Astăzi e despre ele

Să mergi demn prin lume, aşa-a zis bunica,
să nu-ţi fie frică nicicând de nimica,
fii bună şi dreaptă cu cei ce sunt drepţi,
răsplată la bine să nu stai s-aştepţi

Iubeşte frumosul, aşa mi-a zis mama,
din tot ce-a trecut şi din ce va urma,
din flori şi din cântec, din cărţi de poveşti,
din oameni, din stele, din tot ce-ntâlneşti

Să nu-ţi pierzi credinţa, îmi zice bunica,
te-ajută în viaţă, te rog, nu uita,
şi când, dragu’ bunii, ţi-e bine sau greu,
înalţă şi-o rugă-nspre Dumnezeu

Să crezi şi în tine, îmi tot spune mama,
nu-ţi pierde speranţa şi nu lăsa teama
să-ţi pună piedici în vis sau în gând,
în zbateri de suflet ascunse-n cuvânt

Mă plimb uneori pe poteci şi m-ascult
şi îmi vine să urlu, şi îmi vine să plâng,
m-ajută o vorbă ce-a zis-o bunica:
lumina-o găseşti de-n sus te-oi uita

Mai uit câteodată de mine, de vis,
mai cad o secundă cu gându-n abis,
şi-atunci mă ridică ce-mi tot spune mama:
comori ai prin suflet dar nu îţi dai seama

Şi azi, ca şi mâine, ca ieri, ca oricând,
e tot despre ele, ca-n tot ce e sfânt,
ca-n toate ce-s bune, ca-n tot ce-i frumos,
ca-n cântecul nostru de leagăn duios.

Foto

Deci: am ascultat, cu ceva timp în urmă, o poezie religioasă, părintele Nicolae Vlad o recită. Nu ştiu dacă versurile îi aparțin, nu am găsit. Acolo e cu „aşa mi-a zis mama”. Şi mi-a rămas în cap. Atât. Dar cred că asta nu mă duce la tribunal. 🙄 Mno, ştiți că spun tot. 😀