ani întregi să crească, să rodească dar cade în câteva minute.
    Trist, dar uneori suntem fără putere iar ei nu au cum riposta.

    Apreciat de 1 persoană

    • Merg cântate multe dintre ele. Dar e indicat să existe conexiune între voce şi vers. Între vârstă şi vers. Nu suport să ascult copii cântând doine cu „mi-a trecut viaţa, stau pe prispă”. Serios? Sau femei cântând versuri scrise pentru bărbaţi.
      Versurile astea sunt superbe şi ar merge la fix cântate. Dar nu de o tinerică.
      Nu există fire care să fi fost atinse de acel cireş. Şi asta cu mizeria e… mizerie de caracter. Să tai un copac că timp de o lună pe an face mizerie la tine la poartă denotă cât de mic eşti ca om. Nu există nicio scuză. Niciuna. Dacă nu era pericol, dacă nu era uscat pe interior, şi mi-e să cred că era din moment ce era plin de cireşe, astea cu mizerie sau umbră la casă sunt fiţe de dobitoci.
      Şi da… suntem fără putere…
      Îţi mulţumesc! Zi bună îţi doresc!

      Apreciază

  11. Imi pare tare rău pentru cireș și trebuie să spun că îmi pare rău pentru orice copac (care nu-i uscat) care este tăiat. Cumva cred câteodată că poate am căzut într-o extremă dacă mă gândesc că atunci când vreau să duc flori cuiva prefer să duc un ghiveci. Melodia-i tare frumoasă!

    Apreciază

  12. Ileana zice:

    Cu magia sunt curioasă din fire, îmi place să mă uit să despic firul în patru 😉
    Când am ajuns la cireș, mi-au dat lacrimile, e Crimă!
    Am întâlnit bătrâni cei deranjau copacii din grădinița blocului cum că copiii fură cireșe, caise, prune, eu nu-i pot ierta pe astfel de oameni.😔 De aceea Dumnezeu cred că a luat pauză de la mulți dintre noi!
    Cât despre melodie, îmi place Ștefania, însă versurile nu i se potrivesc, mai cântă și cei de la generații, însă sunt versuri ce nu prea se pupă cu linie melodică, doar părerea mea 🙂
    Îmi doresc să aflu de ce s-a tăiat cireșul 😔
    O zi liniștită draga mea!🙏🤗❤️😘

    Apreciază

    • Of, Ileana, ce tare m-a săgetat ce-ai spus. Dar pe cât de trist e, pe atât de adevărat. Da, poate de aia se întâmplă ce se întâmplă.
      Îţi mulţumesc mult! Te îmbrăţiţez şi-ţi doresc o zi frumoasă!

      Apreciază

  13. anasylvi zice:

    Nici nu vreau sa-ti spun cat m-a enervat povestea cu ciresul, mai ales ca si la mine in oras s-au taiat copaci, s-au distrus spatii verzi de-a lungul timpului, pur si simplu unii nu realizeaza ca in primul rand vorbim despre fiinte, copacii sunt vii si au viata lunga, daca sunt lasati in pace, generatii intregi se bucura de ei. Eu le zic la toti obsedatii astia care sunt chititi pe tot ce-i verde Saruman, asta sunt niste sarumani care au doar o minte de metal si roti. Uneori nici macar atat, ma indoiesc ca au minte de vreun fel.
    Cat despre piesa, recunosc ca e frumoasa, dar nu e genul meu de piesa. Nu-mi place sa-mi zgandar ranile, le las sa se cicatrizeze si merg inainte. Vocea e buna, dar intr-adevar o piesa ca aceasta se preteaza mai bine pentru o voce ceva mai ragusita, chiar si de femeie, dar nu asa cristalina.
    Weekend placut!

    Apreciat de 1 persoană

    • Dacă ai şti, Ana, cât m-am abţinut să nu scriu cuvinte urâte la adresa bipedului care locuieşte acolo…
      Mi-a zis cineva, demult, că dacă eşti supărat pe un om, când te gândeşti la el îi vezi numai părţile urâte sau îţi aminteşti numai de momentele în care te-a supărat. Ca o paranteză, habar nu avea că, deşi atunci l-am contrazis, şi i-am zis că nu, că dacă contează pentru tine nu e aşa, că bla bla, avea să ajungă să o demonstreze cu vârf şi îndesat. Avea perfectă dreptate, inclusiv în cazul lui, când s-a dovedit a fi mai urât şi mic decât ar fi vrut să arate.
      Revin: nu judec oamenii după aspect. Dar după ce a dispărut cireşul, zău, mi-am dat seama că omul ăla care locieşte acolo are ceva malefic pe chip. Nu ştiu cu cine să îţi că seamănă, dar are o privire de-ţi îngheaţă sângele-n tine. Şi da, minte plecată pe coclauri. Sunt rea, ştiu. Dar nu pot altfel.
      Weekend frumos! Şi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  14. Floare de mai zice:

    La magie nu mă bag.Dar sunt Unii care taie cireși doar pentru că”fură”lumea cireșele😡.Păcat de cireș…. Bietul de el….nu știu de ce menirea lui de a face cireșe a devenit o vină….Iar despre muzica folk… Ștefania Iacob se poate auzi uneori pe Radio Reșița,105.6 FM,la emisiunea Strada Folk cu Cristian Buică,sau pe Omul cu chitara,Radio România Actualități, Duminica ora 22.30😀

    Apreciază

    • Sunt motive şi scuze pentru a tăia orice. Dar eu nu mai zic nimic despre asta. Nu mai are niciun rost. Sunt eu o proastă că îmi doresc să îi ardă la buzunar pe ăia care-şi permit să facă orice. Să facă fiecare ce vrea, suntem într-o junglă. Şi mi-e silă de ea.
      Eu ascult piesele pe contul ei de youtube, e mai la îndemână.
      Îţi mulţumesc, draga mea Floare de mai1 Te pup!

      Apreciază

  15. Floare de mai zice:

    Pup și eu !.Din păcate trăim în România…. Emisiunile astea le ascult eu,am auzit muzică folk cu destui artiști,am spus ce am știut 😀.Pe tine te citesc cu drag mereu !.Tare dragă îmi ești !❤️❤️❤️

    Apreciază

    • La mine există „o virgulă” în ceea ce priveşte emisiunile alea, dar nu e cazul aici şi acum. De aia ziceam că eu ascult pe zoutube atunci când mi-e dor de ea sau de oricine. E la îndemâna mea şi e uşor. Dar da, ştiu că sunt mulţi şi e tare bine că sunt. 😉
      Şi vom mai trăi în aceeaşi Românie. N-ai cu cine…
      Te pup!

      Apreciază

  16. Irina zice:

    Mi-ai stârnit curiozitatea cu numerele de magie. Mă enervează destul de tare tot ce nu îmi pot explica, dar uite că nu m-am gândit să caut filmulețe cu așa ceva. 🙂
    Cât despre bietul cireș, tare mi-e că doar atrăgea păsările și făcea mizerie în fața curții cuiva cu simț practic exacerbat. 😦

    Apreciază

    • Și eu sunt tare curioasă 😁
      Și uneori m-am bosumflat când am văzut cum se face ceva ce părea taaare fain. Dar unele, cum am zis, sunt faine cu tot cu truc, merită văzute.
      Orice e posibil, Irina. Absolut orice. Din păcate, nu mă mai miră nimic din ce înseamnă caracterul unui om.

      Apreciază

  17. Alex zice:

    Foarte interesante și captivante aceste filmulețe „explicative”. Cand vedem spectacole de magie, oricât de atenți am vrea să fim, suntem facinați de priceperea iluzionistului, care reușește să nu uimească. Și sunt unii care reușesc de minune! Când auzi că a lucrat la acel număr aproape un an… abia atunci înțelegem câtă muncă și răbdare sunt în spatele acestor spectacole.
    Cu cireșul tăiat tocmai când era plin de roade… ce se mai poate spune? Sunt urios dacă cineva va catadicsi un răspuns, pricât de absurd ar fi. Acum câțiva ani, pe un bulevard din capitală, au fost tăiați într-o primăvară toți pomii înfloriți. Erau frumoși ca niște mirese, dar niște (i)responsabili de la Primărie au considerat că numai așa se poate „înfrumuseța” bulevardul. Păcat că niște oameni total nepotriviți cu poziția lor, iau decizii aberante. Arătând că nu le pasă deloc de natură, de puțina verdeață din marile orașe…
    Numai bine, dragă Potecuță și o zi frumoasă în continuare! 🙂

    Apreciază

    • Mă bucur că ţi-au plăcut, Alex! Şi da, la unele chiar se munceşte mult. E nevoie de multă îndemânare şi talent, să nu observi când şi cum ascunde diverse obiecte, când şi cum te duce cu vorba, de nici nu-ţi dai seama cum te-a făcut din vorbe 😀
      Foarte trist! Şi ce să zic… aşa înfrumuseţare să-şi facă la ei acasă…
      Toate cele bune, Alex! Săptămână frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  18. Diana zice:

    S-a sters magia diin suflet – momentan – cand am ajuns la cires!! :(( Mi-e ciuda pe astfel de oameni; tare ciuda! Sunt aia care se gandesc doar la propriul interes (si au exemple la nivel inalt, intre administratorii statului!) M-a luat cu lesin cand au ciopartit teiul despre care scriu din cand in cand! in cazul ciresului as fi lesinat?! Mi s-a strans stomacul doar citind. Uf.
    Probabil ca iti vor raspunde (trebuie sa cerceteze, si nu stim cat timp le ia cercetarea 😉 – raspunsul trebuie dat in 5-15 zile, din ce-mi amintesc) Daca individul n-are „pile” s-ar putea sa fie amendat (poate ca scapa de amenda daca nu motiveaza ca nu putea iesi cu masina din curte…)
    Daca stii sigur ca individu acela a taiat / platit pentru taiat ciresul de pe domeniul public poti suna la politia locala, sa le ceri parerea. Lemnul de cires e destul de scump, din ce stiu.

    Duminica frumoasa iti doresc, Potecuta! ❤

    P.S. Abia astept sa scrii despre raspunsul primit de la autoritati. Experienta imi spune ca… of, dar minuni exista! 🙂

    Apreciază

    • Hopa! Am uitat de poliţia locală. Şi acolo chiar am un amic. Ia să-l sun, să-l întreb ce mai face 😉
      Îţi mulţumesc, Diana! Şi dacă a fost tăiat „legal”, măcar ştiu. Şi gata. Atât vreau: un răspuns. Că dacă o ţinem tot aşa cu bate vântu’, mai trece o zi şi hai că poate săracu’ o fi avut motiv, că lasă, săracu’, poate n-are bani de amendă… ne ducem naibii cu totul.
      Îţi mulţumesc încă o dată!
      Săptămână frumoasă îţi doresc! Te pup!

      Apreciat de 1 persoană

      • Diana zice:

        Mi-ar placea sa scrii ca individul a fost amendat. 🙂 Nu sunt rea, nu vreau sa-i fie rau, dar azi taie unul copaci, maine altul… Cand fiecare ajunge sa faca ce vrea ne ducem si mai jos (pentru ca e loc destul in jos, in Ro). 😦

        Iti multumesc, Potecuta! Saptamana frumoasa iti doresc sa ai si tu! Pupici!

        Apreciază

  19. Despre cireș pot da spun doar că-mi pare tare rău că a fost tăiat ca motive se găsesc, mai mult sau mai puțin plauzibile.
    Să ai zile frumoase cu bucurie și să-ți răsară un alt cireș falnic în cale, Potecuță! 😊

    Apreciază

  20. Issabela zice:

    De cireș s-au zis destule și rezonez cu cele spuse… De magie… fie și explicată, uite că Houdini a rămas neegalat de-atâta timp, deci există magie 🙂
    De cântec… Îmi vine în minte o fetiță de vreo 6-7 anișori, maxim 8, care mi-a rămas pe creier de pe vremea cînd mă uitam la televizor. Cânta „Ană, zorile se varsă”. Dumnezeiește. Voce, mimică, trăire – adică era una cu ce cânta. Dar… avea 7 ani, iar cîntecul ăla nu e nici pentru 17, totuși. Atît de nefiresc mi s-a părut…!

    Apreciază

    • Exact, Issa!
      Nu de voce e vorba, că unii copii, cum ai zis, cântă extraordinar orce ar cânta. Dar când nu se „pupă” ce vezi cu ce auzi, parcă se rupe ceva. Nu merge şi gata 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s