Provocare cu note muzicale

Staţi aşa că am răspuns la o provocare. Nu v-aţi fi aşteptat, nu? Nici eu. 😀
Draga de Cri a pus pe blogul ei o provocare la care, atunci când am citit-o, n-aş fi putut răspunde nici cu ameninţări că îmi va fi luată toată ciocolata pe care o am eu acasă. Şi da, am. Că doar v-am zis că am aşteptat pe cineva la aeroport. Bine, nu aştept pentru ciocolată, încă nu mi-am făcut PFA în sensul ăsta, am primit fără să cer, să nu-mi aud vorbe. Şi, cum ziceam, mi se părea la fel de greu cum mi s-au părut toate lucrările de control la mate, chimie, fizică, trigonometrie&co. pe vremea-n care eram şi eu tânără speranţă. Provocarea sună cam aşa: „Având ca sursă de inspirație trei melodii preferate, scrieți un fragment în proză sau în versuri.”

Am înţeles că a plecat de la Ştefania (mă bucur te „întâlnesc”, Ştefania!), asta am înţeles, asta mi-a fost clar. Ce n-am înţeles, dar nu mi-am făcut griji, a fost dacă inspiraţia să fie din mesajul melodiei sau trebuie să folosim câte un vers din fiecare. Mă rog, am zis că nu-i nicio pagubă că nu pricep. Până azi. Că de azi dimineaţă, de la cafea, adică de la ora 7, creierelul meu a început să mă sâcâie cu idei şi cu melodii şi cu îmbinări de versuri. Şi n-am mai rezistat, am început să scriu.
Problema e că nici acum nu-s sigură că am făcut bine, eu am folosit doar titlul melodiilor şi am croşetat în jurul lor ideea mea, sper eu, cu sens. Melodiile sunt ascunse sub linkul care le poartă şi numele, nu am vrut să le pun aici, aş fi stricat cursul strofelor.
A doua problemă: am mai zis asta pe aici, pe undeva: nu pot avea melodii preferate, mai ales doar trei. Nu, nu pot. Ascult multe genuri, multe melodii. Totuşi, marea mea dragoste e folkul aşa că am ales numai din zona asta, că îmi era dor tare de el.
Pentru prima melodie vreau neaparat să-i mulţumesc lui Mugur. Într-o discuţie a noastră de acum mult timp, despre folk, mi-a zis de Augustin Frăţilă şi de atunci îl ascult şi pe el de câte ori mi-e dor de folk. Atât.

Cri, Ştefania, să mă iertaţi dacă am făcut varză provocarea, vă rog eu!

Eu sunt o mahala ascunsă-n lume,
Privesc prin geamul vieţii pe furiş
Cum oamenii-şi vând anii să adune
Motive de-a uita cât sunt de trişti

Copii desculţi cu feţe-mbătrânite
Împart la colţ de seară între ei
Felii de cer şi vise ponosite
Ce nu mai valorează prea mulţi lei

Preţul corect e stabilit de viaţă
Şi nu-i nici timp, nici loc de târguit,
Unii trăiesc uitând cum să trăiască
Şi alţii abia mai simt că au trăit

Sunt mahala prin lume şi nu-mi pasă
De judecata strâmbă-a celui drept
Dar ce să fac, Doamne, când timpul îmi lasă
O urmă pe frunte şi o rană în piept?

Foto