Puţin folk, puţin amar

Hei, dragilor! Cât timp a trecut de când n-am mai scris şi ascultat nimic la rubricuţa asta! Şi ce dragă îmi era. Încerc să alung din praful depus printre rânduri. Şi printre acorduri. Şi încerc să leg cumva ideile, să-mi adun gândurile. Îmi tremură puţin mâinile, recunosc. Păţesc asta de câte ori mă lovesc de lucruri care mă depăşesc. E drept, poate că sunt printre norocoşii care nu au avut ocazia să se călească în sensul ăsta şi de aia mă dă peste cap orice intervine din zona aia a răutăţii. Ba chiar a urii. Pe tot ce înseamnă inofensiv. Că ce rău poate face un cuvânt care doar urează? Dar se pare că unii nu înţeleg o urare. Şi nu o acceptă. Şi pentru că nu pot înţelege, o iau şi o duc în zona lor gri şi o transformă-n minciună. În fals. Ca să râdă apoi de ea. E mai uşor aşa.
Nu ar fi de condamnat, dacă n-ar fi dureros. E ca şi cum, pentru că nu crezi în Dumnezeu sau pentru că pur şi simplu nu te poţi bucura, din diverse motive, arunci gunoiul la picioarele colindătorilor care-ţi vin în prag. Diferenţa e că noi nu mergem peste ei. Ei stau la pândă, ca apoi să scuipe. Şi da, recunosc, mă doare.

E trist că s-a ajuns să se pună la îndoială până şi un „bună dimineaţa!”, pentru că da, şi asta e pusă la colţ. Că o spunem numai din vârful buzelor. Că de fapt n-o credem. Nu mă justific în faţa nimănui, mai ales în faţa celor cu care nu am absolut nimic în comun. Dar a fost vorba şi de voi toţi.
Fiecare dintre noi avem o viaţă. Cu un loc de muncă, cu familie, cu facturi de plătit, cu impozite, cu neplăceri, dureri, împliniri, eşecuri, credinţe, obiceiuri. Unii dintre noi am ales să lăsăm afară toate cele de mai sus şi să scriem despre altceva. Să ne salutăm şi să dialogăm altfel. Nu e nici mai bine şi nici mai rău decât în cazul celor care scriu despre toate cele de mai sus. Dar în niciun caz nu înseamnă că ne minţim.
Şi dacă există, şi există, oameni care nu vor sau pur şi simplu nu pot simţi altfel, nu e vina nimănui. Cu atât mai puţin a noastră, a celor care putem.

Am cunoscut acum vreo doi ani, la un chef, un cuplu care mi s-a lipit instant de suflet. Suntem prieteni. El, de un calm şi o căldură ieşite din comun. Ne-am întâlnit de zeci de ori, în situaţii diferite. E la fel. Nu ştiu dacă omul ăla ar putea vreodată să ridice tonul. Zâmbeşte mereu, vorbeşte blând ca un bunic şi e şi „nebun” când e vorba de distracţie.
Mi-a trecut însă o şoaptă pe la ureche. Pe care am alungat-o repede. Că nu e posibil ca un om să fie aşa. Sigur ascunde ceva, e un prefăcut.
Ce simplu e să etichetăm un om doar pentru că nu seamănă cu noi! Ce uşor acceptăm partea aia urâtă şi o respingem pe aia luminoasă.
Viaţa are de toate. Dacă nouă acum nu ne zâmbeşte, de ce-i împroşcăm pe cei care încă pot râde?

Nu merită, veţi spune. Sigur că nu. Dar nu pot înceta să nu mă întreb mereu ce rău facem noi toţi scriind aşa cum scriem, vorbind unii cu alţii aşa cum vorbim? Pentru că aşa mi s-a spus, că ar fi vorba de noi toţi. Sau şi de noi, n-a ştiut să-mi spună exact.
Oricum, facem o faptă bună. Că de fapt îi ajutăm. Să râdă. Deci rămânem aşa cum ştim să fim. Şi de dragul lor. Dacă au nevoie de noi pentru asta, de ce nu?

Am aflat că pe-aici
Ar sta lupi pe la porţi,
Să vâneze simţiri
Şi să muşte din toţi
Cei ce plâng sau suspină,
Cei ce râd fără vină.
Stau în umbră mereu,
Se feresc de priviri,
Doar împroaşcă şi fug
Căci se tem de lumini.

Vă las o melodie care, din păcate, nu a fost întregistrată în studio. Sper că se înţeleg versurile. Şi da, iubesc toate piesele Mădălinei, dar pe asta am reascultat-o recent şi e mai proaspătă-n minte.
Las şi versurile sub melodie, în cazul în care sunetul nu va fi de partea noastră.

„De departe, părem fericiți,
De departe, privirea se-nșeală,
Nu se văd nici greșeală, nici boală,
De departe, de ce ne bârfiți?

De aproape ce simt e etern,
De aproape și moartea ne cere
Și tu ești fericit în durere
Și eu sunt fericită-n infern.

De aproape e plâns nepătruns,
De departe vă pare rutină,
E de-ajuns, e de-ajuns, e de-ajuns,
A murgi, condamnați fără vină.

Întrebările sunt ghilotină,
Și au toate același răspuns,
E de-ajuns, e de-ajuns, e de-ajuns,
A murgi, condamnați fără vină.”

Foto

Acest articol a fost publicat în Picătura de folk și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

71 de răspunsuri la Puţin folk, puţin amar

  1. rofstef zice:

    Am început să înțeleg că nu trebuie să-mi mai bat capul să mă înțeleagă careva, că poate eu nu sunt suficient de înțeles și poate am eu nevoie să mă fac înțeles..
    Nici nu mai fac observație tinerilor care trec pe lângă mine ca marfarul prin gară fără să zică nimic. Poate școala lor este alta decât ce am făcut eu. Că vorba ta, decât s-o facă de mântuială, mai bine fără.
    Sunt multe necunoscute care doar dacă încerc să le cunosc DE CE-ul ăsta, și mă ia cu dureri de cap, așa că este bună și diversitatea dintre credințele și ne-credințele noastre, așa nu ne plictisim.

    Mulțumesc Potecuțo, cel puțin cântecul a adus mingea-n teren 🤗
    Seară frumoasă îți doresc !!!

    Apreciază

    • Ștef, nu vreau să fiu înțeleasă de toți. Iubită, cu atât mai puțin. Dar când se aruncă mizerii spre noi doar pentru că scriem, e prea mult.
      Mă bucur mult că îți place! Da, în cazul ăsta… e de preferat departele 😀
      Seară faină și ție! Mulțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      • rofstef zice:

        Fi serioasă !!!
        Crezi că dacă te-ai opri din scris, ai scăpa de noroi? Poate așteptând la semafor, și te trezești cu noroi de la roțile unei mașini 😅

        Draga mea – tu continuă să scri, că scri bine ! Trebuie să le treacă și lor vremea cu ceva, nu ?
        Dacă cu altceva mai bun de dat n-au, asta e, noi cu visul nostru, ei cu noroiul lor..Noi cu plăcerea noastră, ei cu băltuța lor.. Noi cu Potecuța noastră, ei cu scuipăciunea lor..
        Fiecare dă cu ce are, nu ?

        Apreciat de 3 persoane

        • Ștef, aici nu-s copil. Zici aici, pentru că sunt în multe alte cazuri 😀
          Deci nu e cu „îmi iau jucăriile și plec”. E mult prea neînsemnat incidentul ca să mă opresc din scris pentru asta. Deci nu. Dar nu pot să nu mă mir că suntem subiect de dezbateri.
          Da, bine ai zis. Fiecare cu… ce e, ce are, cât poate… 😉

          Apreciat de 2 persoane

  2. ane zice:

    Fericire și tristețea sunt prietene.

    Apreciază

  3. Mona zice:

    Nu știu ce s-a întâmplat, dar îți trimit o îmbrățișare din tot sufletul. Oamenii sunt rari oameni, dar și cei care sunt să ne rămână. Și să nu uităm de partea luminoasă nici din alții, dar nici din noi.
    Îmi pare rău, Potecuță! Te-aș mângâia dacă aș fi mai aproape de tine, așa îți trimit doar gânduri bune și oricând ai nevoie, de orice, știi unde mă găsești.
    Pupici ❤🤗

    Apreciat de 1 persoană

    • Îți mulțumesc mult, Mona!
      Ei, aproape că nici nu contează. De fapt, contează doar ideea, nimic altceva. Că cineva nu are loc de felul în care dialogăm noi. Na, e și strâmt tare coridorul ăsta al netului, ce să zic, sorry for them 😀
      Să nu uităm, bine ai zis. E important să îi ținem aproape pe cei care ne sunt.
      Mulțumesc încă o dată, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  4. mi-am adus aminte de niste randuri pe care le-am scris candva: si mai spuneam unei prietene dragi, la fel de draga cum imi esti tu: Potecuta, sunt al naibii de trista! te imbratisez cu mare drag!♥️

    Apreciază

  5. tink3rbe11 zice:

    Sunt puțin derutată legat despre cine pe cine, nu am înțeles eu bine,nu contează, dar,principalul este despre răutate.
    Abia așteptam să îmi fac timp să intru, să citesc ce a scris Potecuta noastră astăzi și când colo, ea este tristă și ascultă gura lumii.
    Erau niște versuri dintr-un cântec, îmi scapă la ora asta, dar era ceva de genul, lasă lumea să vorbească fie ce o fi….
    Tu draga noastră,oamenii de ar fi toți buni, dragastoși și amabili ar fi prea banal. Guri rele au fost, sunt și vor fi. Vântul și gura lumii nu le poți opri. Răutatea ca și bunătatea sau născut împreună, sunt gemene zic eu.
    De ce îți întristezi tu gândurile cu amar și nu ții starea de spirit veselă? Tare mii dor de o postare haioasă de a ta.
    Invidioșii vorbesc, cei care nu au nimic mai bun de făcut, cei cărora le place bârfa, cei care nu merită ascultați și inafară de asta, părerea ta contează, cea care ți-ai făcut-o tu, nu cea care îți este insuflată.
    Degeaba vine acu`cineva să scrie ca Potecuta este nuj cum, nu l-ar crede nimeni.
    Ce mult am vorbit!

    Apreciat de 3 persoane

    • Dar ce bine mi-a făcut că ai vorbit mult! Și îți mulțumesc!
      Draga mea, da, lăsăm lumea să vorbească, ăsta-i rostul ei…
      Nu plec urechea la bârfă și încerc să stau departe de ea. Dar și aici? Nici aici nu e loc de absolut toată lumea? Asta nu înțeleg. Când muncești în colectiv mare, hai, sunt discuții, înțeleg.
      Dar aici poate fi atât de simplu. Să stai deoparte, să citești pe ascuns și să împroști apoi în toți, mai ales când nimeni, absolut nimeni nu a avut treabă cu tine, e mojicie, părerea mea.
      Dar, da, ai dreptate. Nu ar trebui să mă întristeze. Numai că așa sunt, nu pot altfel, mă afectează răutatea, mai ales când știu că nu am făcut nimic.
      Mulțumesc încă o dată!
      Sper să vină și din alea vesele, stai să mai fac gafe să râd de mine 🤣

      Apreciat de 1 persoană

  6. scumpa mea, iti multumesc! s-au sters randurile din comentariul meu. nu stiu de ce. am scris altceva. s-a publicat jumatate.
    era despre oameni si viata, era despre cum nu am invatat si nu am inteles nimic de la viata. nici despre oameni nu am invatat nimic: oameni pierduti, oameni regasiti, oameni care mi-au dat si oameni care mi-au luat.
    lasa, nu era nimic important! sa ne fie bine si liniste in suflet! si atat!

    Apreciat de 1 persoană

    • Așa ceva nu am mai pățit. Adică eu am pățit, dar cu comentariile mele. Dar să se publice de la alții doar o parte, nu. Ori dispar de tot, ori sunt la spam, ori moderare.
      Eu, când vreau să vă răspund, sau să vă scriu, mai apăs aiurea pe mouse, se selectează o parte din text și se șterge. Dar să nu ia wp tot comentariul, nu am mai pățit.
      Tare rău îmi pare că s-a pierdut! Of!
      Să ne fie cum spui! Să ai o seară bună, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  7. Iosif zice:

    Mi-ai trezit în Suflet un dor puternic de cenaclul Flacara si de eroii generatiei de dinainte de ’89, în special de initiatorul acestei miscari unice, marele Om si artist, Adrian Paunescu. Merci !
    E plin de virusuri coVid în spatiul virtual,
    Iar casele sun atacate cu înversunare,
    De molii ce distrug tesutul natural, original,
    Lasând în urma zdrentele fara valoare.
    O seara si un sfâarsit de saptamâna, binecuvântat cu pace, bucurii, împliniri si Lumina Divina în Suflet, draga Potecuta.

    Apreciază

    • Ascult folk cu drag mult, de când mă știu. Ascultam la pick-up Șeicaru, Sterian, Socaciu, Hrușcă, Ecoul, pe Anda, Partaj și mulți, mulți alții. Le știam pe dinafară. A fost apoi Tatiana Stepa, au fost alții. Apoi, a fost poveste…
      Mulțumesc, Iosif!
      Să ai o noapte liniștită!

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Îmi pare sincer rau pentru tine si toate Sufletele iubitoare, creatoare de valori culturale, ce aduc în aceasta lume sumbra, mici farâme de bucurii, caldura sufleteasca, dragoste, Lumina si culoare.
        Cenaclul sper sa ramâna O poveste geniala, nemuritoare, de o autentica, reala valoare, care sper sa trezeasca iubirea de socializare în generatiile viitoare G5 paradoxale.

        Apreciază

  8. Suzana zice:

    Scriu si eu un pic! Noi trebuie sa actionam pentru binele sufletelului nostru, fara sa lezam pe nimeni. Ceilalti fac acelasi lucru, daca pot. Daca nu, problema e a lor si nu a ta. Unii nu sunt in stare sa rada, nici macar sa zambeasca. Este trist, tare trist. Ma gandesc ce viata pustie au.
    Si sunt groaznic de multi…

    Asa ca, draga Potecuta, scrie si zambeste si fii recunoascatoare ca poti! 🙂

    Apreciază

    • Bine spui, Suzana! Fără să lezăm pe nimeni. Asta mă doare pe mine. Pe cine și cu ce lezăm noi prin ceea ce scriem? Eu în postări, voi în comentarii. Pe nimeni. Și nici asta nu e bine, a trebuit să se găsească ceva…
      Mulțumesc mult, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Issabela zice:

    Dacă ziceai de fb, nu mă miram, e cea mai narcisistă rețea de comunicare și are deja multe clișee verbale, inclusiv urări. Știu personal destule de complezență, din păcate. Ce-i drept, m-am cam și distanțat, cu inima în dinți, că ajungea praf altfel.
    De wp sînt puțin mirată, nu mi-au trecut chestii urîte prin față. Nu știu ce-aș face dacă. Probabil aș scrie ceva puțin mai năbădăios decît tine 🙂
    Cum zicea cineva drag cîndva, „și asta o să treacă”…
    Cine e Mădălina? Am crezut că zici de MManole, dar nu pare și nici nu cred că cînta din Păunescu.

    Apreciat de 1 persoană

  10. sticri zice:

    Dupa ce am citit ceea ce ai scris am inteles ce impact au unele cuvinte si/sau comportamente ale unor „semeni” asupra unor suflete mai sensibile.
    Din pacate asta e lumea in care traim….
    Incearca totusi sa nu-ti mai „focusezi” atentia asupra acelor intamplari pt ca nu faci decat sa le retraiesti oarecum in bucla.
    O seara minunata!

    Apreciat de 1 persoană

    • Sunt foarte pozitivă, să știi. Poate naivă, ar spune unii. Cred mult în oameni și în bine. De aia, uneori, mă doare atât de tare să văd atâta răutate gratuită.
      Nu mă gândesc numai acolo. Am fost „atenționată” că suntem subiect de bârfă și mi s-a spus în mare despre ce e vorba. Am evitat să spun exact ce anume a făcut anumite persoane să se „acrească”. Că mi-e jenă mie de jena lor.
      Nu e incredibil de trist că am ajuns, iată, să despicăm până și urarea asta a ta de final? Pentru că da, până și asta cică e făcută „să dea bine”. Este incredibil ce am devenit și cât de mult ne pierdem de noi…
      Noapte liniștită îți doresc și mulțumesc mult!

      Apreciat de 2 persoane

  11. Alex zice:

    Îmi pare rău să aflu că și pe la tine au trecut cu suflul plin de răutate, unii care… nu suportă atmosfera de prietenie din jurul blogului tău. Cu mulți ani în urmă, am mai întâlnit această situație la doi blogheri care aveau mii de cititori pe zi. Bine, era pe la începuturi, când lumea era avidă de acest fenomen frumos. Și a fost atunci atâta venin care s-a aruncat din partea unor oameni sterili și negri în cerul gurii, încât cei doi au renunțat cu timpul la entuziasmul cu care scriau atât de liber și de frumos. Îmi pare sincer rău să văd că sunt și acum unii care nu au ceva mai bun de făcut decât să „analizeze” pe alții. Și să împroaște cuvinte veninoase…
    Oricât te-ai amărât în adâncul inimii, nu pune la suflet. Chiar nu merită să te superi. Toți cei care te citim cu drag și te prețuim, suntem alături de tine în tot ceea ce faci. Și o faci atât de bine! Și îți mulțumim și te rugăm să fii la fel ca și până acum. Adică tu însăți.
    Numai bine, dragă Potecuță! 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Mulțumesc frumos, Alex!
      Nu pe aici au trecut. Adică nu aici au spus. Că de ce să avem curajul de a spune răspicat? Nu mai bine venim, citim din umbră și mestecăm apoi tot din umbră? Bărbăție curată!
      Cineva mi-a trimis un mail în care mi-a spus despre asta. Se mira și el/ea (nu contează) de micimea asta. Și nu despre cum scriu era vorba. Da, despre prietenia dintre noi. Despre căldura cu care vorbim. Despre voi. Asta mă supără rău. Și mă doare mai mult decât mă supără. Că nu poți simți așa, că nu crezi în oameni, e perfect! Ai dreptul ăsta. Dar și eu îl am să cred în partea frumoasă din oameni și să acționez ca atare. De ce să fim tocați pentru că o credem?
      Am zis inițial că scriind asta, practic mă cobor la nivelul lor. Apoi tot eu am zis că dacă unii au dreptul să lovească fără a fi loviți, atunci și cei loviți au dreptul la cuvânt. Că unii prea se cred mai egali decât alții.
      Știi, Alex, dacă scriam despre politică, zău, aș fi înțeles. E campanie, lumea fierbe, toți avem păreri și dreptul la ele. Dar și așa ne găsim motive? Că vorbim frumos unii cu alții devine subiect de mișto și de mizerii? Ce fel de oameni sunt ăștia?
      Toate cele bune, Alex! Mulțumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      • Alex zice:

        Oameni de nimic. Niște nefericiți care își refulează neîmplinirile spre cei care „îndrăznesc” să zâmbească și să se bucure de viață. Cea mai bună reacție este să-i ignorăm. Asta îi doare cel mai tare. Să nu-i bagi în seamă. Să le arăți că nu contează, cu frustrările lor cu tot.
        Numai bine, cu drag! 🙂

        Apreciază

  12. Mugur zice:

    E totul simplu, trebuie doar sâ-ți amintesc de versurile lui Păunescu din „Pământul deocamdată”.
    „Pe pământ avem de toate… și noroi și stele.”
    În ce privește pe Mădălina, ai venit aici cu o melodie pe care nu o știam. Mulțumesc!

    Apreciat de 1 persoană

  13. ecoarta zice:

    N-am urât pe nimeni în viața mea! N-am lovit cu vorba pe nimeni în viața mea! Nu am dușmani, dar nici prieteni prea mulți! Câtă mintiucă îți trebuie să stai pe „vine” și să-i spurci pe toți!?
    Am pățit-o și ți-am povestit despre. Genul acesta de comentarii îmi lasă un teribil gust amar! Nu contează! Eu am ieșit din zona lor! Dacă îți spun cât îmi ești de dragă, îmi promiți că nu-i mai bagi în seamă? Dacă îți spun că la scara prieteniilor noastre, ei sunt praful de pe tobă, mă crezi!?
    Te îmbrățișez!

    Apreciază

    • Şi mie-mi lasă un gust la fel de amar. Mai ales când nu e vorba să răspunzi urii cu ură. în cazul ăla, chiar aş fi înţeles.
      Eu încă mai stau să mă gândesc unde am greşit când cineva are reacţii nepotrivite. Dar de data asta, zău, m-a pufnit râsul, mai ales când mi s-a spus cam care-i baiul. Că suntem prea apropiaţi în comentarii. Asta e încălcare de lege. Le stricăm zenul.
      Am şi eu răbdarea mea, înţeleg şi accept multe. Dar când aud că deranjăm pentru că nu ne păruim în comentarii, chiar mi se face mie greaţă. Şi apoi mă întristez.
      Îmi trece însă când văd, nu numai aici, că suntem mai mulţi decât ei.
      Îţi mulţumesc mult de tot, draga mea! Promit! Şi te cred! Mai răbufnesc şi eu, că mă mai apucă. Dar promit! 😉
      Şi eu pe tine, cu drag!

      Apreciază

      • ecoarta zice:

        Eu am o mare „meteahnă”: spun ceea ce gândesc și cred. Meteahna asta mi-a adus multe neajunsuri, dar s-a dovedit cu timpul că ele erau în avantajul meu: scăpam de tot felul de prefăcuți. Dacă eu îți spun ție sau celorlalți prieteni din comunitatea noastră că vă apreciez, că îmi sunteți dragi, așa este! Ne desparte o lume, dar ne apropie altceva, ceva de preț, ceva ce „niște unii” nu vor avea în veci!
        Mii de îmbrățișări!

        Apreciază

  14. Cred că sunt binecuvântat cu o memorie selectivă, care mă ajută să nu bag de seamă mizeriile aruncate spre mine, amintindu-mi doar de cuvintele și faptele frumoase. Mulțumesc pentru cântec și versuri, un cadou tare plăcut de dimineață bună, când intră direct la suflet!

    Apreciază

  15. Florina zice:

    Eu îți doresc multă liniște și regret când ai neplăceri. De aia o să plec să-mi iau o mică vacanță, cred că mă obosește teribil online-ul. Nici wordpress-ul ăsta nu mai merge ca lumea, te pup, spor în tot, mă retrag în liniștea offline-ului…

    Apreciază

  16. Potecuta draga, eu te pup cu drag si nu comentez nimic… o sa-ti spun doar ca stiu ce simti… dar nu merita sa pui la suflet 🙂 ! Atat 🙂 🙂

    Apreciază

  17. Floare de mai zice:

    Potecuță mică,nu ştiu cine te-a supărat,dar încearcă să nu pui la suflet,sau,dacă nu poți,treci pe aici pe blog,să vezi căt de mult te iubim noi,cei ce te citim.Iubesc şi eu folkul,ți-aş dedica Melodia de care mă leagă cea mai dragă Amintire cu cel mai Drag Om din viața mea,care e acum Înger…Melodia e”M-am îndrăgostit numai de ea”-Ducu Bertzi. Te pup cu drag !

    Apreciază

    • Mulţumesc mult, Floare de mai! Drăguţă, ca de obicei.
      Pe blog sunt, nu plec de aici, aici e căsuţa mea. Pe FB ajung greu, îmi prind urechile, sunt zuză şi vorbesc cu toţi aşa cum vorbesc cu voi şi pe urmă îmi dau seama că nu-s acasă şi din astea 😀
      Să ai o seară frumoasă, draga mea!

      Apreciază

      • Floare de mai zice:

        Da,cu fb e cam ciudat,unii nu rezonează cu inimile deschise ca noi,şi eu vorbesc cu toți şi nu înțeleg obtuzitatea unora,reacționează ciudat😊.Dar 99%postez în”căsuța mea”şi le văd doar prietenii.De ajuns😊.Seară bună şi ție draga mea!

        Apreciat de 1 persoană

        • Acum fac şi eu o glumă: şi eu tot în căsuţa mea de aici postez şi nici aşa văd că nu e bine. Că dau buzna singuri şi pe urmă ne toacă mărunt pe toţi. Masochişti, ce să zic 😀 😀
          Zi bună să ai, Floare de mai!

          Apreciază

  18. Diana zice:

    Multumesc pentru cantec! ❤️

    Oh! Super fain ca ai scris despre, dar bucura-te ca s-a scris despre urari de bine si „dulcegarii” – cum obisnuiesc unii sa spuna. Viata nu face diabet de la dulciuri si nici oamenii nu fac diabet de la cuvinte frumoase. Cand se scrie de bine este excelent; cand se scrie de rau e tot excelent – mai ales cand motivul „criticii” e armonia din cercul unor oameni – semn ca cineva se oftica (nasol, pentru ca face rau la ten oftica). Cei despre care se scrie – de bine sau de rau – inseamna ca exista si au puterea de a oferi exemple despre faptul ca armonia e posibila in orice context daca ai parte de oamenii potriviti. Altfel de ce sa te apuci sa critici armonia? Acestia care nu prea au ce face in propria viata sunt in stare sa-ti spuna: „ar trebui sa te dai cu capul de pereti pentru ca ti-ai pierdut locul de munca” (sau orice ti s-ar intampla de rau) iar daca te dai cu capul de pereti ti-ar spune ca n-ar trebui sa o faci.
    Zi frumoasa iti doresc, Potecuta!
    Buna dimineata! 😊

    Apreciază

    • M-ai lăsat fără cuvinte, Diana! Şi na, mă oftic şi eu, îmi place să dau din gură, recunosc. 😀
      Dar ai pus atât de bine punctul pe i-ul ăla din „subtil”, că mi-e teamă că voi strica tot şi nu vreau.
      Da, armonia le dă unora dureri de burtă. Asta e, fiecare cu „farfuria” lui.
      La fel îţi doresc, draga mea!
      😀 Bună dimineaţa! 😉

      Apreciat de 1 persoană

  19. 1lauralaly zice:

    Potecuta, atunci cand unora le e peste puteri sa inteleaga ca sunt si oameni carora le e firesc sa fie luminosi si sinceri, inseamna ca lor viata le-a stramtorat cumva trairile sau poste oamenii din jur le-au aratat doar ceea ce ei a acum dau mai departesi nu cunosc si partea asta frumoasa. E trist, dar asa e lumea asta. Fac parte din cei naivi, asa cum zici tu ca esti. Si e inca foarte bine.
    Avem „datoria”sa ramanem frumosi si luminosi Nu zic ca viata e roz, din contra uneori te tranteste de vezi stele verzi, dar e o alegere ce daruim noi. Ramai asa cum esti, poate chiar in ciuda lor. Sau poate ca exemplu, cine stie?😊
    Te imbratisez. O seara faina!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu mă pot schimba şi, în cazul ăsta, nici nu vreau. În niciun caz de dragul celor pentru care un zâmbet sau un salut de drag înseamnă prefăcătorie.
      Tocmai pentru că nu există nimic în comun, eu le respect dreptul a fi cum sunt, nu le invadez spaţiul, să-i deranjez cu felul meu optimist şi prietenos. Că ei vin singuri aici, stau în umbră şi pe urmă se duc la ei să-şi dea ochii peste cap că mvaaai, câtă falsitate, mi se pare puţin josnic.
      Nu ştiu ce să zic, draga mea. Viaţa te poate face să nu te mai poţi bucura, să nu mai crezi în oameni, să nu mai crezi în sinceritatea unui salut, e foarte adevărat. Dar de aici şi până la a zice de cei care cred în astea că-s falşi şi multe altele, e drum lung. Răutatea nu are nimic de-a face cu viaţa grea.
      Îţi mulţumesc mult! Tu ai avut de fiecare dată cuvintele potrivite care să mă liniştească sau încurajeze!
      Te îmbrăţişez şi eu cu drag!

      Apreciază

  20. anasylvi zice:

    Sincer, nu pot sa-ti spun unde ma doare opinia unora si a altora, dar daca vrei sa ghicesti iti spun ca nu acolo, ci la vreun kilometru in spate. Chiar s-a plans cineva de atmosfera de aici? Mi se pare complet aiurea. Mie imi place asa de mult cand gasesc un loc unde comentez si stiu ca primesc raspuns, nu sunt ignorata si trecuta cu vederea ca un obiect de decor. Pentru asta iti multumesc, in plus stii parerea mea despre comentarii, am scris si eu un articol legat de aceasta. E minunat sa ai de-a face cu oameni gentili, cu suflet de artist. ❤

    Apreciază

    • 😀 😀
      Eşti mortalăă!! 😀
      Ana, nu neaparat de atmosferă, adică nu de faptul că a fost ignorat sau că cineva i-a vorbit nu ştiu cum.
      Din contră, de faptul că ne prefacem, că suntem aproape greţoşi, că suntem falşi, că din astea. Pentru că ne vorbim aşa de apropiat.
      Eu am tot zis şi o repet, că îmi place să o spun. Chiar vă văd ca pe prietenii care-mi vin cu adevărat în casă. Nu-i ţin pe unii în bucătărie şi pe alţii pe balcon (bine, în viaţa reală, pe balcon ieşim la fumat). Toată lumea stă în sufragerie şi toată lumea vorbeşte cu toată lumea. Aşa e şi aici.
      Şi există pe aici oameni cu care chiar m-am văzut, unii chiar mi-au intrat în casă. Nu am nevoie de dovezi, mai ales pentru cârcotaşi, dar ei pot confirma că fix aşa sunt. Prietenoasă din primul minut cu cei cu care simt că se poate să fiu aşa.
      Păţesc însă ca, tot în primul minut, să simt un zid. Ei, orice-ar fi, zidul ăla va rămâne şi păstrez distanţa. Din păcate, îl simt şi dacă persoana nu e în faţa mea. După cum îmi răspunde-n comentarii. Ei, cu acele persoane nu pot. Orice ar face, dacă în primul moment am simţit că e ceva… nu mai pot sparge zidul. Asta nu înseamnă că nu le citesc în continuare. Nu are nicio legătură. Nici în viaţa de zi cu zi nu contest omul doar pentru că nu îl simt prietenos. Dar nici nu pot fi cu adevărat eu, deschisă şi nebună, cu acele persoane.
      Dar uite că pentru unii asta înseamnă actorie. Şi le stricăm fengşuiu de oameni încruntaţi. Îţi dai seama unde s-a ajuns? Să credem că cei care pot fi deschişi sunt falşi. Şi ne mai mirăm că e lumea cum e? Mie mi se pare ireal.
      Eu îţi mulţumesc ţie, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

      • anasylvi zice:

        Da, asta seamana cu o chestie pe care am tot vazut-o, cum cei care scriu recenzii negative sunt felicitati pentru sinceritate. De parca asta ii califica automat drept „sinceri” si pe noi, astia de recomandam ceea ce ne place, fiindca asa consideram firesc, automat ne inscrie in alta categorie „nesincera”, sau cum? Ma amuza, dar imi lasa un gust amar.

        Apreciat de 1 persoană

  21. Ileana zice:

    Buna ziua draga mea Potecuta! Am citit si m-am intristat, insa nu avem ce face, lumea e de cand Lumea, rea, invidioasa. Cei care barfesc sufera de ura lor personala. Tu esti o persoana, calda, suflet curat, sensibila, originala, tot ce e mai frumos! Atunci, intervine rautatea, chiar si aici, nu ma mir.
    Multumesc tare mult pentru melodie, pentru tot ce ai scris!
    Imi esti tare draga, la fel ca Issa, Petru si multi alti, de la voi am invatat sa scriu mai corect, mai selectiv! Esti minunata! Te imbratisez cu tot dragul! Pupici si o zi placuta! ☕🤗😘🌹🌹🌹

    Apreciază

    • Îți mulțumesc mult, Ileana!
      Nu înțeleg invidia. Că ce? Că nu ne înjurăm? Că nu dăm cu pumnul în masă, că nu ținem cu colții de părerile noastre?
      Să scuipi unde lumea nu se trage de păr e mai mult decât invidie. Dar nu zic ce e, mi-e jenă mie de urâțenia din mintea și sufletul lor.
      Să fie la ei acolo, vorba aia.
      Mă bucur mult că ți-a plăcut melodia!
      Scrie, draga mea! Tu ai talent cât unii nici nu visează! 😉
      Și eu îți doresc o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  22. adrianport zice:

    E incredibil, acum poate o ora m-a impresionat un paragraf din cartea pe care o citesc acum (David Grossman – De mine viata si-a tot ras). L-am citit de doua ori dar am trecut peste el. Postul tau m-a facut sa ma intorc, asa ca iata-l: „Ca sa faci macar putin bine pe lumea asta trebuie sa te caznesti, dar raul parca l-am continua numai, nu trebuie decat sa i te alaturi”. Dar noi am decis sa ne alaturam binelui, oricat de putin sau de greu ar fi rezultatul.

    Apreciază

  23. Potecuță, cum vrei tu să-i educăm pe cei care stau la pândă ca hoţii (eu iubesc lupii, vânează doar pentru hrană) căutand motive de denigrare?
    Ești prea sensibilă și nu poţi depăși cuvintele pline de ură ale unora. Dă-le delete unor astfel de persoane, ignoranţa îi doare mai mult ca orice.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s