Când reclamele-ţi râd în faţă

Ştiu că au curs râuri-rânduri legate de ce vreau eu să vă zic. S-au risipit tone de tuş şi tot nu s-a remediat nimic, ce aş putea rezolva eu? Nu pot. Dar nici nu vreau. Adică, eu nu vreau să rezolv, eu vreau să mă plâng şi gata. Decât, cum ar spune unii. Prea mulţi, aş zice eu, dar nu despre asta vreau să vă spun. Am văzut o reclamă care m-a jignit. Bine, ştiu, ştiu că multe reclame ne jignesc. Ba inteligenţa, ba logica, ba buzunarul, e una dintre calităţile lor de bază, nu stau să le disec, am butoane pe telecomandă, trec uşor de la una care mă jigneşte, la una care-mi râde-n faţă. Dar azi am cedat. A fost prea mult. Mă dădeam şi pe eu Fb, ca tot omul plictisit, şi m-a ciupit de nas o reclamă cu o chestie lipită de un telefon şi ceva cum că-i practic, comod, că uşor de transportat, că fără geantă, că alea alea. Ştiţi cum sunt alea care se lipesc pe spatele telefonului, pentru a ţine mai uşor de el? Mno, una din aia, dar cu fermoar. Şi punea tipa din reclamă bani, o cheie, un ruj, sau ceva în genul ăsta, şi gata, era plin, dar ei ziceau că-i destul.
Păi bine, măi, nenea. Că sigur numai un domn ar fi putut inventa aşa ceva. Domnilor, nu-i jignire, pe cuvânt. Dar numai un domn. Pentru că numai un domn ar reuşi plece de acasă numai cu cheile şi banii şi să nu-i fie deloc rău aşa.

Cum adică simplu, practic şi cool? O fi cool, nu zic nimic. Dar simplu? Când eu, vorba aia, nici cu gunoiul nu ies fără cort, pelerină de ploaie, cremă de mâini, o pulpă de pui, o juma de pâine, că nu se ştie. Cum să plec de acasă fără geantă? Şi-n geantă… eheei. Istorie. Un arheolog ar găsi, după îndelungi săpături, ruine, relicve şi mici comori ascunse la mine-n geantă. Umbrelă, pelerină de ploaie, o păpuşică, e cât un deget, nu vă miraţi, încărcător de telefon, ochelari de soare, dezinfectant (pe ăsta îl aveam când nu era descoperit virusul deci se pune) bombonele etc. Asta pe lângă gentuţa din geantă. În aia ţin chestii, alte chestii. De ce şi pelerină de ploaie şi umbrelă? Că am uitat să scot una din ele. Deşi, dacă stau să analizez, pelerina e pentru ploile alea puternice, umbrela pentru alea mai soft. Că atunci când plouă tare iau taxi, e altceva, asta ţine de psihologie, nu sunt eu în măsură să-mi pun diagnostic. De ce şi umbrelă şi ochelari de soare? Să fie, poate trebuie. Că uneori plouă şi cu soare şi dacă nu am cum să le asortez, ce mă fac?

Am tot zis şi o voi tot spune, dacă rămân izolată-n munţi, cu ce am în geantă, îmi fac cabană. Şi de câte ori îmi fac curat şi renunţ cu mare greutate la chestii absolut inutile, a doua, cel mult a treia zi, am nevoie de ce-am aruncat. Spuneţi voi, cum să mai arunc? Asta pe lângă faptul că se pierde tot echilibrul şi centru se greutate se mută mult spre stânga.
Eu nu pot. Nu pot cu gentuţe cu un rujuleţ şi o cheiţă. Mă rătăcesc numai cu astea. Dacă n-am jumătate de casă cu mine, nu mai ştiu drumul înapoi, îmi pierd identitatea. Chiar trusă de scule n-am, dar ajung eu şi pe la magazinele de bricolaj, nu-i problemă, mă pun la punct şi cu astea.

Şi atunci, cum să reuşesc eu cu o treabă lipită pe spatele telefonului, o chestie în care nu încape nici măcar hârtiuţa cu textul despre ce duc eu de obicei în geantă?
Voi vă descurcaţi cu miniaturi din astea? Nu vorbim de evenimente din alea la care mergi cu plic pe post de geantă. Aşa, zi de zi. Cum reuşiţi? Maşina nu se pune. Că aşa şi eu aş putea cu casa-n portbagaj şi cu un şerveţel în geantă. Deci? Iau notiţe, spuneţi, vreau să învăţ.

Foto