Voi cum scăpaţi când sunteţi fără scăpare?

Vă întreb aşa, de curiozitate, pentru o amică, că eu am zis că nu mai fac niciodată asta. Dar e bine totuşi de ştiut, pentru situaţii de urgenţă, cele în care nu te salvează dacă spargi geamul şi iei ciocănelul. Ştiţi şi voi că sunt situaţii în care trebuie să iei atitudine, n-ai de ales. Situaţii în care limita suportabilităţii e trecută şi nu ai decât trei variante: faci implozie (şi normal că nu ai chef de asta), spui verde-n faţă (dacă eşti ca mine, veci de veci nu vei putea asta) sau apelezi la trucuri. Unele din care ieşi basma curată. Nici nu jigneşti omul, şi te salvezi şi pe tine de la dezastrul emoţional. Sigur, sigur, nu pledez pentru minciună. Nu la modul general. Dar apar nişte situaţii în care strigă disperarea-n tine şi atunci… chiar, atunci ce faci? Asta vreau să aflu de la voi.

Fac o mică paranteză apropo de minciună şi vă spun ceva ce nu voi uita niciodată: eram în clasa a V-a. Şi preotul care ne preda religia ne-a spus că fiul lui l-a întrebat dacă e rău să minţi în orice situaţie. El i-a spus că da. Şi atunci, fiul lui i-a spus: dar dacă vine la uşă un hoţ şi mă întreabă dacă ştiu unde ţineţi voi banii şi eu zic că nu deşi ştiu, nu e mai bine că mint? Na, cam despre minciunele din astea vorbeam şi eu.
I-am povestit Danei (care a dat şi un pont bun cu programarea) o situaţie în care am fost pusă şi, la câte emoţii am avut, am zis că eu nu mai fac aşa ceva niciodată. Şi nu s-a mai întâmplat. Nu la modul ăsta. Dar recunosc, s-a întâmplat să nu fiu acasă când eram pe jumătate adormită şi am fost întrebată la telefon dacă nu fac o cafea că cineva era în trecere în zonă şi avea chef să urce să stăm de poveşti. Vă rog să nu mă judecaţi. Ştiu că nu-i frumos, ştiu că nu e bine. Dar eu nu pot spune nu. Decât să spun „bă, n-am chef de tine”, prefer să spun că nu-s acasă, lăsăm pe mâine. Întâmplarea de care spun e cam aşa:

Am jurat acum mulţi ani că nu mai bag scuze când, având în vizită pe cineva care nu mai pleca, o oră, două, trei, patru, când eu nu visam decât la o baie fierbinte şi-un somn, mi-a venit ideea genială să profit de un mesaj din ăla în genul „stimate client”, să zic că trebuie să plec, că trebuie să duc nişte cărţi unei tipe.
– Ah, ok, na hai că plec. Tu unde trebuie să ajungi?
– Pe strada x, zic eu la nimereală o stradă nu chiar lângă mine, dar nici prea departe.
Problema e că în graba mea de a construi minciuna, cum nu prea ştiu să mint fără să gândesc, am plesnit exact o stradă din drumul ei spre casă.
– Oh, perfect, păi du-te să te îmbraci şi mergem împreună.
Am înlemnit şi n-am mai fost capabilă să zic nimic. Îmi imaginam cum mergem împreună, eu cu nişte cărţi în braţe, se termină strada şi eu nu mă opresc nicăieri, la nicio poartă. Că da, atât de deşteaptă am fost încât prima stradă care mi-a venit în minte a fost una cu case, nu cu blocuri să pot intra oriunde şi să ies după 5 minute.
Cât m-am îmbrăcat, am gândit. Am trimis mesaj cuiva de încredere : în 10 minute mă suni şi taci. Am ajuns în faţa blocului, am mers puţin, a sunat telefonul:
– Alo? Uite vin, în 15 minute ajung. Cum? Acum? Of, nasol. Na asta e, nu, n-am ajuns departe, lasă că ne vedem noi altă dată, nu, nu e problemă, bine, ok, pa.
Evident că m-am dat nervoasă că m-a făcut să ies şi acum a trebuit să plece de urgenţă undeva. Dar pentru emoţia trăită am zis că nu mai bag motive din astea niciodată 😀

Voi aţi făcut din astea? Dar dacă vă sun acum şi sunteţi la masă sau vreţi să vedeţi un film sau să citiţi sau să dormiţi şi nu aveţi chef sau dispoziţie (bine, nu de mine, că ştiu că pe mine mă primiţi oricând 😀 ) ce-mi spuneţi? Adevărul verde-n faţă că „ştii, eu aveam chef de un film, nu de poveşti” sau găsiţi şi voi motivele şi scuzici?

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

101 răspunsuri la Voi cum scăpaţi când sunteţi fără scăpare?

  1. kornnn13 zice:

    Verde-n față !!! E mai simplu si nici nu te baga la incurcaturi. Am incercat cu scuze destul de tampite cateodata, insa tot la … „stii ceva, eu momentan nu am chef de asta acum”, s-a ajuns intr-un final. Si dupa cum imi este firea, cred ca mi-ar fi cam lene sa nascocesc cine stie ce poveste ca scuza. 😉

    Apreciat de 2 persoane

  2. condeiblog zice:

    Scenariu:
    Auzind că s-a revocat întâlnirea, persoana uitându-se la ceas, zice: -Super! Că eu mai am ceva timp la dispoziție și am putea să mai stăm un pic, la o parolă. Hai! Mai dai și tu o cafea? Nu mai ai? Bine…Lasă că merge și ceaiul. Ce gazdă super ești tu. Așa drag îmi e să stau cu tine… Până mâine și nu m-aș mai lăsa dusă de aici. Of ce târziu s-a făcut. De la ceaiul ăsta m-a luat cu somn. Știi ce? Nu mai ai tu o cămășuță de noapte și pentru mine? Să stăm toată noaptea de povești, cum făceam când eram noi mai mici. Ți-aduci aminte? Vaaai! Ce nebună mai eram…

    Apreciat de 4 persoane

  3. Iosif zice:

    Eu as zice, ca nu exista minciuni mici sau mari, si orice neadevar este minciuna, iar mai devreme ori mai târziu adevarul va penaliza persana care a lansat minciuna, în functie de efectul provocat celui mintit, reflectându-se asupra sursei minciunii ca reflexia dintr-o oglinda, sau ca bumerangul ce revine la sursa cu o forta egala sau mai mare decât efectul produs de minciuna semenilor.
    Totul tine însa, de ratiune/sentimente, de nivelul/gradul de constientizare/constiinta si personalitatea persoanelor în cauza.
    Un Weekend adevarat, binecuvântat, draga Potecuta !

    Apreciat de 2 persoane

  4. Minte cine zice că nu minte,
    auzi, păi ce nu respiri…

    Apreciat de 1 persoană

  5. ina02s zice:

    E greu, uneori, de spus adevarul, sunt mici minciunici, RELE, de complezenta. In materie de minciunici uit si ce spun, deci nu ma obosesc cu cele mari. Cele mici le dau lovite, ”iti place rochia mea?” ”da, e draguta…. (si caut ceva ce mi-ar place) culoarea/taietura”. Dar nici sa ma pici cu ceara nu spun ca-mi place fix rochia daca nu-mi place. Cine intreaba sa fie atent la nuante. Nu poti sa spui cuiva grav bolnav chiar cat e de grav. (Nici eu n-as vrea sa stiu fix.) Eram intr-o vizita si nu voiam s-o lungesc. Era o prietena de-a mamei careia ii plac taclalele rau. Nu ca n-as vorbi si eu, dar ore intregi…. Si i-am spus ca am programare la tuns. Ma suna a doua zi, ca nu stiu ce-am uitat si mi-a amintit altcineva ca trebuia si sa ma tund! UitaseM! Sunt de groaza cu minciunile. Uit si nu-mi fac placere…

    Apreciază

  6. Ella zice:

    Un subiect tare „dificil”! 😆
    De obicei încerc sa-l evit dar daca nu este scapare … îl bag pe sotul la înaintare! 😆
    Eu sunt oarecum ferita aici. Intotdeauna cine vrea sa ma viziteze „planifica” acest lucru cu mine dinainte! Asa ca … este ok! 😆
    Si apropos de „minciunele” … vai ce pofta mi sa facut de ele! 😆

    Apreciat de 1 persoană

  7. Mi s-a întâmplat la telefon. Când deja vorbești de-o oră și parcă s-a dus și chef și subiecte și te-ai tot plictisit să auzi aceeași chestie zisă cu alte cuvinte. Și o lași mai moale, în speranța că se prinde și ăla și zice pa. Dar nu, el întreabă și întreabă și dai să zici un „chiar te rog să..” dar nu termini că el tot trăncăne. Și mai stai și mai aștepți și omul povestește acolo cu patos. Și mai zici un „auzi, cred că…” dar nu apuci nici acum. Și când aproape că ăla începe să plângă în timp ce povestește prin câte a trecut, te trezești că strigi „vin acum!”, deși ești singură acasă 😀 Și când în sfârșit tace și respiră o bagi pe aia cu.. „știi, chiar trebuie să închid, îmi pare rău, dar mă cheamă la masă.” Asta e valabilă pentru cei ce nu sunt din familie.

    Apreciat de 1 persoană

    • 😀 😀 😀
      Ce bine era pe vremea-n care dădeam numai bip, că nu puteam suna, costa minutul cât o lună de abonament 😀
      Merge treaba asta cu vorbitul de unul singur în casă să scapi?
      Eu am făcut asta într-o situaţie de pericol, credeam eu. Aveam impresia că mă urmăreşte un tip dubios, era seară, destul de târziu, ora 23, mă întorceam de la muncă, acum mai mulţi anişori, între timp m-am deşteptat şi iau taxi când e târziu. Şi mă apropiam de bloc dar mi-a fost teamă să nu vină după mine. Şi m-am uitat în sus, am făcut cu mâna şi am strigat vii până jos? Hai, coboară acum. Sigur, vorbeam cu blocul, că nu era nimeni dar am crezut că aşa mă voi asigura cumva. Ăla a trecut pe lângă mine şi a plecat. Nu ştiu dacă omul avea ceva cu mine sau avea acelaşi drum, nu vreau să ştiu. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  8. ioansperling zice:

    Imi aduc aminte ca de la mine nu mai plecau „prietenii” pe vremea lui Ceausescu. Nu eram eu asa iubit dar aveam video! Dupa ce am vazut Pasarea Ghimpe de un milion de ori cu fiecare am cedat nervos ; nu-i dadeam afara dar ii rugam sa stânga aparatele sa inchida poarta cand pleaca si mergeam la culcare! Nu s-a suparat nimeni dar nici de plecat nu s-au dat plecati!
    Cum sa-i spui cuiva ca n-ai chef de el? Eu incerc sa nu mint…..o pun pe nevasta-mea!😂

    Apreciat de 2 persoane

  9. 1lauralaly zice:

    Cred ca sinceritatea e mai safe. Impachetata frumos sa nu raneasca si sa nu lase impresia omului ca nu conteaza.
    Acum nu ma dau ingeras. Sigur ca am mai scapat cate o white lie. Dar e mai simplu si sigur sa spunem adevarul. Cu blandete😉
    Off topic: Si eu am patit-o cu pagina blogului. Din 1martie.

    Apreciat de 1 persoană

  10. Mie mi se pare mai simplu. Unui prieten adevărat îți permiți să-i spui că nu ai chef, va înțelege, și el și toți avem momentele noastre fără chef.
    Dacă nu-i din categorie, nu trebuie să îți mai faci atîtea probleme, refuzi cu “nu pot” fără detalii, nu cu “nu am chef”.
    Abia că așa poți alege… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  11. rofstef zice:

    Interesantă provocare ! Uneori mi dor de vremurile alea când veneau prietenii pe la tine și uitau să plece 😆
    Acum în chestiunea asta depinde mult și cât de bine cunoști omul, pentru că, daca e străin, se cam impute treaba, că nu ști ce vrea, nu ști cum să-l abordezi, dar dacă e o cunoștință care îi cunoști obiceiul, atunci ști de unde so/săl iei.. Uite eu aveam vecin care mă dispera pe chestia asta că venea destul de des pe la mine la povești și uneori adormea pe scaun, că de apuca să stea pe coltar sau canapea, îl pierdeam cu totul în lumea viselor la mine în casă.., pe el stiam cum să-l abordez, ca-i cunoșteam obiceiul și uneori îi ziceam, Vasii ? , ești cam obisit și cred că ar trebui să mergi acasă, să te culci !..ori dacă mă plictiseam de el până nu adormea, îi ziceam că am ceva treabă pe afară și n-am timp, sau bă, în seara asta nu putem că aștept niste telefoane !
    Ori dacă mă suna, îi ziceam că mă duc eu la el in vizită, decât să vină el la mine, că logic, că nu stăteam să adorm eu la el, nu ?
    Oricum să ști că acum sa mutat sezatoarea pe rețelele de socializare și e mult mai confortabil și mișto să scapi basma curată din astfel de situații, acum e doar o joacă treaba asta față de ce era în generația cu cheia la gât..
    Weekend Plăcut !!!

    Apreciază

    • Hahahaha, genial vecinul!!Poate era mai moale canapeaua ta decât patul lui şi de aia profita omul să tragă un pui de somn mai „pufos”. Nu mai pot de râs, îmi imaginez scena şi e… delicios. Bine, nu aş vrea să fiu în locul tău, numai pe margine 😀
      Of, da. E drept că acum e tare uşor de „întreţinut” prieteniile. Păcat că nu se compară cu cele care chiar contează. Prefer însă să mă văd cu prietenii, nu să le dau like. Pfuaiii, ce dor îmi e de nopţile cu remi, cărţi, mimă…
      Îţi mulţumesc! Weekend frumos îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 2 persoane

  12. Adevarul e mai ok, pentru ca toti trecem prin momente de ,,n-am chef”, dar la fel de adevarat este, ca primul impuls este sa spui o minciunica din dorinta de a nu rani.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ivy, ştiu că nu e frumos, nu e bine, nu e… cumva. Dar în astfel de situaţii, eu nu pot spune că da, sunt acasă dar vreau să stau în pat, la un film. Nu pot. Norocul meu că nu se întâmplă asta decât extrem de rar, spre deloc. Că am un program oribil şi a devenit o adevărată bucurie să mă întâlnesc cu prietenii, cunoştinţele. Deci nu e o practică asta, sub nicio formă.

      Apreciat de 2 persoane

  13. ecoarta zice:

    De asa ceva sau cam asa am avut parte si eu!
    Doar ca se invatasera „niste unii” ca la mine era si cafea, si ceai, si-o prajiturica din cand in cand si tot veneau…fara jena…si s-a intamplat ceva ( nu spun ce!) peste care nu am putut trece. Am inchis usa, interfonul, iar la telefon am raspuns invariabil „nu sunt acasa”, fara jena! Nu stiu cum m-au catalogat (nici nu ma intereseaza!), insa ceea ce stiu este ca am avut liniste!
    Minciuna! Cine spune ca nu minte e un mare mincinos! Sigur, depinde si ce!
    Clar ca as sta cu tine la povesti o zi si-o noapte! Ne-ar ajunge!?
    Fara a fi o minciuna, mi-e somn!
    Zi buna sa ai!

    Apreciat de 1 persoană

    • Mă bucur din inimă că ai înţeles exact ce am vrut eu să zic şi îţi mulţumesc mult pentru asta! Deci şi tu ai apelat la asta. E grav? Nu mi se pare. Mai grav ar fi fost să spui că nu vrei să îi primeşti, nu?
      Da, şi eu cred asta. Chestia e că tocmai ei dau lecţii de moralitate. E dreptul lor. Şi al meu de a le ignora săgeţile.
      Şi eu aş sta cu tine cu cea mai mare plăcere. Eu dau cafeaua, ceaiul şi sucul. Nu mint, nu e o scuză, chiar nu mă prea pricep la prăjiturit 😳 Le cumpăr sau fac din astea foarte simple gen chec 😀
      O zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciat de 2 persoane

  14. Eu zic să lăsăm minciunile în socoteala celor care se pricep la ele, cam știm noi cine, și să apelăm la adevăr, cât o fi de greu. Așa am scos odată un fost „prieten” din casă, spunându-i clar că vreau să mă culc. E drept că s-a supărat și nu mai vorbim, dar nu-mi pare rău.

    Apreciat de 2 persoane

    • E bine că nu regreţi. Eu nu pot aşa, mai am de învăţat. Eu mă gândesc în primul rând la omul de lângă şi după aia la mine. Când chiar nu mai pot, tot la el mă gândesc. Adică, să mă „salvez” pe mine, fără să-l jignesc pe el.
      Zi bună, Petru!

      Apreciat de 2 persoane

  15. 9 zice:

    Nu-mi place sa-mi complic existenta, asa ca spun verde-n fata. Mereu mi-o ia gura inainte😂

    Apreciat de 1 persoană

  16. Marian zice:

    Din doua UNA : sau esti foarte batrana sau… foarte tanara ! Si-ntr-un caz si-n celalalt , scuza dumitale folosita pentru a face un musafir de prezentza caruia te-ai plictisit sa se indure sa-si ia valea , este de manual… de clasa a V-a 😕 . Parerea mea : sant situatii si… situatii ! Cat de nebun sa fi incat , sa-i dai de inteles unuia/uneia , de care ai mare nevoie , sa-si ia picioarele la spinare nu de alta dar : ” este orele inaintate ” ? Jura-te ca-n situatia in care amicul dumitale noctambul , ar fi dat cu sapa pe la Cotroceni sau Victoria si , ai fi stiut sigur si precis ca are posibilitatea de-a te lipii si pe dumneata p’acolo , ti-ar mai fi ars de somn !!! Ti-ai fi pus scobitori la pleoape si-ai fi ramas la fel de fresh , precum Ioana Radu la petrecerile de Anul Nou , merg la pariu ! Pe de alta parte insa , daca-i vorba despre cineva care doar iti trage clopotele sau un simplu ” fost ” , chiar nu si-ar afla locul o astfel de vrajeala precum acea lansata de dumneata . Pentru ultima parte a expozeului dumitale iti raspund cinstit : indiferent despre cine ar fi vorba , daca n-asi avea un cat de mic interes pentru pastrarea relatiei , i-asi face celui/celei care ma suna … o oferta de nerefuzat 😉 astfel incat , sa ma lase dracului in pace si-alta data . Respect Potecutza si-ti doresc un final de saptamana , cat mai apropiat de dorintzele dumitale !

    Apreciat de 1 persoană

  17. Micile minciuni necesare, cum spune mama mea. Recunosc, le mai folosesc și eu la telefon, când spun și eu, ca sunt nu știu unde, atunci când nu am chef de cineva, profitând de faptul ca celalalt nu ma vede și, mai ales, nu vede minciuna care s-ar citi pe fata mea de la o poșta. Dar in fata, nu-i pot spune omului asta și pace. Și nu o fac nici la job, ca de aia ajung eu acasă mult după orele de program. Soțul meu mi-a spus la un moment dat ca dacă as face naveta cu vreun mijloc de transport, ar trebui inventat unul pentru mine, ca altfel as pierde toate cursele. Are15 minute pentru fiecare? De ce ii asculta ea 20 sau mai mult? Ca mie știe sa îmi spuna verde în fata când nu îi convine ceva, îl aud bombanind. Știe ca orice discuție pe tema asta cu mine e timp pierdut 😏
    Dar cu omu’ lângă mine, nici eu nu stiu sa ii spun verde în fata nu am timp sau chef de tine acum. Mi s-a întâmplat sa ma întâlnesc cu cineva, în timp ce beam liniștită un ceai. Aveam o întâlnire programata la care nu puteam lipsi și îmi terminasem treburile ceva mai repede. Era o seara de iarna, ger de crăpau pietrele, toate magazinele aveau obloanele trade și eu reușisem sa gasesc singura cafenea deschisa, care nu avea atmosfera aia îmbâcsita de bar de cartier, unde nu poți respira nici cu masca de gaze pe fata. S-a așezat la masa mea, în timp ce îmi arunca un aaa, ce bine ca te vad, și a început sa povestească fel și fel, începând de la Adam și Eva. As fi putut spune ca aștept pe cineva, sau mai simplu ca nu am chef de conversații. Dar eu nu, cum sa jignesc omu! Și m-am foit o ora pe un scaun încercând sa scap de o conversație anosta și fara nici o relevanta pentru mine. Țin minte ca ma tot ridicam pe jumătate de pe scaun, încercând sa găsesc o formula sa scap, fără sa pot opri șirul de cuvinte al celuilalt. La un moment dat, s-a uitat la mine și a spus mirat: ce ai, mai vrei ceva? De ce nu spui, comand eu imediat! Și a mai cerut câte o… cafea! La care am murmurat în sfârșit un nu mai vreau, chiar trebuie sa plec și am colindat pe străzi, pana la ora la care trebuia sa ajung la întâlnirea programata. Acum, nu ca am ceva împotriva cafelei, dimpotrivă, dar nu la ora aia și, mai ales, nu cu un asemenea companion😏
    Ma rog doar sa nu mai fiu pusa într-o situație similara.
    Ups! Potecut, îmi pare rău, dar aici chiar nu ai avut scăpare de poveștile mele. Hai ca nu mai fac! Pana data viitoare😏😂

    Apreciat de 1 persoană

    • E clar, ştiu sigur că tu mă înţelegi perfect şi îţi mulţumesc pentru asta!
      Fix despre asta am şi vrut să vorbim, nu despre minciuni cu consecinţe grave. Ce poţi face în situaţii din astea?
      Tu eşti o scumpă şi eu sunt de partea ta, oricum. Că şi eu aş sta peste program şi aş proceda fix ca tine. Eu am noroc că la mine nu e cu prelungire de program în funcţie de oamenii de la uşă, că nu sunt. Dar nu cred că nu aş putea să fac altfel.
      Off, îmi imaginez scena, aş fi vrut să te văd când ai fost întrebată dacă nu mai vrei ceva 😀 😀 Şi e aşa de ciudat, că tot tu te simţi aiurea că ţi-ai revendicat dreptul de a bea un ceai în linişte, nu? Mda, cunosc.
      Draga mea, faci parte din grupul persoanelor cu care aş sta de poveşti trei zile legate, aşa că te rog eu să mai faci! 😉
      Te îmbrăţişez!

      Apreciat de 1 persoană

  18. amdinimadecoral zice:

    Cel mai des minciunile mici, sunt privite catastrofal când sunt descoperite.Cel mai bine,zic eu e să minţi doar atunci când nu e altă variantă!Şi e bine să analizezi toate opţiunile înainţe. De exemplu…spun că e târziu nu mai pot vorbi pe facebook dar rămân pe blog şi mai scriu o poezie, doua.Normal că văzând că mint supăr(dar mai mint)

    Apreciat de 1 persoană

    • Tocmai de aia am dat acel exemplu, să putem vorbi pe un caz concret. În cazul ăla, ar fi o altă variantă? Să mai stau încă 5 ore şi să adorm pe masă sau să îi spun că o rog să plece? Sau să strecor o scuză inventată?
      Îţi mulţumesc! O zi bună!

      Apreciat de 2 persoane

  19. 🤣🤣🤣cat de tare. Eu nu mint in general, tocmai din cauza ca mi-e frica de astfel de situatii. Sper sa nu fie cazul…

    Apreciat de 2 persoane

  20. Diana zice:

    Pfuuu! Ar trebui sa scriu ca am constiinta incarcata cu astfel de micniunele, dar as minti! 🙂 Nu le folosesc des – in ultimul timp deloc, pentru ca am inceput cu ani in urma sa ii rog pe oameni sa ma sune cand vor sa vina – cand sunt „doar in trecere” prin zona nu raspundem la interfon (nu stim ca suna, pentru ca il tinem inchis); locuim intr-o zona unde multi cunoscuti ajung sa fie „prin zona”. 🙂
    Celor mai multi le spun sa ma scuze, dar nu pot vorbi prea mult la telefon – e simplu, pentru ca nu am telefon mobil si nu mai suna decat doi pentru a se intinde la povesti despre ei. La un moment dat erau o tipa si un tip care ma sunau zilnic, intrebau „ce faci?” Si apucam sa spun doar „bi…” si ei deja vorbeau despre ei, despre ce facusera pana atunci, desi multe mi le-au spus cu o zi inainte. Si nu le-am spus ca trebuie sa plec, ci doar sa ma scuze pentru ca am ceva de facut – si nu minteam, pentru ca mereu e ceva de facut (chiar daca e vorba numai de citit). 🙂
    Si-am trait si eu o faza asemanatoare cu cea povestita de tine: o amica, atunci cand vine (anuntata) vine la ora 15 si pleaca la ora 21! Pentru acea zi ma asigur ca nu am mare lucru de facut, dar intr-o zi, dupa ce o tot amanasem cu vizita – pe motive reale – am zis sa ne intalnim, ca ajung sa mint. Si tot am mintit, pentru ca in acea zi eram foarte obosita, si i-am zis ca la ora 17 trebuie sa plec. SI-am plecat, am ocolit blocul si cand sa revin acasa dau nas in nas cu ea! Intrase sa-i ia ceva de la magazinul aflat la parter. Am intepenit! Si minciuna a zburat: „mi-am uitat cartea de identitate!” Alrceva nu mi-a venit in minte! Noroc ca n-a zis ca urca si ea!
    Mai am la activ si alte minciunele de gen; sunt rare, dar sunt. Imi asum raspunderea pentru ele pentru ca sunt oameni care nu vor sa inteleaga cand le spun politicos ca nu pot sa le acord cat timp vor ei. Si asa am liniste. 🙂
    Weekend frumos iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    • Vaaaai, Diana! Am râs, dar parcă nu era râsul meu. Că n-aş vrea să fi fost în locul tău. Oricum, citind, fix asta mi-a venit în minte „sper că ai zis că ai uitat ceva”, înainte să ajung la partea cu buletinul. Te-ai scos foarte inspirat, bravo! E oricum tare greu de suportat atât. Ştiu, şi eu mă întind de multe ori cu prietenii la poveşti. Dar e bine totuşi să simţi când celălalt dă semne de oboseală şi sub nicio formă nu faci din asta obişnuinţă.
      Şi eu ţin interfonul închis. Se întâmpla des ca atunci când munceam în ture şi aveam şi eu în sfârşit zile de dormit în voie, dimineaţa la ora 9 eram trezită de diverse persoane care aveau de pus pliante în poştă deci nu aveau cu mine ceva. Şi după câteva zile de trezit aşa, am decis să îl las închis. Când aştept vizite îl deschid şi gata. Aşa că e foarte bine cum faci şi tu.
      Hehehe, ştiu cum e cu întrebările astea care de fapt doar deschid drumul spre ceilalţi. Ce faci? Dar nu apuci să zici nimic că începe şuvoiul… 😀
      Îţi mulţumesc, Diana! O săptămână frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  21. ane zice:

    Da, atunci când nu am chef de vizită, spun că sunt obosită, ori plec de acasă, amân vizita pe altă dată, depinde ce îmi vine în gând. Să nu-ți închipui că-mi stric ziua. Nu!
    Sunt minciunele nevinovate, Potecuță!🙂

    Apreciază

  22. anasylvi zice:

    Cred ca toata lumea zice aceste minciuni de complezenta, la un moment dat. Eu recunosc ca nu prea le am la capitolul asta, dar mi s-a intamplat si mie. Cat despre invitatii, daca nu am chef le refuz instant, fara prea multe explicatii.

    Apreciază

  23. Ana zice:

    🤣🤣🤣 eu sunt chiar ultima persoana de la care ai dori un sfat…avand in vedere ca spun ce gandesc.

    Apreciază

  24. Acum nu știu ce a fost mai amuzant, textul sau comentariile.😁 Dar patiti mai sunteti…😁😁😁 Cât privește intrebarea. Imagineaza-ti sufletul din viata ta, dimineata, cifulita, fără chef, căutând o gură de cafea si o vorba buna, intrebandu-te: arat ca o bufnita, nu? Tu ce răspunzi? Da, zana, esti praf….sau o minți frumos?

    Apreciat de 1 persoană

  25. Mona zice:

    Minciuni „nevinovate” toți am folosit. Eu spun adevărul persoanelor foarte apropiate. Mamei, prietenilor foarte buni. Le zic sincer: nu am chef, vreau să fac altceva etc
    În rest găsesc scuze și mă fofilez politicos. Cel mai mult mă irită când mă sună cineva pe Messenger VIDEO fără să mă întrebe înainte dacă pot vorbi etc. Mă vede online și sună. Deși le pot refuza și spune adevărul, că nu mă sună „străini” video, doar cei apropiați, mă irită gestul. Întreabă înainte dacă am o moacă de arătat lumii 😂

    Apreciază

    • Sigur, cu cei apropiaţi lucrurile stau altfel, ei chiar nu se vor simţi jigniţi şi ei înţeleg perfect.
      Hahaha, serios? Eu sunt ferită de din astea, nu ştiu de ce. Oare ar trebui să mă simt prost că nu vrea nimeni să-mi vadă moaca? 😀
      Serios acum, e chiar aiurea să dai aşa buzna peste om…

      Apreciază

  26. clipederaidiniadulmeu zice:

    Am avut eu o prietenă care stătea câte opt ore la mine. Odată am și tras un pui de somn, luasem un metoclopramid, unul singur și de atunci nu mai înghit orice pastilă ce ma adoarme, și când m-am trezit era tot acolo. Mâncase, își făcuse cafea, dar vasele nu le spălase. Atunci am învățat că și minciuna-i vorbă.

    Apreciază

  27. Suzana zice:

    https://suzanamiu.blogspot.com/2019/03/citate-favorite-85-despre-scuze.html
    Poate nu este cel mai complet comentariu, dar oricum ai aici pareri pentru un adevarat roman, asa ca …:)
    Oricum, rezumatul meu cred ca este: sinceritatea este buna in majoritatea cazurilor. Exceptiile le dezbati cu inimioara ta!
    Pupici si o saptamana frumoasa!

    Apreciază

    • Mulţumesc, Suzana! Frumoase citatele alese şi da, sinceritatea e de preferat. Rămân totuşi excepţiile care cuprind acele minciuni absolut nevinovate pe care le prefer în locul unei jigniri.
      Să ai o zi frumoasă! Te pup şi eu!

      Apreciază

  28. Citind textul tău și comentariile am simțit întâi impulsul de a spune că eu sunt dintr-o bucată, prietenii și cunoștințele știu că sunt așa și acceptă fără supărare când le spun că nu mă pot întinde la vorbă. Totuși există o veche cunoștință, femeie singură, foarte cumsecade și bună la suflet, dar exasperant de guralivă la telefon, căreia nu mă îndur să-i ”tai macaroana” direct. Când ajung la limita suportabilului îi spun că mă cheamă soțul meu sau că îmi dă mâncarea în foc! 😀 Asta e!

    Apreciază

    • O excepţie care nu cred că supără pe cineva, din contră. Adevărul ar supăra mai mult 🙂
      Mulţumesc mult! Da, sigur că nu facem asta în fiecare zi, în orice context. Dar sunt situaţii, ca asta, în care e mai dulce o astfel de scuză.
      O zi frumoasă, Zina!

      Apreciat de 1 persoană

  29. psi zice:

    sinceritate deplină ca și minciună perfectă, nu știu să existe. dar știu că oamenii care îmi sunt prieteni suportă să le spun că nu am chef de ei, așa cum oamenilor care nu îmi sunt prieteni le spun că nu-s acasă (de pildă un client care te sună duminica după amiaza că-i urgent, o fi dar e duminica mea, nu a lui).
    deci… 🙂 cu toții facem de-astea. și, mai sunt minciunile prin tăcere… la alea sunt expert. tac și nu spun. că nu e treaba mea.

    Apreciază

  30. tink3rbe11 zice:

    Verde în fața! Decât cu o scuză negândită din timp mai bine… fără!

    Apreciază

    • E bine că poţi, bravo!
      Eu nu pot asta. Decât să jignesc pe cineva, mai bine îndur. Şi dacă nu pot îndura, caut scuze. Dar adevărul verde-n faţă când e vorba de asta… nu pot.

      Apreciază

  31. -X- zice:

    Am foarte putini prieteni si amici adevarati, si de-a lungul timpului a fost tot asa, insa am avut norocul ca de fiecare data ei sa-si dea seama ca nu am chef de vizite sau discutii.
    Nu a fost nici o suparare. Ne intalneam doar atunci cand simteam ca aveam nevoie de asta si ne simteam bine impreuna deoarece aveam starea aceea de spirit ce ne apropia in ganduri si trairi

    Probabil ca acel tip de prieteni pe care i-am avut in liceu nu-i voi avea niciodata …

    Apreciază

    • Ce mult contează să fim înţeleşi de cei de lângă noi, să nu ne fie interpretate stările şi să nu fim judecaţi. Da, trebuie să existe stare pentru asta. Şi când e, întâlnirea devine extrem de benefică.
      Din păcate, nici eu nu cred că se mai găsesc…
      Îţi mulţumesc!

      Apreciază

  32. Amalia zice:

    Probabil că am mintit si eu în genul ăsta, dar mai de mult când îmi era rusine sa fiu „contra”. Acum, se vede pe fata mea când cineva nu este binevenit. Chiar am lăsat o proastă impresie unui cuplu care obișnuia să vină în vizită fără să anunțe în prealabil. Le- am spus foarte rece si distantă că nu e politicos să se posteze în fața ușii omului fără să anunțe înainte vizita și, altădată, să facă bine să sune.
    Admir obiceiul americanilor, cel puțin în filme, când gazda se ridică în picioare atunci când dorește să întrerupă vizita, iar musafirul înțelege intenția. Așa ar fi ideal.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s