Când ceva e altceva

Astăzi ne distrăm, e weekend, lăsăm la uşă, unde le e locul, relele şi serioasele. La postarea cu joaca, printre altele, am ajuns la jocurile copilăriei. Şi-a zis Gia de maţe încurcate şi eu am rămas în slow motion, că nu ştiam cum să reacţionez. Şi cum în discuţiile cu voi mă gândesc că sunteţi de chiar în faţa mea deci nu se face să scot telefonul în timpul discuţiei şi să caut pe google ce-i aia, am întrebat-o pe ea cum era. Mi-a explicat, mi-am amintit, l-am jucat, dar tot nu-mi era cunoscut numele. A intervenit apoi Diana şi a zis că ea-i zicea iţele încurcate. No, nici aşa nu suna cunoscut. Amândouă au dreptate, sigur că da. Şi cei care vor spune că se numeau altfel au dreptate. Că fiecare spunea în felul lui.
Dar cu ocazia asta mi-am amintit de o chestie de care cred că v-am mai spus. Dar a trecut mult de atunci aşa că îmi permit să mai zic o dată. Sigur, n-are legătură cu jocurile, are cu denumirile. Se făcea că eram şi eu studentă, deh, mi s-a întâmplat şi mie. Şi prietenului meu de atunci i s-a făcut mare dor de mămica lui şi chef să mă prezinte şi pe mine. Aşa că spre seară, brusc, ne hotărâm să luăm autobuzul şi să mergem la el acasă. Mno, cu mintea de acum, sigur că n-aş mai merge veci. Nu aşa, fără să anunţi, şi seara, să dau buzna la femeie-n casă. Dar ce farmec ar mai avea tinereţea dacă n-ar avea şi nişte minte lipsă strecurată prin ea?

Ne-am urcat în autobuz, ne-am dus. Am ajuns târziu, femeia dormea, să fie surpriza cu adevărat surpriză. În fine, mi-e ruşine şi acum, dar a trecut, s-au prescris faptele, sunt curată lacrimă 😀
Şi hai să mâncăm. Ea mă întreabă ce vreau să mănânc, eu că nimic, deşi mă scurgeam de foame. Şi scoate pe masă nişte unt şi ceva salam, apoi mă întreabă dacă vreau şuncă. Ei, recunosc, şunca a fost pasiunea mea-n copilărie, era aia adevărată, presată, aia de Praga. Se găsea greu, ştiu. Dar şi când se găsea…
Şi deşi eram la ani lumină distanţă de perioada aia, tot eram fan şuncă, cum sunt unii acum Fan brânză. Sau Fan Curier.
Şi ce zic eu? Nu mai scoateţi nimic, e destul, mănânc pâine cu unt şi şuncă. Măi, am văzut eu că biata femeie s-a uitat cam ciudat la mine, dar n-am înţeles de ce. Până când a venit cu ditamai bucata de slănină şi a început să taie din ea. Eu aşteptam şunca, ea tăia slănină. No, cum era să nu mănânc? Cu unt, cum am zis. Că mi-a fost ruşine. Am înghiţit în sec o felie, apoi s-a prins şi ea că ceva nu-i în regulă, am lăsat ruşinea, am explicat că la noi aia e slănină şi nu şuncă, am râs şi… am mâncat cartofi prăjiţi.

Am mai vorbit despre asta, ştiu. Dar poate de atunci aţi mai adunat poveşti. Voi aţi păţit să cereţi ceva şi să primiţi altceva? Sau să nu înţelegeţi practic limba română? Că na, unii termeni sunt total diferiţi. Da, regionalisme. Dar de exemplu, şi asta am mai zis, eu am fost trimisă în copilărie de bunica după nişte mure la o vecină. Şi am primit morcovi. Păi murele nu-s fructele alea negre? Ba da. Mno, vedeţi? Că una e să zici barabule, alta e să zici şuncă. Că şunca e şuncă.

Eu imediat voi evada. Dacă nu răspund, nu mă daţi dispărută, sunt pe drumurile noastre toate şi ne auzim, vedem, citim, luni dimineaţă. Dacă intră ceva-n spam sau moderare, vă rog io, nu daţi cu ouă 😀

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

68 de răspunsuri la Când ceva e altceva

  1. Ana May zice:

    Îmi vine să râd: nu credeam că mi s-ar putea întâmpla să nu înțeleg limba română, dar uite că se poate. Săptămâna trecută, în concediu, la Felix, vânzătoarea mi-a spus ceva într-o ardelenească neaoșă, nu am înțeles nimic și rar, de parcă vorbeam altă limbă, am rugat-o să repete, „că nu am auzit” , nu că nu am înțeles !😂
    Până la urmă s-a încheiat conversația cu zâmbete din ambele părți. 😊

    Apreciat de 1 persoană

    • 😀 😀
      Se poate, ohoo, și cum se poate. Nu mai știi ce a zis? A fost un cuvânt pe care nu l-ai înțeles?

      Apreciază

      • Ana May zice:

        Ideea era că dacă mă grăbesc pot merge la colega ei, puțin mai încolo, că are aceleași mărfuri. Nu mă grăbeam și nu era nici aglomerat. Recunosc, m-am gândit că poate a spus în ungurește, dar nu cred (am cochetat în copilărie cu limba maghiară 😉).
        Uite un cuvânt care a fost pomenit în comentarii la un articol de-al meu: slivoiță și pentru el un corespondent moldovenesc: pofidlă/povirlă , în „traducere” marmeladă , gem foarte bine scăzut.
        Asta doar așa, să ne amuzăm ! 😂

        Apreciat de 2 persoane

  2. Îmi amintesc cum eram la începuturi cu bărbat-mio 🙂 Eu, fiind din Basarabia, am eu vorbea mea deocheată 🙂 Pe unde mai înțelegea el, pe unde nu 🙂 Odată s-a dus la magazin și i-am zis să îmi ia apă dulce. La noi, ,,apă dulce” se zice la Fanta, Cola, Sprite și toată apa carbogazoasă dulce, cu gust, nu minerală 🙂 Eu tot așteptam să vină, să îmi împlinesc pofta cu apă dulce, da el îmi aduce apă plată, simplă și încă vreo 5 litri 😂😂😂
    Offff… Ce să zic… Măi, omule, am spus APĂ DULCE, adică Fanta, Cola, etc, nu APĂ PLATĂ 🙂🙂🙂 La care el uimit: Aaa, dapoi la noi se zice ,,suc”.
    Care ,,suc” ??? Sucul e cel din fructe, e ceva mai aproape de natural, dar asta e APĂ DULCE 🙂🙂🙂
    Multe ,,neînțelegeri ” de acest gen am avut noi până ,,fratele de pe peste Prut” a înțeles 1% din viața basarabenilor 🙂🙂🙂

    Apreciat de 6 persoane

    • Hahahahaha, deliciooos!
      Emilia, dragă, e prima dată când aud de apa dulce, dar atât de mult îmi place, că o voi adopta. Vaaaaai, ce față cred că a făcut când a auzit de asta.
      Am zis acum la Adrian, eu la Chișinău am avut probleme cu zama 😀
      La noi, supa e aia de pui, de găină, cu tăiței sau găluște.
      Ciorba e aia mai groasă, adică ce nu-i supă. 😀
      Și zama e regionalism, se folosește la amândouă, mai mult la ciorbă.
      Și văd în meniu zamă. Și normal, întreb: de care? Păi e ca și cum aș fi citit ciorbă. Normal să scrie și de care.
      Da, m-am făcut de râs. 😁
      Te cuprind! ☺

      Apreciat de 1 persoană

      • Situația cu apa dulce a fost interesantă și barbat-mio rămăsese mirat că eu parcă l-aș fi acuzat în negarea existenței a acestei ,,apă dulce” 😂
        Cu zeama la noi tot era interesant, eu insistam din răsputeri să nu mai zică la zeamă- ciorbă de pui, că zeama nu e ciorbă de pui și gata! E cu totul altceva 🙂🙂🙂 Ca atare au ele grad de rudenie, dar sunt, totuși, diferite 🙂🙂🙂 Offf, situații au fost diferite 🙂🙂🙂 Să vezi cum căutăm eu prin România borcane cu lapte condensat ( la noi se vând în orice magazin), dar ei se uitau mirați la mine că există în pachețele mici, pentru cafea, dar borcane chiar…. 🙂🙂🙂 Da eu revoltată: ce fel de magazin aveți dacă nu-i lapte condensat 🙂🙂🙂
        (Eu mai fac, uneori, tort). Apropo, în România nici torturile nu sunt atât de delicioase ca la noi. În fine, despre asta voi povesti altădată 🙂
        Și eu te cuprind și îți doresc pentru mâine un început de săptămână reușită!

        Apreciat de 1 persoană

        • De torturi nu știu, dar la bomboane și conserve de pește și ciocolată, confirm. Bomboane ca la Bucuria nu există pe pământ! Și conserve așa bune, iar nu avem.
          Apropo de torturi: voi ziceți tortușele?
          Am auzit pe stradă un tip cu accent spunând că a văzut un tortușel sau tortișel frumos. Și mi-am stors creierii să îmi dau seama ce a văzut. Era vorba de tort?
          Mulțumesc, draga mea!
          Nici eu nu știu de borcane din alea 🙄

          Apreciat de 1 persoană

          • Da, posibil să fie ,,tortișel”, nu prea se utilizează această formă, dar dacă e mare pofta de tort, se mai folosește 🙂
            Daa, la noi laptele condensat se vinde în borcane și e foarte ,,întrebat” 🙂
            Cât despre bomboane: da, ale noastre sunt gustoase, dar ucrainenii au și mai bune, plus sortimentul e și mai bogat, la fel și prăjiturile, și înghețata… După mine, dulciurile ucrainene sunt cele mai bune din lume.
            Îmi place că la noi torturile se fac cu cremă adevărată, delicioasă, dar în România am găsit doar cu frișcă și cremă fiartă. Cele cu cremă fiartă mai merg, dar cele cu spumă…nu prea… 😦

            Apreciat de 1 persoană

        • P.S Na, și la noi, zeama e zeamă. 😀 Adică nu ciorbă, nu supă. Zeamă de varză, adică moare, zeamă de la salata de roșii etc. Dar zama e ciorbă 😀 😀 😀

          Apreciat de 1 persoană

  3. Diana zice:

    Faine intamplarile! :))))
    Nu-mi amintesc exact cum le-a zis trandafirilor dar știu ca i-am spus cuiva ca habar nu am cum arata planta de care zice (eram într-un sat din Giurgiu). Mirată, dna în cauza mi-a arătat trandafirii!
    Ceea ce greu voi putea uita e o faza în Bucuresti, când am cerut gazdei un cârpător. S-a uitat lung la mine, câteva secunde, și mi-a zis ca n-are. Ok, nu toată lumea are. După ce am spălat vasele le pun în dulap și dau de cârpător. „Uite, ai cârpător” – zic. Iar se uita lung la mine și zice. „Ala-i fund”. Izbucnesc în râs, crezând ca face mișto de mine. Nu facea! Așa zicea la „cârpător”, „tocator” (se mai zice și așa, am aflat, deși eu i-as fi dat cuiva ceva care toaca nu ceva pe care se toaca).
    Weekend frumos, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

  4. rofstef zice:

    Amintiri dragi 😊
    Așa v-ați gândit voi să treziți femeia cu noaptea-n cap ?
    Asta da surpriză, bravooo !
    Weekend frumos îți doresc Potecuțo !!!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Suzana zice:

    Multumesc pentru poveste si nu cred ca imi aduc aminte de ceva similar,
    cel putin nu acum.
    O duminica placuta, draga Potecuta, oriunde vei fi! ❤

    Apreciază

  6. Tare hazlie întâmplarea pe care ne-ai împărtășit-o! 😂 Îmi amintesc și eu ceva asemănător din copilărie. Undeva în Oltenia, mă roagă bunicul, care meșterea ceva prin curte, să îi aduc o „blană” din grădină. Eu, foarte mândră că am ocazia să ajut, alerg după obiectul solicitat… Numai că, deși îmi păruse o chestiune cât se poate de simplă, că doar toată lumea știe cam cum ar arăta o blăniță, treaba se dovedea a fi cam complicată. Caut eu prin grădină, dar blana nicăieri. Era și un țarc cu oițe acolo, însă blănițele stăteau cât se poate de fixe pe micuțele prietene. Mai caut eu ce mai caut, dar nimic și într-un final mă văd nevoită să revin la bunicul meu, având la purtător doar o scuză jalnică: „Nu este!” Sigur că da, aveam să revin în grădină, de data aceasta însoțită de bunic, îndreptându-ne spre un morman de scânduri de toată frumusețea… Mormanul era de toată frumusețea, nu scândurile, că astea erau cam obosite, iar eu niciuneia nu i-aș fi găsit vreo asemănare cu o blăniță frumoasă și pufoasă. O duminică liniștită!

    Apreciază

  7. Zuzu zice:

    Da, cu sunca am patit-o si eu.

    Apreciază

  8. Floare de mai zice:

    Potecuț,mie nu prea,dar îmi amintesc de o poveste veche,auzită de la bunica mea-care avea 19-20 de ani atunci,era prin 1944-1945,iar ea era năcută în 1925-pe vremea când era război şi erau cantonați soldați exact la ea acasă iar aceştia i-au cerut străbunicii mele mere,dar fiind moldoveni au spus”miere”,cu accent,iar străbunica le-a adus faguri de miere😊,la care ei îi replică:”-A,nu miere de-astea,miere din alea din pom !”😊😊😊😊Bineînțeles că au primit merele,dar cred că au mâncat şi fagurele😊😊.

    Apreciat de 2 persoane

  9. Issabela zice:

    😀 tot la „blană” mă gîndisem și eu, nici acum nu m-am obișnuit să le spună cineva „blăni” la scînduri, deși au alcătuit garduri și magazii întregi între timp!
    Altceva chiar nu-mi vine în minte 🙂

    Apreciază

  10. adrianport zice:

    Mie mi se tot intampla de cand m-am mutat aici dar, in fine, nu le vorbesc limba si m-am obisnuit sa accept o oarecare doza de neprevazut. Nu sunt foarte pretentios la mancare cata vreme nu-mi amesteca nimeni ouale ochiuri cu altceva.

    Apreciază

  11. cand ceva e altceva! hahaha! iti faci temele de acasa, iei dictionarul dupa tine😊 barabule si picioci! 😊

    Apreciat de 1 persoană

  12. Dat fiind faptul că mă delectez adesea cu emisiunea ”Ce spun românii”, am fost mirat și eu când răspunsul unor concurenți care spuneau ”slănină”, a fost echivalat ca ”șuncă”, dar acum m-am lămurit că e ceva normal pentru unele zone. Îmi plac amândouă, dar să fiu pregătit pentru ce mă așteaptă. Cred că aș mai găsi și alte exemple de acest gen, doar că nu-mi vin în minte acum.
    La noi se spunea ”silvoiz” magiunului de prune.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Daaaa. Pot spune că în Oltenia slănina este șuncă. Cum spuneai, regionalisme.🙂
    Duminică faină!

    Apreciază

  14. ecoarta zice:

    Sigur că am pățit acum ceva ani! Eram prin județul Sălaj, cu niște rude prin alianță, la părinții lor. Nu-i găsim acasă, dar prin telefon aflăm că sunt la cules de „pere”. Dacă există ceva ce aș mânca până aș crăpa, atunci perele și brânza ar fi unicele. Imaginează-ți ce bucurie pe capul meu! Mă și vedeam călare pe un coș cu pere galbene și moi…și dulci. Oamenii s-au întors și bunica Maria a intrat în casă bucuroasă că ne vede. Și mă întreabă dacă vreau să mănânc „pere”. Îi spun că perele sunt fructele mele preferate…deși mi s-a părut puțin ciudată privirea, a continuat: „no, bine, no! Că parcă Ionică zicea că nu vă plac…
    Și după vreo jumătate de oră, apare un castron imens cu cartofi copți, unt de casă, brânză, urdă… Eu am făcut niște ochi cât un cartof copt, în râsetele tuturor…
    Așa am aflat că lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi!
    Și da, am mâncat un cartof și n-am crăpat…

    Apreciat de 1 persoană

  15. anasylvi zice:

    Da, foarte amuzante toate aceste neintelegeri. La un moment dat, acum multi ani, soacra-mea in zisese „hai sa chitim rufele”, eu ma gandeam ce Doamne iarta-ma vrea sa facem cu ele, cum adicatelea sa le chitim, apoi abia am inteles ca se referea la impaturit frumos. Or mai fi fiind si altele, dar acum asta mi-a venit in minte. Citind comentariile de mai sus, lamuriti-ma si pe mine careva, ce e aia „zama” peste Prut? Sa stiu si eu ce e, daca nu-i ciorba si nici supa.

    Apreciat de 2 persoane

  16. Florina zice:

    Mă, erai slabă? Că dacă erai, credea că vrei să te-ngrași ce mare lucru ?? ::)))))))

    Apreciază

  17. Zina zice:

    Eram într-o cabană la Oașa, cu soțul și copilul. Abia ajunși, obosiți, am vrut să desfacem o sticlă de apă minerală. Nu aveam desfăcător și am cerut unul la cabanieră. Am primit unul multifuncțional, ce scotea și capace și dopuri. După vreo oră vine cabaniera la ușă. ”Nu vă supărați, drecu-i la dumneavoastră?” Soțul meu: ”Nu e nimeni la noi!” Ea: ”No, domnu’, drecu, drecu-i la dumneavoastră?” Eu: ”V-am spus că nu e nimeni aici!”. Ea: ”No, acela de scos dopuri!” …
    Îți poți închipui ce râs a fost pe noi?
    Și acum, când căutăm ceva prin casă și nu găsim, întrebăm ”Drecu-i la dumneavoastră?” :))))))

    Apreciază

  18. la noi in Oltenia toate se numeau ciudat:))) asa ca te inteleg.
    Btw legat de jocuri: si v-ati ascunselea la noi se numea pitulatea:)))

    Apreciază

  19. Alex zice:

    Ha, ha! Foarte faină întâmplare! Dacă ar fi fost o vizită banală… cine ar mai fi ținut-o minte. Dar așa… a rămas de pomină.Mi-a plăcut tare mult cum ai zis: „dar ce farmec ar mai avea tinereţea dacă n-ar avea şi nişte minte lipsă strecurată prin ea?” Mare adevăr ai zis. Când ne întoarcem spre amintirile din tinerețea timpurie, ne vine să râdem de prostiile sau greșelile de atunci.
    Cu cuvinte înțelese „altfel” cine nu a pățit-o? La o aruncătură de băț de locurile mele natale, în județul vecin, ca și în cele următoare, situate în zona subcarpatică, se face o confuzie, care pe mine m-a mirat. Să zici „zarzăre” la corcodușe, mi s-a părut ceva tare aiurea. Oricât am încercat să-i conving pe cei care tot îi trăgeau cu zarzărele, ba chiar le-am arătat și în DEX că zarzăra este un fel de caisă mai mică, sălbatică, nu am reușit să-i lămuresc. Oamenii vorbesc așa cum au pomenit.
    Iar despre regionalisme… astea sunt „sarea și piperul”. Și acum mai țin minte, din armată, câteva de la colegii de prin Banat sau Ardeal: porodici, crumpeni, pancove, moșocoarnă și multe alte cuvinte tare faine.
    Mi-ai adus aminte de multe, dragă Potecuță.
    Numai bine și un weekend cât mai frumos! 🙂

    Apreciază

    • Tare mă bucur că ţi-am trezit amintiri frumoase, Alex!
      La bunicii mei în sat se spunea zarzăne. Deci n-ul ăla le salvează cumva 😀
      E un izvor nesecat de confuzii şi de motive de râs.
      Îţi mulţumesc frumos! Weekend liniştit îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  20. Aura B. Lupu zice:

    Ce întâmplare haioasă, Potecuță! O, daaa, așa am aflat și io că perele-s și cartofi, nu numai fructe, iar șunca-i și slănină, dar în olandeză am avut cele mai multe încurcături, care-au stârnit uneori râsete, alteori au făcut ochii mari…😁😂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s