Provocare cu note muzicale

Staţi aşa că am răspuns la o provocare. Nu v-aţi fi aşteptat, nu? Nici eu. 😀
Draga de Cri a pus pe blogul ei o provocare la care, atunci când am citit-o, n-aş fi putut răspunde nici cu ameninţări că îmi va fi luată toată ciocolata pe care o am eu acasă. Şi da, am. Că doar v-am zis că am aşteptat pe cineva la aeroport. Bine, nu aştept pentru ciocolată, încă nu mi-am făcut PFA în sensul ăsta, am primit fără să cer, să nu-mi aud vorbe. Şi, cum ziceam, mi se părea la fel de greu cum mi s-au părut toate lucrările de control la mate, chimie, fizică, trigonometrie&co. pe vremea-n care eram şi eu tânără speranţă. Provocarea sună cam aşa: „Având ca sursă de inspirație trei melodii preferate, scrieți un fragment în proză sau în versuri.”

Am înţeles că a plecat de la Ştefania (mă bucur te „întâlnesc”, Ştefania!), asta am înţeles, asta mi-a fost clar. Ce n-am înţeles, dar nu mi-am făcut griji, a fost dacă inspiraţia să fie din mesajul melodiei sau trebuie să folosim câte un vers din fiecare. Mă rog, am zis că nu-i nicio pagubă că nu pricep. Până azi. Că de azi dimineaţă, de la cafea, adică de la ora 7, creierelul meu a început să mă sâcâie cu idei şi cu melodii şi cu îmbinări de versuri. Şi n-am mai rezistat, am început să scriu.
Problema e că nici acum nu-s sigură că am făcut bine, eu am folosit doar titlul melodiilor şi am croşetat în jurul lor ideea mea, sper eu, cu sens. Melodiile sunt ascunse sub linkul care le poartă şi numele, nu am vrut să le pun aici, aş fi stricat cursul strofelor.
A doua problemă: am mai zis asta pe aici, pe undeva: nu pot avea melodii preferate, mai ales doar trei. Nu, nu pot. Ascult multe genuri, multe melodii. Totuşi, marea mea dragoste e folkul aşa că am ales numai din zona asta, că îmi era dor tare de el.
Pentru prima melodie vreau neaparat să-i mulţumesc lui Mugur. Într-o discuţie a noastră de acum mult timp, despre folk, mi-a zis de Augustin Frăţilă şi de atunci îl ascult şi pe el de câte ori mi-e dor de folk. Atât.

Cri, Ştefania, să mă iertaţi dacă am făcut varză provocarea, vă rog eu!

Eu sunt o mahala ascunsă-n lume,
Privesc prin geamul vieţii pe furiş
Cum oamenii-şi vând anii să adune
Motive de-a uita cât sunt de trişti

Copii desculţi cu feţe-mbătrânite
Împart la colţ de seară între ei
Felii de cer şi vise ponosite
Ce nu mai valorează prea mulţi lei

Preţul corect e stabilit de viaţă
Şi nu-i nici timp, nici loc de târguit,
Unii trăiesc uitând cum să trăiască
Şi alţii abia mai simt că au trăit

Sunt mahala prin lume şi nu-mi pasă
De judecata strâmbă-a celui drept
Dar ce să fac, Doamne, când timpul îmi lasă
O urmă pe frunte şi o rană în piept?

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

90 de răspunsuri la Provocare cu note muzicale

  1. HopeLess zice:

    Superbe versuri! Ai facut fata cu brio Potecuta, zic eu! 😉
    Imi place ce a iesit si… ii iubesc melodiile Alexandrei Usurelu.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Cri zice:

    Ce versuri frumoase, Potecuță! Te-ai întrecut pe tine însăți (cum faci de obicei 🙂 )!! ❤️
    Și ai înțeles bine, adică era vorba doar să fie trei melodii ca surse de inspirație, iar restul este lăsat la latitudinea celui/celei care compune. 🙂
    Și eu iubesc -ador, de fapt!- ciocolata, în ultimul timp mai ales, așa că am -la fel ca tine- un mic depozit (da, ca la bancă, doar că acasă, că-n bancă n-am atâta încredere). Îți mulțumesc din suflet că ne-ai amuzat și că ne-ai încântat sufletul cu… tot ce ai scris!! 😘

    Apreciat de 1 persoană

    • E bine deci? Pfuu, chiar mă gândeam să nu fi gafat, că după ce că am preluat-o fără să întreb, nu am vrut să încalc regulile.
      Îţi mulţumesc mult, draga mea! Chiar mă bucur mult că ţi-a plăcut!
      Hehehe, nici eu n-aş lăsa-o la bancă, mai ales că la ce mici sunt dobânzile, primesc două căcăreze din alea (alea de se pun pe tort). Apăi nu merită, zău. Şi seara, când e mai bună şi mai bună ciocolata, la bancă e-nchis 😳
      Te îmbrăţişez cu drag!

      Apreciat de 2 persoane

  3. voilastefi zice:

    Ce versuri minunate! Mă bucur tare mult că ai acceptat provocarea! Și mie îmi pare bine să te întâlnesc, om frumos! Ideea acestei provocări era să ne lăsăm inspirați de trei melodii – așa cum ne vine – fie folosim un vers sau mai multe, fie doar titlu melodiei, fie chiar doar un cuvânt – doar să ne lăsăm în voie, să ne eliberăm, să simțim, să scriem așa cum simțim. Ceea ce tu ai făcut și te-ai descurcat de minune! Felicitările mele! Îmi place mult ce-a ieșit!

    Apreciat de 3 persoane

  4. Cum sa greșești? Eu zic ca te-ai descurcat minunat!!!!

    Apreciat de 2 persoane

  5. Iosif zice:

    Geniul poetic este incontestabil, iar acest dar obtinut prin har, se reflecta în toate poeziile citite pe aceste superbe Poteci de dor, mereu însorite fara ceata si fara nor ! Felicitari sincere !
    Un Weekend minunat, binecuvântat, în Lumina Divina învesmântat, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  6. Diana zice:

    E minunata poezia! E filosofica! (n-o spun in gluma). Si are mesaaaaj de numa’-numa’. Doar cine nu vrea nu-l pricepe ca pe-un semnal de alarma. 😊
    Aplauze, felicitari, un buchet de flori si o cutie cu table mari de ciocolata.
    Weekend frumos iti doresc, Potecuta!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Drugwash zice:

    Mnoh, se putea şi mai rău. 😛 😆

    Apreciat de 1 persoană

  8. anasylvi zice:

    Minunat a iesit! Eu mereu dau cu bata-n balta cand vine vorba de reguli, norocul meu ca lumea ma stie si ma iarta… 😀

    Apreciază

  9. Suzana zice:

    Da! Chiar asa fac oamenii! Traiesc uitand de viata si evitandu-si tristetile, sau traiesc uitandu-si tristetile si evitandu-si viata. Nu prea stiu care e varianta buna, sau poate o alta… 🙂
    Multumesc pentru frumosul moment poetic! Te-ai descurcat excelent cu aceasta leapsa!
    Un weekend frumos, draga Potecuta! ❤

    Apreciază

  10. Ce se aștepta de la această provocare știe doar cine a avut ideea de a o lansa, dar ce ți-a ieșit ție cred că e de poveste, poveste lirică, Potecută!

    Apreciază

  11. tink3rbe11 zice:

    Unde nu te descurci tu…și dacă ar fi să gafezi tot ar avea succes și farmec la tine.
    Super ți-a ieșit!

    Apreciază

  12. Drugwash zice:

    Un sfîrşit e un început,
    spun unii. „Ce-am avut şi ce-am pierdut?”
    Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
    şi rămîi singur… in the blue cafe.

    Apreciat de 1 persoană

    • Foarte ciudat. Aseară, comentariul tău era-n moderare, semn că aveai linkuri. În aplicaţia de telefon se vedea în primul vers ceva albăstrit. Am aprobat, am lăsat telefonul în pace, mi-am văzut de treabă. Acum nu mai văd linkuri. Şi n-am făcut nimic, am început să răspund din notificări, n-am ajuns la al tău decât acum. Nu ştiu de ce. Să fie browserul de la PC? E vechi, ştiu că nu mă lasă să văd toate youtuburile.
      Frumoasă tare strofa! 😉

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Regulă generală (pentru mine, cel puţin): telefonul e pentru comunicaţii verbale, atît.
        S-a mai întîmplat de curînd, nu mai ştiu dacă tot la tine sau la altcineva. Aplicaţia (mai bine zis mizeria) de pe telefon şterge automat toate codurile HTML din mesaje. Aşadar, nu mai aproba niciodată de pe telefon mesaje cu link-uri sau alte coduri de formatare fiindcă se vor pierde definitiv. În mod cu totul amical şi binevoitor aş îndrăzni să-ţi recomand să nu mai interacţionezi cu blogurile – al tău sau ale altora – prin intermediul telefonului fiindcă prin natura combinaţiei hardware+software poţi pierde diverse elemente vizuale care uneori pot fi importante sau chiar cruciale pentru mesajul transmis.

        Acum, fiindcă am suficientă experienţă în ce priveşte interacţiunea dintre sistemul local şi reţeaua globală, am salvat mesajul în formatul original înainte de a-l publica, aşa că îl copiez aici aşa cum era original. Dacă eşti pe PC şi ai timp (şi chef) poţi edita comentariul meu precedent copiind de aici mesajul întreg nealterat, după care poţi şterge de aici tot ce apare după primul paragraf.
        Poate nu m-aş fi „agitat” atît dacă era vorba de ceva mai simplu, mai comun, însă piesa de început (Celelalte Cuvinte) e extrem de dragă sufletului meu şi mi-aş dori ca şi alţii să poată lua contact cu ea şi poate s-o aprecieze aşa cum cred eu că ar merita.

        Apreciază

        • Dragoş, mulţumesc pentru sfaturi. Dar e prima dată când păţesc asta deşi am mai primit linkuri prin comentarii, aprobate prin telefon. Deci nu e asta cauza, aş fi păţit-o cu toţi, de fiecare dată.
          Mulţumesc că ai revenit!
          Revenind la aplicaţie, la mine merge perfect, n-am avut probleme cu ea. La PC stau când sunt la muncă. Când nu sunt, din aplicaţie răspund unor comentarii, de scris oricum nu pot. Deci pentru mine e perfectă. Acum, linkuri eu nu prea cer în postări şi de cele mai multe ori, subiectul postărilor nu necesită linkuri în comentarii că rar vorbesc despre ceva ce nu se poate scrie în cuvinte aşa că nu-mi fac griji. Dar repet, cu alţii nu am mai păţit. Bine că s-a rezolvat.

          Apreciază

          • Drugwash zice:

            Eh, eu am mai păţit, din păcate. Poate există vreun algoritm complicat care selectează ce să permită şi ce nu în funcţie de cine-ştie-ce factori. N-am idee. Telefonul meu are 13 ani şi tot ce vreau de la el e să pot vorbi cu alte persoane. Pentru tot ce ţine de web am amărîtul ăsta de notebook, aşa defect cum e.

            În privinţa link-urilor… poate tu nu ceri, dar uneori comentatorul simte, poate, nevoia unei exemplificări care depăşeşte cadrul unui text. Spontaneitate, inventivitate – spune-i cum vrei. Eu i-aş spune libertate de expresie. Şi poate nu ştii dar la mine „acasă” nu există moderare sub nici o formă – nici la primul comentariu, nici la numărul de link-uri. Doar cîteva filtre pentru anumiţi indivizi care au reuşit, în timp, să mă „indispună” ireversibil. Altfel, Akismet are grijă de spam-ul cunoscut, iar restul, chiar dacă îşi dau în petic, rămîne clară dovada a ceea ce (nu) pot, astfel ca şi alţii să poată lua aminte.

            Aş vrea să-mi spui – cînd/dacă se poate – dacă ţi-a plăcut piesa mea de suflet. Poate s-o asculţi de mai multe ori, axîndu-te de fiecare dată asupra altui instrument, fiindcă fiecare dintre ele are o „poveste” care se întrepătrunde cu celelalte într-un mod… genial, aş putea spune.

            Apreciază

            • Dragoș, ajungem prea departe. Dacă tot ce cer, când cer, aproape deloc, de la cei cu care vorbesc e să vorbim despre subiect și să nu se umple zona de comentarii cu poze cu cafele care dansează sau linkuri inutile, nu e îngrădirea acelei libertăți, e pur și simplu respect.
              Și da, voi lăsa acea moderare prin simplu fapt că sunt spamuri pe care nu am chef să le șterg de aici sau am o grămadă de comentarii la postări de acum 5 ani, cu „hi, visit my blog” și vreo 5 linkuri de pe 5 bloguri. Deci nu.
              E pur și simplu superb ce am auzit. Nu știam tot, dar știam. Celelalte cuvinte ascultam foarte des într-o perioadă. Cu motiv, dar și pentru că îmi plăcea și încă îmi place.

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:

              Mnoh, fiecare cum crede. Eu am zis de mine ca chestie.
              Mă bucur enorm că îţi place stilul CC.

              Apreciat de 1 persoană

  13. Issabela zice:

    💚💚💚💚 folkul e pasiune veche, vresurile tale – una de doar doi ani 🙂
    Dar nu timpul contează aici, doar ziseși si tu ❤

    Apreciază

  14. Floare de mai zice:

    Ce folk ar ieși din poezia asta,unde găsim un artist ?. Felicitări Potecuță !!!!!!❤️❤️

    Apreciază

  15. Ileana zice:

    Cât de frumos! Îmi plac foarte mult! Felicitări cu tot dragul! Mi-am amintit de Marele Păunescu!
    Seară frumoasă 🤗❤️

    Apreciază

  16. Mugur zice:

    Nu cred că mai avea importanță respectarea regulilor, câtă vreme ți-au ieșit niște versuri așa de faine!
    Mulțumesc! Nu mai ascultasem de multă vreme pe Ștefania, iar pe Alexandra aș spune că abia acum o descopăr, deși am mai auzit vocea ei.

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc foarte mult, Mugur!
      Ba da, pentru mine are importanţă. Nu ştiu alţii cum sunt… dar ştiu cum sunt eu. Şi i-am zis şi Ellei, dacă mă joc, mă joc. Şi aici, e la fel ca orice joc cu amicii, seara, lângă o sobă, calorifer sau un foc de tabară. Toată lumea respectă regulile jocului. Ştii că se mai întâmplă să fie câte unul care crede că-i amuzant să facă el pe invers totul, să aibă o dublură de jocker şi să trişeze de fiecare dată. Şi da, e, până la un punct când rând pe rând, lumea renunţă să mai joace.
      Aşa e şi aici. Am făcut şi eu joculeţe. Dar am văzut firul. Când cineva crede că-i mişto să fie altfel, mereu altfel, deja cei care vin după el nu mai joacă. Sau nu după reguli. Şi se duce naibii jocul.
      Sigur, nu era cazul aici, nu era ca şi cum aş fi stricat jocul cuiva, în sensul că aş fi furat din cărţi. Dar cum n-am fost strigată, am luat eu singură provocarea, am vrut să fie după regula Ştefaniei, nu să fac pe deşteapta.
      Oricum, am încălcat la lepşe regula de a da mai departe şi o lăsam la liber. Aia da, recunosc, e o regulă pe care o încalc, de asta mă şi feresc să iau multe lepşe 😀
      Da, Alexandra merită atenţie, a evouat mult şi frumos.
      Zi faină să ai!

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Sigur că abaterea de la regula jocului nu este dezirabilă oricum și oricând, dar eu am luat-o în seamă doar prntru a evidenția, dacă mai era cazul, frumusețea izvorâtă la tine.

        Apreciat de 1 persoană

        • Îţi mulţumesc din suflet!

          Apreciat de 1 persoană

          • Mugur zice:

            Apropo de reguli și respectarea lor, mi-am amintit că, între voi fetele, a existat un jurnal. Joc dacă vrei. Pentru că nu mă simțeam capabil să respect regulile de acolo, respectiv rubricile, am înființat, la mine pe blog, un jurnal al unui băiat cuminte. Nu l-am legat însă de jocul vostru, am preluat doar ideea care mi-a plăcut,construind… un jurnal în fapt. Sper că nu m-a acuzat nimeni de furt intelectual sau de plagiat.

            Apreciază

            • Jurnalul ăla circulă în foarte multe variante. Şi eu am găsit la un moment dat rubrica: cu ce sunt îmbrăcată. Ei, aia chiar mi se părea că la mine e-n plus. Dar am găsit şi fără aia. Deci în ani, jurnalul s-a deformat mult, eu sincer nici nu mai ştiu de la cine a plecat de fapt.
              Aşa că nu ai niciun motiv să îţi faci griji.

              Apreciază

            • Mugur zice:

              Cred că a plecat de la Corcodușa, dacă nu mă înșeală memoria.

              Apreciat de 1 persoană

            • Da, cred că da, acum îmi sună clopoţelul, că ai zis de ea.

              Apreciază

  17. Mugur zice:

    Ca un „post scriptum”.
    Mi-am amintit de „Gând din cuvânt”, jocul de la sfârșitul anului 2013, inițiat de Irealia. Frumoase vremuri!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu am participat niciodată. Mi se părea că toţi cei care scriu la asta sunt cel puţin semi-zei şi eu o muscă pe lângă ei. Vorbesc serios. Nici la Psi nu am participat, vedeam şi la ea nişte oameni la care mă uitam cam cum mă uitam la domnul meu învăţător în clasa I. Şi îmi era ruşine să apar eu acolo.
      Mna, ce să zic, aşa gândeam, asta zic 😀

      Apreciat de 1 persoană

      • Mugur zice:

        În grup la Psi nici eu nu am simțit că pot intra, din motive similare alor tale, dar la Irealia a fost altceva, căci comentam deja la unii dintre participanți care… n-aș putea spune că erau zei, deși și eu mă simțeam un simplu învățăcel printre ei.
        Astăzi văd lucrurile diferit, tu fiind, spre exemplu, zeul de care nu-mi vine să mă apropii. Asta ca să folosesc modul tău de exprimare.

        Apreciat de 1 persoană

        • Of, Mugur… îţi mulţumesc mult de tot!
          Nu mi-a trecut, deşi văd şi eu puţin altfel lucrurile. De exemplu, când a fost vorba de acel concurs Siono, m-am blocat pur şi simplu. Pe de-o parte, faptul că trebuia să scriu la temă şi pe de alta, ideea că sunt atâţia oameni foarte talentaţi care vor scrie acolo m-au făcut să nu fiu în stare să scriu nimic 😳

          Apreciază

          • Mugur zice:

            Pentru mine a fost un întreg tur de forță, întâi să capăt curajul de a scrie pe blog, apoi să comentez la anumite persoane, acei zei ai scrisului și nu în ultimul rând să particip la acel joc, printre oameni tot unul și unul. Mi-am înlăturat teama și rușinea de eșec sau de ridicol și am mers mai departe. Poate am mai dat-o în baltă, dar toți mai greșim. Totul este să îndrăznim sa continuăm, acceptând că greșelile sunt și ele parte a vieții.

            Apreciază

      • Drugwash zice:

        Mvaaaai, şi pe mine nu m-ai văzut la Psi şi la Irealia…? Uaaaaaa!!! 😛

        Apropo de reguli. Le urăsc! 🙂 Dar dincolo de asta cred că există o diferenţă între joc şi joacă. Cel puţin aşa cum percep eu lucrurile. Vreau să spun că, deşi într-un joc oarecare există anumite reguli de bază care îi formează însăşi natura, atunci cînd există portiţe ce pot da frîu liber creativităţii ar fi mare păcat să nu fie exploatate. Măcar aşa, de amorul artei. Pînă la urmă, progresul – aşa bun-rău cum o fi el pe colo sau pe dincolo – nu se obţine respectînd regulile şi rămînînd închistat în ele, ci dimpotrivă, sfidîndu-le. Iar eu unul prefer de departe inventivitatea, creativitatea, surpriza (plăcută) în detrimentul rutine plicticoase. 😉 Şi-apoi – dacă-ţi aduci aminte povestea – cine se supără, îi tai nasul. 😆

        Apreciat de 1 persoană

        • Vorbim de lucruri diferite, Dragoş! Dacă eu vă întreb dacă vreţi să ne jucăm, să scriem o strofă, o singură strofă, în care fiecare vers să înceapă cu litera A, doar cine vrea, şi vine cineva şi scrie 4 strofe în care fiecare vers începe cu o altă literă, oricât de creativ ar fi, mie mi se pare că face asta doar aşa, să pară el interesant. Nimic nu e interesant în asta. Închistarea e una, încercarea de a părea mai altfel decât toţi „proştii” care respectă regula e alta. Am înţeles ce ai zis tu, dar aici vorbim de altceva.
          Şi nu, nu m-aş supăra. Dar asta ar spune destule despre cel care vrea să pară că e mai tare decât toţi. Că nu e obligat nimeni să joace. Ştii, e fix ca ăla care intră în jocul de fotbal al altor copii doar ca să le ia mingea, să bage cuiul în ea. Nimic de apreciat la asta. Să fie creativ în alte ocazii. Dacă regula i se pare că-l închistează, poate sta deoparte, atât de simplu e. Vorbim de un joc.
          Păi ba da, te-am văzut, erai şi tu printre cei de care am zis 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Drugwash zice:

            Vasăzică te-ai adaptat şi tu pînă la urmă lumii „moderne” unde fiecare e vinovat pînă la proba contrarie… Nu, n-a fost un moment de inspiraţie transcedentală… Nu, n-a fost o scînteie de geniu… Nu – e doar un om rău care vrea să-şi bată joc de restul lumii. Să-l marginalizăm! Sau mai bine să-l lapidăm, ca să fim siguri că nu mai strică şi jocurile altora!
            Mnoh, ce să mai zic… Aviz amatorilor! Eu mă întorc la joacă.

            Apreciază

            • Hai, Dragoş, ce naiba, sper că glumeşti. Dacă tot ce zic întorci şi duci în zona aia, nu ajungem la final. Dacă vrei să fiu eu balaurul care taie şi spânzură pentru că am spus că m-ar deranja ca cineva să nu respecte o simplă regulă a unui joc, ok sunt. E ok aşa? E bine? Rămân eu aşa. Dacă vrei, sunt şi plătită de servicii pentru asta.
              Zău, acum chiar ajung să nu mă simt în largul meu în discuţia asta. Şi ştii că respect orice punct de vedere. Dar de la a vorbi de un simplu joc fără miză şi de o simplă regulă la faptul că aş îngrădi eu genialitatea cuiva, e mult prea mult. Şi chiar nu e ok să mi se pună asta-n cârcă.

              Apreciază

            • Drugwash zice:

              Eh… nu pot spune că n-am încercat.
              Hai să facem aşa: păstrează tu regulile, iar eu păstrez creativitatea. E în regulă?

              Apreciază

            • Dacă tu crezi că am exclus creativitatea, da, e foarte-n regulă. Rămân eu aia care n-a fost şi va fi niciodată creativă şi e perfect.
              Aici am preferat să n-o jignesc pe Ştefania şi a ieşit ceva absolut oribil. Dar mai bine aşa.

              Apreciază

  18. Foarte frumoase versuri pe melodii ai ales și le-ai împodobit cu gânduri la fel de inspirate. Astfel ne-ai bucurat cu trei piese adorabile, cărora le-ai pus o cunună pe măsură. Mulțumesc că mi-ai făcut dimineața atât de plăcută!

    Apreciat de 1 persoană

  19. Pingback: Provocare Ștefania | adropofinspiration

  20. Ella zice:

    Versurile tale sunt foarte frumoase micutul meu Paunescu si s-au încadrat perfect in provocare!
    Cum nu te-ai descurcat? Pentru mine a fost o adevarata provocare … sa descopar melodiile din poezie! Habar nu aveam de ele! Multumesc!
    Sa ai un weekend placut draga mea!
    Te îmbratisez!

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult de tot, Ella dragă! Tare mult mă bucur că ţi-a plăcut!
      Nu, nu am vrut să se înţeleagă că poezia rezultată nu ar fi ok, atât pot, atât am scris.
      Dar mie-mi place să mă joc şi iau în serios şi joaca. Dacă există reguli, vreau să le respect. Că şi eu am mai făcut pe aici câte o joacă cu reguli simple. Şi na, dacă mă joc, sunt copil. Nu e cu supărare dacă nu vrea cineva să intre cu noi în joc, dar dacă intră, frumos şi de bun simţ ar fi să ţină cont şi de reguli, nu?
      Că şi în afara blogului, când mai fac cu prietenii câte un remi sau un joc de cărţi, nu se trezeşte unul să palmeze cărţi sau piese. Deci joacă-joacă, dar nu facem pe deştepţii numai să fim mai interesanţi.
      Şi de aia îmi era teamă, să nu fi înţeles eu greşit treaba aia cu insipraţia, asta era îndoiala mea.
      Că aşa cum am zis, când n-am chef să stau într-un picior, că asta cere o regulă a unui joc, nu intru în joc. Dacă zic că vreau, nu le stric altora jocul, stând în două. 😀
      Îţi mulţumesc mult încă o dată! Îţi doresc şi eu weekend frumos şi te pup!
      Hai la cafea!

      Apreciază

  21. Jo zice:

    Potecuță, jos pălăria! Nu mă omor după folk, dar dacă ți-a inspirat așa niște versuri, a crescut în ochii mei. 🙂

    Apreciază

  22. atat si eu! cu uimire! esti minunata! si am sa-ti mai spun ceva, dar mai bine tac! offff nu pot sa tac!!! bine, gata, iti spun in privat! ♥️

    Apreciază

  23. Pingback: Fun House | Illusion's Street

  24. Aura B. Lupu zice:

    Ce provocare faină, dar și ce versuri minunate ai însăilat! Bravo, Potecuță!

    Apreciază

  25. Camelia zice:

    Interesanta provocarea.Poate candva voi participa si eu!Poate cand voi prinde mai mult curaj. Versurile sunt minunate ca de obicei.😍

    Apreciază

  26. Ecoarta zice:

    Mi-a plăcut ce ai scris, dar…habar nu am despre cine este Alexandra Uşurelu şi nici nu cunosc melodiile! Dar important este că mi-a plăcut ce-ai scris! Ascult muzică din genuri diferite, dar nu cred că…sau cine ştie! Acum am făcut o adevărată obsesie pentru Richard Marx, după K. Urban şi Daniel Looez.
    🤗

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s