Leapşa din ghetuţe

Când am zis ultima dată că răspund rar acestor lepşe? Nu mai ţin minte. Deci am avut dreptate. Am primit leapşa de la Issa şi am zis că-i cado’ de la Moş. Cum un cado’ nu se refuză, mă alint şi eu puţin şi încerc să nu mă fac de râs de tot. De parcă nu m-am făcut destul în toţi anii ăştia de când rătăcesc pe poteci. Apropo, a venit Moşu’ la voi? Bine. Eu mă apuc de treabă acum, am de răspuns acestui interviu, mă simt o divă aşa că îmi savurez strălucirea în cele ce urmează:

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?
Peşte. Condimentat, dat prin mălai, prăjit, stropit cu lămâie şi picurat cu mujdei. Şi nu numai în următoarea lună. Şi-n următorul deceniu de-ar fi, nu m-aş supăra.

Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?
Haţ! Deci: dacă trebuie să-mi fie ruşine pentru asta, fie, îmi e. Nu cunosc niciun vlogger şi nici nu intenţionez în următoarea lună, că-s ocupată cu peştele.
Blogger… v-aş lua pe voi toţi şi nu-ncăpem pe insulă. Deci nu pot, aş încălca regula din întrebare.
Antreprenor, hm. Cunoaşteţi un antreprenor bună… bunăăăă, Potecuţă! Trezeşte-te, eşti în public! Bun la suflet am vrut să zic. Nici din ăla nu vreau, m-aş plictisi să-mi trâmbiţeze despre succes şi metamorfoze-n cifre de afaceri.
Problema e că mă încurcă rău de tot acel „aproape pustie”. Asta nu-mi dă pace şi deşi pitica (acum am realizat că nu-i pitic, e pitică) din creierul meu urlă din papuci că spune de Ryan, spune de Reynolds, spune de Russell, spune de Crowe, spune de Andi, ia-l pe Vasluianu, io nu pot trece de acel „aproape” nicicum.
Dacă-i doar aproape pustie, decât să stau să-mi fac nervi că cine ştie ce supăraţi pe viaţă stau cu ochii pe mine şi-mi distrag atenţia de la… atenţie, o iau pe Oana Pellea. Pentru că o ador şi pentru că ştiu că în cele două săptămâni aş respira în doze mici, să nu-mi scape nicio silabă din poveştile spuse de ea. Şi acum chiar nu glumesc.
Aş fi luat-o pe ea de la început. Dar cumva trebuie să le ofer o explicaţie şi celor trei, să nu sufere că au ratat şansa asta absolut fantastică.

Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.
Nu ştiu un vis măreţ. Cred că n-am avut. Spuneam, pe la 3-4 ani, că mă voi face musafir atunci când voi fi mare. Asta mi-a ieşit, la muncă stau mai mult decât acasă, ziua, deci sunt musafir la mine-acasă. Apoi spuneam că mă voi face învăţătoare. Nu mi-a ieşit, am abandonat ideea pe drum. Nu regret.

Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?
Mă bucur de absolut orice deci nu există cadou foarte urât. Prietenii nu fac gesturi care să te supere sau jignească deci nu poate fi vorba decât despre nesincronizare, să zic, dar sigur acel ceva, orice-ar fi, ar fi dat din suflet. Dacă chiar mi-ar fi total inutil, l-aş pune undeva deoparte şi aş uita de el. Dar nu, sub nicio formă, nu aş spune. Poate doar dacă ar fi cazul, cum a şi fost cândva, să schimb mărimea bluzei primite. Că era largă. Dar cadou urât nu există. Fac un pas în lateral şi, privit din unghiul potrivit, orice poate deveni frumos.

Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?
Mai degrabă aş fi spus despre o capsulă a timpului şi mi-ar fi prins bine acum să fi fost şi eu deşteaptă, să dau un răspuns sclipitor, să găsesc acea carte, unica. Dar cum nu-s deşteaptă, mă gândesc că un Atlas geografic n-ar fi chiar rău. Ăla are şi formele de relief existente până în momentul x, spune şi despre nişte teritorii care au aparţinut unor popoare, spune şi că aveam tipografii şi fabrici de hârtie, şi că ştiam să scriem. Mno, atât mă duce capul.

Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)
… sau ştii ceva? Lasă, uită tot ce-am zis înainte. Fii tu. Rămâi aşa cum eşti. Nu eşti nici pe departe perfectă, nimeni nu e. Dar cel mai uşor în viaţă, printre oameni, e să fii tu, cu toate ale tale. Va fi bine. Rămâi aşa. Orice altceva vei face, orice alt drum vei alege, va însemna să trăieşti viaţa altcuiva.

Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?
Iar ar fi fost bine să fi fost genială acum, să fiu sclipitoare, să spun de un personaj fabulos. Dar nu-s. Sunt, în schimb, sufletistă. Şi nu e o laudă. Şi cum sunt sufletistă, nu pot să nu ofer o a doua şansă, aşa cum orice om merită-n viaţă. Deci uit de carte şi spun că aş juca în orice film joacă şi Reynolds, Crowe sau Vasluianu. Că nu-i pot lăsa pe băieţii ăştia fără şansa unică de a se pierde-n ochii unei fiinţe absolut superbe, preţ de o secvenţă.

Ce te motivează să scrii pe blog?
Blogul în sine, cu tot ce presupune el. Voi toţi, cei care citiţi şi acum.

Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/a că nu îl meriți. Cum reacționezi?
Un comentariu al meu a fost cândva premiat cu o carte. Deşi nu a fost tragere la sorţi şi s-a spus că va fi alegere în funcţie de comentariu, am considerat că nu merit, fiind un blog pe care nu comentez des. Am rugat să fie dăruită altcuiva. Cred că aş face la fel şi cu banii.

Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum.
Mănânc supa de tăiţei cu pâine 😀 Glumesc, asta am mai spus.
Ăăăă, dacă nu am mai spus public înseamnă ori că am uitat deci nici acum nu ştiu, ori că nu-i de spus. Dar nu consider că aş avea secrete atât de bine păzite. Doar că n-a fost momentul sau contextul.

Dacă o doreşte cineva… cu mare drag îl rog să o ia.
Issa, mulţumesc!

Foto

Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

58 de răspunsuri la Leapşa din ghetuţe

  1. Issabela zice:

    Și eu mulțumesc că ai preluat-o, știam că răspunsurile tale vor fi o sărbătoare fiecare în parte… 🙂

    Cred că azi mă duc să-mi iau pește, nu se mai poate… :)))

    Și, cînd ai timp și chef, să mă înveți și pe mine să mă „leg” la articolul-sursă, că nu știu, te rog 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. ioansperling zice:

    Incep sa cred ca sunt defect;

    Apreciat de 2 persoane

  3. Roximoronica zice:

    Foarte simpatice răspunsuri, Potecuț. Rămâi același copil adorabil cu fiecare postare. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Mă întrebam ce înseamnă ,,leapsa,,.Ştiam că e unjoc,copii fug şi care, pe cine prinde zice ,,leapsa!,,.Tu m-ai prins cu Oana Pelea, e uimitor şi fantastic ce spune.Ai spus deci că mă iei cu tine..cred că am sta gură cască la ea ascultând-o!Servim şi peşte ne mai luăm cu Crow,Vasluianu.Ce mai, o distracţie!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Ella zice:

    Frumoasa „opinia” ta despre leapsa! Si eu le detest … cu exceptia „cadourilor”!
    Sincera sa fiu si eu as „juca” alaturi de Reynolds sau Crowe ! LOL
    Zi placuta îti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu le detest, Ella, e prea dur spus. I-am spus Oazei pentru fluturi de ce mult timp le refuzam politicos. A fost o vreme-n care primeam câte trei pe zi. Ce-ar fi însemnat să răspund la toate? Dar să răspund selectiv? Aşa că am scris un articol frumos în care am explicat că nu le pot accepta, să nu supăr pe nimeni. Cineva, o drăguţă, când după vreo 3 ani am răspuns unei lepşe, s-a mirat de parcă aş fi scris cine ştie ce. Deci eram vestită că le refuz. Dar acum s-au rărit tare mult, e altceva.
      Îţi mulţumesc mult! O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 1 persoană

  6. anasylvi zice:

    Foarte draguta leapsa, eu am momente si momente cu ele, mai exact sa pice la momentul potrivit. Eu as tot manca paste sau scoici (sau paste cu scoici). Frumoase raspunsuri si sincere. Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

  7. Aila zice:

    Dragut Potecuta. Cu mult drag iti doresc o seara linistita!

    Apreciază

  8. rofstef zice:

    Interesant jocul, ușor cam personal, dar între „frații” și „surorile” blogăriţe merge, nu ? 🙂
    Seară Plăcută !!!

    Apreciază

  9. Pește aș mânca și eu, doar dacă îl face altcineva bun de mâncat. Adică sa l curețe, ca de preparat îl prepar 😁

    Apreciază

    • Călătorule, nu-ţi imagina că eu mă ocup de curăţat. Cumpăr gata curăţat, ce crezi? Chiar nu pot poza în gospodină, nu-s. 😀

      Apreciază

      • :))) chiar te vedeam decapitand peștele 😁

        Apreciază

        • 😀 😀
          Am primit demult un peşte. Mare, viu. L-am pus în cadă, am pus apă. Am sunat un amic: vrei peşte? Da. Hai! Eu nu l-aş mai fi putut mânca. De omorât, nici atât. L-aş fi făcut animal de companie, dar trebuia să fac duş. În principiu, ca să pot mânca din carne, e musai să nu fi văzut animalul în viaţă. De cumpărat, cumpăr fără probleme şi mănânc fără griji. Dar să nu văd procesul.

          Apreciat de 1 persoană

          • 😁😁😁😁😁 Ce tare ești! Eu nu pot curăța pește din motive de scârbă. Cam atât. Ultima oara n a fost C. acasă (el curată peștele) și am zis hai să fac eu, poate mi a trecut. Ce sa vezi? În afara de faptul ca mi s a făcut rău instant, nici nu m am atins de el, numai când îl vedeam mi se făcea rău, chiar dacă era prăjit. De atunci am mai sărit o tură de peste, căci nu am putut sa mănânc. Așa că nu mă mai ating de el, ori luam gata curățat, ori îl curata el, altfel eu nu mănânc 😁

            Apreciat de 1 persoană

            • Eşti mortală!! Mie, în primul rând, mi-e lene. În al doilea, n-am răbdare şi nu mă pricep, îl fac ferfeliţă dacă mă apuc de el. Dacă e viu, nu, clar. Mi-e milă, pe cuvânt. Dar dacă nu e viu, lenea mă face să nu curăţ deci să caut gata curăţat 😳

              Apreciat de 1 persoană

  10. illusion zice:

    O preiau 🙂

    Apreciază

  11. tink3rbe11 zice:

    Era demult o vreme când lepsele erau ” molimă ” , acum sunt rare, ca sărbătorile. Că mănânci supa cu paine ai spus, n-ai uitat.
    Mi-a trimis unul dintre cumetrii mei, 3 carași, fără specificația că erau proaspăt pescuiți, eu, fată deșteaptă, i-am pus în chiuvetă și am dat drumul la apă să-i curăț… Nu-ți pot povesti în cuvinte scrise cum am reacționat în momentul în care peștii au început a se zbate, care mai de care, și eu aveam cutitul în mână și plângeam ,iar la gura mea era potopul… De atunci cumpăr doar gata curățat.
    Oana Pellea îmi place și mie..
    Seară minunată îți doresc Potecuta.

    Apreciază

    • condeiblog zice:

      Să vedeți cum fac crapii chinezești… Ah! Sper să fi zis bine și să nu-i încurc… Dar parcă avea 9 vieți. Tot mișca încontinuu și decapitat! Dar îmi place foarte mult și mie peștele, regret inapetența lui IoanSperling, dar poate că este pescar și atunci s-ar explica. Foarte mulți pasionați ai prinsului nu mănâncă pește 🙂

      Apreciază

      • Hehehehe, deci eu n-aş fi avut nicio şansă dacă spuneţi că şi decapitat mişca. Mai bine că nici n-am vrut să încerc să-l fac să nu mai mişte 😀
        Nu ştiu, e posibil să fie valabil în cazul pescarilor, la modul general.

        Apreciază

    • Ooof, draga de tine, îmi imaginez ce rău a fost. Eu măcar l-am primit viu şi am văzut că mişcă de când l-am primit. Dar să nu fi ştiut şi să înceapă să se zbată aşa… vai. Nu vreau să mă gândesc.
      Îţi mulţumesc tare mult! Îţi doresc şi eu o zi frumoasă!

      Apreciază

  12. condeiblog zice:

    Mai devreme am citit răspunsurile date de Aura de la Eco și am făcut o constatare. Mi se pare foarte interesantă această leapșă, eu neavând vechime mare pe blog, motiv pentru care nu pot spune că am citit multe 🙂 … Dar dezvăluie hălci întregi din personalitatea noastră, mult mai mult decât ne închipuiam atunci când ne apucasem ca să dăm răspunsuri și chiar când ziceam că ne jucăm, Potecuța 🙂 Oricum, ce am „văzut”, mi-a plăcut!

    Apreciază

  13. ecoarta zice:

    Mno, atât te-o dus capu’!?? Da’ bine te-o mai dus! Numai tu puteai răspunde cu atâta ironico- sinceritate, încât să mă faci să mă simt grozav!

    Apreciază

  14. M-ai pus un pic în încurcătură, Potecuță, pentru că unele răspunsuri coincid cu ce gândesc și eu. Pe de altă parte mă bucur să văd că avem mai multe preferințe în comun. 🙂

    Apreciază

  15. Mi-a făcut plăcere să-ţi citesc răspunsurile, Potecuță. Spuse cu umor, m-au amuzat de-a dreptul. Chiar și modul în care ai ocolit anumite răspunsuri mi-a plăcut.🙂

    Apreciază

  16. FlorinaT zice:

    Ce sfaturi misto ti-ai dat tie insati, chiar imi place, poate ma bag si io la leapsa asta 🙂 desi io cica am zis ca gata cu scrisul pana in 2020. Ce trebuie sa fac?

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc, Florina!
      Ce trebuie să faci să răspunzi? Copiezi întrebările la tine. Cum eu nu am nominalizat pe nimeni, nu trebuie să pui link spre blogul meu. Numai dacă vrei să scrii că la mine ai văzut. Dar ştii bine că nu sunt eu după linkuri, deci nu e cu musai. Eu la de Issa am primit, ea a nominalizat deci eu am fost nevoită să pun linkul spre ea. Dacă vrei să o dai mai departe, pui 5, parcă, bloguri cui vrei tu. Dar nu e musai nici asta, ai văzut că eu nu am dat.
      Îţi doresc o săptămână cu bucurii!

      Apreciază

      • FlorinaT zice:

        Imi place ideea, ma bag si eu asa ca de final de an sa am un interviu cu mine mai ales ca altcineva a muncit sa faca intrebarile 🙂 si te pun pe tine, dar si pe ECOARTA ca link-uri ca eu la voi am citit. Pupici! 🙂
        p.s.: Pana pe 15 dec il public sigur.

        Apreciază

  17. Alex zice:

    Ziua bună, dragă Potecuță! Faine răspunsurile tale la această leapșă. Mi-ai adus aminte de „moda” lor, de acum câțiva ani buni. Ai un umor teribil. Tare m-am amuzat să-ți citesc gândurile tale. Zi așa…. supă cu pâine? Mi se pare foarte bine, nu? Cine a decretat că nu se poate? Iar meseria de „musafir”… mi-ar plăcea cel mai tare acum, la vârsta pe care o am. 😀 Iar cu peștii dați prin mălai și prăjiți bine… sunt cu totul de acord. O idee bună pentru azi!
    Numai bine și o duminică cu veselie! 🙂

    Apreciază

    • Îţi mulţumesc mult, Alex! Mă bucur că te-ai amuzat!
      Daaa, îţi aminteşti cum circulau lepşele? Nebunie era, în fiecare zi câte 3-4.
      Aseară am mâncat peştele fix aşa. Cu lămâie şi mujdei. Păi nu? 😀
      Săptămână frumoasă îţi doresc şi numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

  18. Pingback: Prietenească provocare Leapşa! – Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ Oază pentru fluturi Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ AMD Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ

  19. Pingback: Leapșă « Daurel's Blog

  20. ina02s zice:

    Mi-au placut raspunsurile, cu ironie si cu ocolisuri. Pestele cu moderatie.. Mi-a adus cineva o plasa de peste, cam 5kg. Si o zi intreaga am curatat la el. Aveam si-n par. Si dupa doua saptamani mai gaseam cate un solz te miri unde. Deci acum sunt in pauza. 🙂
    O saptamana buna! Pupicii

    Apreciază

  21. Atlas geografic, ha 🙂 ? Interesante raspunsuri!

    Apreciază

  22. Zina zice:

    Mi-ai furat răspunsul pe care îl voi da mâine! Ăla cu peștele! În rest… știam eu că ești o ființă deosebită. ☺

    Apreciază

  23. Pingback: Leapșa între bloggeri – Interviu cu și despre mine – Creațiile și recreațiile mele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s