Tăceri crescând prin secole

Publicat pe 15/07/2020 de Poteci de dor

Sursă foto
Tăceri găzduite de Zina

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Tăceri crescând prin secole

  1. ina02s zice:
    15/07/2020 la 10:41

    Intersanta gradarea in timp a aceluiasi loc. Constante raman doar piatra si focul. Iar esti uimitoare, Potecuto! Pupiciii si o Miercuri buna! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. Gia Macoveanu zice:
    15/07/2020 la 10:48

    wow, nu imi vine sa cred prin ce transformari a trecut… si mereu a fost frumos

    Apreciază

    Răspunde
  3. Ella zice:
    15/07/2020 la 11:10

    Foarte deosebite bucatariile vechi! Si atat de simple!
    Trebuia sa framanti totul cu mana … asta da munca!
    O zi placuta draga mea!
    Pupicios! 😘😘😘

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      15/07/2020 la 11:21

      Cred că frământatul era cea mai mică problemă dintre toate câte erau pe atunci. Dar da, acum ni s-ar părea corvoadă, cum uneori mi se pare şi să pun rufele-n maşină 😀
      Te pup, Ella! Zi frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciază

      Răspunde
  4. Issabela zice:
    15/07/2020 la 11:37

    Ce-mi place prima… nici nu pot să o compar cu ultima. In prima, văd intimitatea prin cotloane. In ultima… zici că-s linii trasate cu rigla pe pereți.

    Apreciază

    Răspunde
  5. Cristina zice:
    15/07/2020 la 11:38

    Penultima e cea mai apropiata de gustul meu, Potecuță, deși și cea de dinaintea celei dinainte 😀 mi-a plăcut la fel de mult, poate pentru că îmi amintește de bucătăria bunicilor mei. Happy WW! 😘

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  6. Iosif zice:
    15/07/2020 la 12:02

    Mi-as permiete într-o fraza scurta si simpla, (sper sa nu supar pe nimeni) sa spun ce simt, privind imaginile postate.
    Omul în inconstienta-i crasa, investeste viata întreaga în propriile-i închisori, autoizolându-se fizic, social, relational, sentimental, de rude, semeni si prieteni, în obscuritatea zidurilor vilelor si palatelor care în final sunt abandonate timpului nemilos devenind paraseli ruinate, asemeni sufletelor celor care investesc în ele ! 🙂
    Zile senine, linistite, însorite, parfumate, colorate si luminate cu pace, iubire si bunatate, draga Potecuta !

    Apreciază

    Răspunde
  7. anasylvi zice:
    15/07/2020 la 12:21

    Ce idee faina! Imi place mult cea din sec al XVIII-lea, cu dovleci si ceaun mare si frumos! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  8. Aura B. Lupu zice:
    15/07/2020 la 13:10

    Primele îmi plac mult, ultimele două… nu prea. Sunt învechită, antică și de demult, clar! 😄 Foarte interesantă incursiune, mulțumesc Potecuță!

    Apreciază

    Răspunde
  9. Zina zice:
    15/07/2020 la 13:13

    Votez din toată inima cu secolul al XIX-lea. Uită-te ce scaune comode, cu sprijinitori pentru brațe și spătar tapisat. Ce ambianță caldă, ce mobilă făcută pentru delectarea ochiului, chiar dacă este de bucătărie.
    Și uită-te și la secolele XX și XXI… Saloane de spital? Celule de închisoare occidentală? Fără confort, fără intimitate, fără grație. Decădem, crezând că evoluăm.

    Happy WW, dragă Potecuță!

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      15/07/2020 la 14:17

      Pot glumi, nu?
      Bucătăria a devenit o cameră în care designul primează. E camera cu care te lauzi în faţa musafirilor şi-n care cel mult bei o cafea. La ce mai trebuie comoditate şi căldură? 🙄 😀
      O zi bună, Zina! Îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  10. Ana May zice:
    15/07/2020 la 13:16

    Penultima e preferata mea!
    Un loc de „joacă” perfect!
    Mulțumesc, zi și zile frumoase!🤗🥰

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  11. Gigi Tepus zice:
    15/07/2020 la 17:45

    WOW! O mica pagina de istorie!

    Apreciază

    Răspunde
  12. Suzana zice:
    15/07/2020 la 19:25

    Evolutia acestei incaperi esentiala intr-o gospodarie mi se pare deosebita. Este adevarat ca sunt atatea obiecte electrice care teoretic ‘ne ajuta’ sa fim mai rapizi. Dar mie cafeaua tot la ibric imi place si din cand in cand sa-i fac cate o poza spumei! 🙂 Evolutia tehnica o consider utila pana la un punct. Revenirea cumva la stilul retro nu e intamplatoare. Si mi-am ales imaginea a treia!
    Happy WW, draga Potecuta! Multumesc pentru prezentare! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      16/07/2020 la 10:49

      Din când în când, da. Cât să mai gust din trecut, aş vrea şi eu. Dar zău, după ce m-am obişnuit aşa, comod, mi-ar fi aproape imposibil altfel.
      Îţi mulţumesc, Suzana! O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

      Răspunde
  13. Irina zice:
    15/07/2020 la 19:39

    O călătorie în timp inedită! Îmi plac mult primele bucătării, dar mai mult ficțional, ca atmosferă de carte sau de film. Nu m-aș vedea bucătărind fără ”cuceririle” tehnicii. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  14. Erika Marginean zice:
    15/07/2020 la 20:48

    Îmi place 1960, e luminoasă,e generos spațiul, poți face kilometraj fără să mergi la sală! 2020 nu diferă prea mult, doar că e mai restrâns…

    Apreciază

    Răspunde
  15. Floare de mai zice:
    15/07/2020 la 22:58

    E normală modernitatea ultimei poze în ziua de azi,dar mie simplitatea primeia îmi place mai mult,sincer.Și ție îți mulțumesc pentru toate imaginile minunate din fiecare rubrică de”fără cuvinte”. Uneori chiar nu e nevoie de vorbe.

    Apreciază

    Răspunde
  16. racoltapetru6 zice:
    16/07/2020 la 7:12

    Tăcerile tale transmit multe stări, fără cuvinte, mai ales când cuprind secole de ”evoluție”. Mi-ar plăcea să experimentez traiul în fiecare perioadă dată de imagini, după care să-mi exprim preferința. Dar încă nu găsesc mașina cu care să călătoresc în timp. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  17. daurel zice:
    16/07/2020 la 11:54

    Foarte interesant studiu! Pe unde am umblat n-am văzut chiuveta in mijloc, dar mi se pare o idee bună.
    Felicitări!

    P.s.După ce ne-am mutat de 6 ori in 40 de ani, masa albă ” model 1920” am aruncat-o in 2019.

    Apreciază

    Răspunde
  18. Florina zice:
    16/07/2020 la 17:14

    Da, tot la secole în urmă mi-e gândul și mie zilele astea… Foarte interesante pozele tale, ca de obicei 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  19. Alex zice:
    17/07/2020 la 0:52

    Ce frumoasă și interesantă icursiune în timp! O evoluție clară a lumii, a modului de viață, a confortului. Aș fi curios să văd cum arată casa și pe afară. Ce vechime impresionantă. Cei de demult făceau case, nu glumă!
    Dintre toate etapele, cea mai frumoasă mi se pare din secolul al XIX-lea. Căldură, frumusețe, confort. Cele recente… vorba ta: doar cât să bei o cafea și, zic eu, pizza tocmai adusă de curier! 😀
    Numai bine îți doresc cu drag! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      17/07/2020 la 9:50

      Cea din secolul XIX îmi place şi mie mult. Păi cam aşa e, Alex. Că sunt multe bucătării „perfecte”, ca de expoziţie, în care nu se prea intră. Nu spun că e rău, dar mie la o casă tocmai căldura aia de „acasă” îmi place mult. În general nu mă simt deloc atrasă de casele care arată ca un muzeu sau ca o instituţie. Nu-mi place răceala marmurei, albul ăla strălucitor, nu mă simt deloc în largul meu în ele.
      Mă bucur că îţi plac! Numai bine îţi doresc şi eu, îţi mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  20. Constanta Cretu zice:
    19/07/2020 la 17:31

    De la primele bucătării până la ultimele modele, am fost adevărați decoratori prin intermediul imaginilor. Cel mai mult mi-a plăcut bucătăria victoriană. Aș prefera însă, să fie dotată cu aparatură de ultimă oră, desigur în același stil lucrată.

    Apreciază

    Răspunde
  21. Monika Ohson | TravelerInMe zice:
    05/08/2020 la 19:36

    This is such a fantastic post. The warmth of the kitchen is now taken over by a super tech-efficient one.

    Apreciază

    Răspunde

  22. Pingback: Tăceri crescând prin secole II | Poteci de dor

  23. La capatul curcubeului zice:
    05/05/2021 la 15:29

    Prima pare desprinsă dintr-un castel medieval. Cred că mi-aș dori să văd, să pipăi, să simt o astfel de bucătărie cu poveștile ei. M-am întristat văzând că a dispărut ”șemineul”, dar nu mi-ar displace nici ultima, datorită luminozității, culorii, spațiului generos, care în mod sigur m-ar îmbia la gătit sau la vreo șuetă cu prietenele… 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      05/05/2021 la 15:41

      Da, sunt făcute după „tendinţele” şi posibilităţile vremurilor. Deci prima nu prea avea cum să arate altfel. Pe cât trec anii, apar elemente noi, până ajungem la ultima, din zilele noastre.
      Vaaai, şi eu sunt cu pipăitul. Serios. Nu rezist să trec pe lângă ziduri vechi fără să pun mâna. Nu ştiu de ce, nu-mi explic, trebuie să ating. Numai cu alea vechi am asta.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  24. Diana zice:
    05/05/2021 la 23:40

    Imaginile „vechi” ma poarta intr-un trecut pe care nu l-am cunoscut, si tare-mi place sa-mi imaginez agitatia din acele momente.
    Imi dau cu parerea… 😊 Cred ca ideal ar fi ca o astfel de bucatarie, daca tot e transformata, sa pastreze „patina trecutului” (mai ales ca e posibil) chiar daca e utilata modern . Umpland-o cu gresie, faianta si prefabricate devine o bucatarie ca oricare – moderna dar cam banala. Zic si eu.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      06/05/2021 la 11:42

      Să ştii că şi eu mă gândesc la asta de multe ori şi mi-ar plăcea tare mult să am o astfel de bucătărie veche, să pot păstra ceva din ea aşa cum e. Mă atrag şi pe mine tare mult lucrurile vechi, cu poveşti…
      Mulţumesc, Diana!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un comentariu