Evadare

Aş fugi chiar acum, aş fugi prin oraş
Cu o torţă în mâini, să-mi fac loc prin mulţime,
Printre trişti şi grăbiţi, printre umbre şi clovni
Să mă creadă nebună, să se mire de mine

Cei ce râd prea uşor, cei ce râd de orice,
Chiar şi-atunci când aud că se moare de foame
Şi în loc să renunţe la o coajă de pâine,
Inventează motive să pornească războaie

Între ei şi-ntre orbi, între ei şi-ntre surzi
La batjocura lor fără pic de ruşine
Îndreptată mereu cu acelaşi avânt
Spre cel slab care-ncearcă să viseze-n ruine

Devenite şi străzi, devenite oraş
Unu-n care-aş fugi, aş fugi chiar acum,
Cu o torţă în mâini, să-mi fac loc prin mulţime,
Să le spun că încerc să găsesc drum spre mine.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Evadare

  1. lucillette zice:

    Ești un șef bun, muza nu a suportat prea multă vreme îndepărtarea de tine. Să o iei în concediu cu tine, merită cu prisosință un all-inclusiv
    🙂

    Apreciază

  2. Ana May zice:

    Poate că din ruine va renaște frumusețea. Și atunci vom trăi profunzimea frumuseții ori frumusețea profunzimii, ori amândouă…
    Un poem minunat! Mulțumim!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Iosif zice:

    Drumul spre tine nu-i prin multime,
    nici pe sosele sau strazi aglomerate.
    Nimeni nu stie mai bine decât tine
    exista Un prieten, mai bun ca un frate… 😉
    Seara mininata, draga Potecuta !

    Apreciat de 1 persoană

  4. Emoționant! 🙂 Poezia ta este un manifest.
    O ars poetica de toată frumusețea!

    Apreciază

  5. Florina zice:

    Trist si adevarat, dar asa e… avem nevoie de profunzimea ta. Multumesc 🙂

    Apreciază

  6. Ella zice:

    De te-ar auzi cine trebuie si de ar face din poezia ta un manifest scris pe ziduri … stii tu, ca la Revolutie! Gavroche-ul lui mama! 😆
    Sa ai un bun start la vara ce tocmai ne-a oferit cea mai lunga zi!
    Te îmbratisez, weekend placut!

    Apreciat de 1 persoană

  7. rofstef zice:

    Prin sensibilitatea ta, tu însăși esti torţa care luminează gânduri cu dorințe negre..

    Rămâi mereu așa !!!
    Weekend Plăcut !!!

    Apreciază

  8. ecoarta zice:

    Intotdeauna vei gasi drumul spre tine!
    Acelasi alint: minunata poezie!
    Imbratisari!

    Apreciat de 1 persoană

  9. ecaleopi zice:

    ,,Run, Forrest, run!”…

    Apreciază

  10. Aș fugi și eu, alături de tine. Numai să găsim mulțimea care ni se potrivește în gândire și nu din aia care dă cu pietre.

    Apreciază

  11. papagigli zice:

    Problema e ceva mai cotoioasa, dar sa-ncep prin a spune ca n-am gasit „clovi” in dex, ceea ce ma face sa cred ca e doar o simpla eroare de dactilografiere. 😉
    Trecind la subiect, as spune ca intr-o oarecare masura iti dau dreptate, doar ca s-a dovedit, de-a lungul timpului, ca ala pe care nu-l lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti. Ba mai mult, unii, in nemernicia lor, ca niste ciini turbati, au muscat mina care i-a hranit, vorba lui Bastus 😉
    Sau ca sa fiu ceva mai dragut, adevarul e pe undeva pe la mijloc. Spun asta pentru ca US, de exemplu, aia al caror steag e ars si care sunt huliti de mai toata lumea a treia, sunt cei care le trimit ajutoare de sute de miliarde.
    Iar pe de alta parte, sunt multi din cei ce n-au o coaja de piine care prefera sa stea cu mina-ntinsa si sa-i arate cu degetul pe cei ce muncesc si au, in loc sa faca ceva pentru a-si cistiga acea coaja de piine. 😉
    Concluzia e simpla. Asta e. 😆

    Apreciază

  12. Vaaai, potecuță! Tare mi-a plăcut poezia ta! Cu ocii fixați în ecran, minunându-mă cum de-ți vin în minte asemenea idei, era cât p-aci să înhaț ventilatorul în loc de cana cu cafea!
    Concediu plăcut și inspirație multă! Numai bine!

    Apreciază

  13. carmen renges-messerle zice:

    Demult, in antica Elada. La Atena, in miezul unei zile de vara, sub un soare orbitor, o multime de oameni, ca un furnicar, indreptandu-se grabita spre destinatii diferite, umpland pana la refuz trotuarele. Si in mijlocul acelei multimi, o aparitie bizara: un barbat, trecut de floarea varstei, uitandu-se preocupat la trecatori si ridicand spre obrazul fiecaruia un felinar aprins! Intrigat de comportamentul neobisnuit al barbatului, un trecator care il recunoscuse, il opri, intrebandu-l:
    – Ce faci, Diogene, in imbulzeala asta? Si cu felinarul aprins, in miezul zilei?!
    De buna seama, omul credea ca si-a pierdut mintile…
    Diogene, insa, i-a raspuns firesc, uitandu-se drept in ochii lui:
    -Caut un OM!

    ….si istoria se repeta. Astazi o avem pe Potecuta care ne atrage atentia subil si ne spune: “Cine are urechi de auzit, sa auda!” sau “Cine are minte, sa inteleaga!”

    XOXO

    Apreciază

  14. Nu cred ca drumul spre tine trebuie găsit, ci luat torta, împrăștiat lumina, astfel încât să fie mai mulți cei cărora le pasa decât ignoranții.

    Apreciază

  15. ina02s zice:

    🙂 Ce frumoasa poezie. Uneori toti evadam nitel din noi, fie si doar de dragul regasirii. Ne vrajesti, ca de obicei. Multumesc. Numai bine!

    Apreciază

  16. Alex zice:

    Minunată poezie! Și de această dată ne-ai încântat cu aceste versuri și cu mărturisirea din final că … „încerc să găsesc drum spre mine”.Ideea alergării prin mulțime, cu torța aprinsă în mână, ca un alergător la Olimpiadă….
    Numai bine și o săptămână nouă cât mai frumoasă, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

  17. anasylvi zice:

    Esti clar o purtatoare a tortei, sper ca multi sa citeasca si sa extraga invatamintele.

    Apreciază

  18. Versurile tale sunt un manifest, o atenționare. Am înțeles de ce simți nevoia unei făclii. Drumul spre tine îl vei găsi cu siguranță.

    Apreciază

  19. Oazapentrufluturi zice:

    Tu mereu ne spui că drumul bun e dăruire şi iubire!
    Dar ce exemplu iau ei, complăcându-se în mulţime?
    Să nu fii ca toţi, îndemni blând….urmează Potecuţa…
    simplă şi curată……..Poţi!

    Dar oare putem?Ne înhaţă corupţia,la orice colţ!

    Apreciază

Lasă un comentariu