Ce amânăm când amânăm?

Dragă…,

şi la tine a adiat vânt cu nuanţe de primăvară? A fost doar o iluzie sau a fost o clipă de respiro pentru cei înverşunaţi, cei care parcă nu se mai potrivesc în niciun decor, în niciun anotimp? Ca şi cum ar fi vrut iarna să-i îmbuneze, cum ar face o gazdă bună cu musafirii ei, indiferent de cât de variate le sunt dorinţele şi gusturile. Are şi zahăr brun, are şi lapte, are şi miere, are şi zaharină. Şi pune cafeaua neîndulcită-n ceşti, să facă fiecare aşa cum vrea, aşa cum îi place.
Că prea ne-am împotmolit în nemulţumiri generate de un fapt atât de normal, încât parcă nu mai putem concepe că aşa trebuie să fie. Nu mai putem lăsa nici iarna să fie, nici ploaia să plouă, nici vara să toropească. Avem mereu nevoie de o pauză de la toate astea, ca să o putem lua de la capăt, să mai ridicăm privirea, să mai descreţim din frunţi.

În afară, găsim de fiecare dată ceva ce nu e aşa cum ar trebui să fie. Nu ştim cum, nu avem repere, dar dacă nu e aşa cum vrem noi să fie, ne destabilizează şi ne încurcă. Pentru că am cam început să punem semnul egal între cum ar trebui sau cum ar fi normal şi cum am vrea, fără să ne pese de consecinţe. Despre ce e înăuntru nu se vorbeşte. Acolo poate fi oricum, e dreptul nostru. Nu acceptăm teorii de niciun fel, cu atât mai puţin pe cea potrivit căreia ce avem în interior se oglindeşte-n exterior. E mai uşor de acceptat. Şi de suportat.

Dar nu asta am vrut să spun aşa că trec la subiect. Proastă introducere am făcut, bine că nu mai suntem la compunerile de la şcoală, nu mi-ar fi fost acceptată o introducere despre iarnă la un subiect despre… despre nici nu ştiu cum să-l numesc. Ştii la ce mă gândeam?
De ce oare avem noi, câteodată, tendinţa de a amâna un lucru atunci când el poate avea două feţe: una bună, alta mai puţin bună?
De pildă, atunci când aşteptăm cu sufletul la gură un răspuns şi numărăm clipele până când el ajunge. Nu vreau să vorbesc despre cazuri cu adevărat seriose sau grave şi te voi ruga să nu o faci nici tu. Hai să zicem un răspuns de la cineva plecat departe. Plicul ăla poate conţine o veste bună sau una mai puţin bună, fără însă ca viaţa ta să depindă de asta. Dar ai da orice ca vestea aia să fie bună. Te-ar însenina, ţi-ar aduce sau readuce zâmbetul pe buze. Sau un răspuns legat de o reuşită la un examen oarecare. Te-ai frământat, ai visat cum ar fi să, ai încercat să pui şi varianta cealaltă, ai revenit la prima, la cea bună, ai visat din nou, te-ai frământat iar şi tot aşa. Şi vine momentul în care primeşti acel răspuns.

Tu cum te comporţi în situaţiile astea? Rupi plicul înainte să închizi cutia poştală? Sau amâni momentul? Şi dacă îl amâni, de fapt ce faci? Ce se întâmplă exact în momentele alea? Dacă vestea e bună, nu se numeşte că ai amânat nepermis de mult o bucurie? Dacă vestea nu e bună, se poate spune că ai amânat dezamăgirea? Se poate. Dar nu cumva prelungirea asta e tot un fel de chin mai dulce? Oscilând între curiozitate şi speranţă, între două gânduri de cum ar fi să? Ce amânăm de fapt? Momentul dezamăgirii? Nu ne chinuim mai mult aşa, cu plicul în mână, bănuind şi croşetând iluzii? Încercăm să ne mai protejăm puţin de un eventual „eşec”? Reuşim în tot timpul ăsta să ne pregătim de asta? Sau cu cât amănăm mai mult, cu atât mai tare se va simţi „golul” dacă nu e ce sau cum am vrea să fie?

Nu am nici încheiere aici. Şi iar mă bucur că nu mai sunt la orele de limba şi literatura română.

Dar cu acelaşi drag,
tot eu.

Foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

87 de răspunsuri la Ce amânăm când amânăm?

  1. 9 zice:

    Am si eu asemenea momente in care tot aman si parca nu vreau sa stiu raspunsul, dar de obicei imi place sa stiu, bine- rau, asta e!

    Apreciază

  2. Mona zice:

    Eu sunt genul care ar rupe plicul imediat ce l-aș avea în mână. Sau aș insista să mi se trimită vestea cât mai repede, dacă se poate să mi se dea pe loc 🙂
    Adevărul e, că amânăm tare multe în viața asta. Cel mai des amânăm fericirea. O tot așteptăm să ne fie livrată, învelită într-un ambalaj frumos, de către alții…
    Te îmbrățișez, Potecuță!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mugur zice:

    Nu știu sigur ce anume amânăm.
    Eu aș spune că, de fapt, prelungim momentele de speranță că, totuși, răspunsul va fi cel pozitiv, cel bun. Însă despre aceste momente de speranță se pot discuta foarte multe, pro sau contra.

    Și aș mai spune că, atunci când nu este vorba de un răspuns în alb sau negru, atunci când ceea ce urmează să citim ne va face sigur plăcere, amânăm, așteptăm un moment relaxat, pentru a putea să ne bucurăm pe deplin de frumusețe.

    Asta ar fi pentru scrisori, dar se poate extinde și pentru altfel de întâmplări din viață.

    Apreciază

  4. Beta zice:

    E bine sa rupi plicul imediat, nimic nu asteapta…. Decat sa apara regrete mai bine dovedim nerabdare . Numai bine draga mea ❤

    Apreciat de 1 persoană

  5. ane zice:

    Eu astept răspunsul stomatologului😒

    Apreciază

  6. Ileana zice:

    As rupe plicul repede.
    Daca e vorba de ceva rau, e mai bine atunci pe moment decat mai tarziu, iar bucuria e binevenita si atunci, iar mai tarziu, normal…ar fi mult mai dulce, insa Dumnezeu ne ajuta mereu. Doamne ajuta!!!
    O seara frumoasa draga mea, pupicii!!!🌹🌹🌹☕😘

    Apreciat de 1 persoană

    • Aşa e, Ileana! O bucurie face bine oricând. Şi dacă nu e chiar o bucurie, va dezamăgi oricum, acum sau mai târziu. Şi poate că amăgirea nu face decât să ne te ţină pe loc cumva.
      Îţi mulţumesc mult!
      Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 2 persoane

  7. Victor zice:

    Cu amânarea nu poți păcăli timpul, căci cu timpul, vrei nu vrei, își dai seama că amânarea devine o cronică formă de negare. Cândva, când încă mai erau la modă scrisorile, desfăceam plicurile cu nerăbdarea cu care un copil își deschide cutia noii jucării primite. Acum, notificările virtuale sunt seci, previzibile, mesajele primite fiind stereotipuri ale unor gânduri de mult amânate.
    Așadar, dacă e să amânăm ceva în viață, să amânăm săvârșirea răului, cumva, gândesc, devenind mai înțelepți, nu-l vom mai săvârși deloc.
    Seară cu lumină lină!

    Apreciat de 1 persoană

    • Îmi cer scuze, mesajul era în spam, acum l-am scos de acolo!
      Cred şi eu că e o formă de negare. Dar şi de prelungire a unei stări de incertitudine care, înlocuind momentul dezvăluirii, ar putea face cumva bine. Cred.
      Oh, ce frumos! Şi ce bine ar fi dacă am face asta. Să amânăm acel rău până când ajungem să nu ne mai gândim deloc la el!
      Vă mulţumesc! Vă doresc şi eu o zi cu mult bine în jur!

      Apreciază

      • Victor zice:

        Era gata-gata să fac păcatul și să cred că mi-ai amânat (că tot vorbirăm de asta) comentariul pentru a-mi cerceta răbdarea. Nu știu de ce a intrat în spam, eu trimit comentariile cu „semnătură”. Găsesc și eu în spam-ul meu comentarii ale useri-lor cu identitate cunoscută (nu spam-eri), așa că știu cum e.
        Mulțumesc frumos și eu!

        Apreciază

        • N-aş putea face asta. Dar uneori, dincolo de voinţa mea, WP-ul face de capul lui. Intră acolo oricine, în funcţie de erorile pe care le generează. Am văzut o schimbare la mine în panoul de control, să zicem că are o scuză, a făcut actualizări. Data viitoare nu-l mai scuz. 😀

          Apreciază

  8. Diana zice:

    Sunt genul care rupe plicul cand ajunge in casa. 🙂 Ca e de bine, ca e de rau, cateva minute nu fac mare diferenta (atunci cand nu e ceva de care sa depinda viata etc., cum ai specificat). Aman pentru ca vreau sa fiu „in intimitate” – daca e de bine, zic si celorlalti imediat, daca nu e de bine, trebuie sa stiu ca e un moment potrivit pentru a spune (desi vestea m-ar privi pe mine sunt sigura ca una mai putin buna ar afecta si pe cei ce-mi sunt dragi) Daca as rupe plicul imediat mi-ar citi pe faţă ca nu am vesti bune. 🙂
    Saptamana frumoasa iti doresc, cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

    • Aha. Deci preferi măcar puţină intimitate. Nici tu nu stai bine cu mimica? Trebuie să facem ceva cursuri de actorie 😀
      Bine, nu vorbesc de veşti rele, Doamne fereşte! Dar aşa, în general. Că şi eu, oricât aş vrea, n-am cum, imediat sunt citită. 🙄
      Îţi mulţumesc, Diana!
      Săptămână frumoasă îţi doresc şi eu!

      Apreciat de 1 persoană

  9. Iosif zice:

    Suntem creatii de Lumina si întuneric abisal, particule-ncarcate energetic, din apa si materie intunecata, de Creatorul Universului necunoscut, atemporal, paradoxal, plantati pe-acest pamânt care se misca pe orbita indicata.
    Închisi, înconjurati de atmosfera, ca-ntr-un laborator mai mare experimental, vegheati si urmariti de entitati inteligente programate, carora noi le spunem ingeri de lumina, sau umbre de-tuneric ce bântuie-n fiinta când e noapte.
    Mai mult sau mai putin inconstienti de ce suntem, si de a noastra proprie identitate, n-avem încredere-ntre noi, robiti de frica, suspiciuni, si lasitate, ne-ascundem, ne mascam, si ne ferim unii de altii, morti sufleteste, artificiali si virtuali, nu mai simtim si nu empatizam unii cu altii.
    Relatiile obiective fata-n fata, s-au transferat si astazi curg doar pe canale, pe facebook, google, bloguri si tv. lumini si umbre si culori artificiale.
    Lumina alb-stralucitoare vie,scânteia luminoasa a IUBIRII, s-a transformat în slove negre scrise pe hârtie si pe ecranele inteligentei firii…
    O seara linistita, cu pace, bucurie si iubire în Suflet, draga Potecuta.

    Apreciază

  10. Nu știu, Potecut, cred ca depinde ce așteptăm. Au fost momente în care am vrut sa știu pe loc și ai fost momente în care am amânat cât am putut aflarea acelui răspuns, deși îmi era cât se poate de clar faptul ca tot va trebui la un moment dat sa îmi iau inima în dinți si sa spun, gata, hai sa vedem ce am aici, bun, rau trebuie sa stiu…

    Apreciază

    • Da, e drept, depinde foarte mult de situaţie. Oricum ar fi, cumva tot deschidem plicul. În momentul amânării doar ne imaginăm, nu putem schimba conţinutul plicului 🙂
      Dar cum vorbeam la modul general, neavând exemple concrete, nu putem decât să bănuim.
      Îţi mulţumesc, draga mea! Să ai o zi bună!

      Apreciază

  11. Eu tot sunt fericita ca ai ales aceasta introducere! Îmi place pauza aceasta de soare

    Apreciază

  12. condeiblog zice:

    Eu pot zice că fac diferență între plicuri. O scrisoare de la Potecuța, spre exemplu, aș desface-o numaidecât, nerăbdător și bucuros. Dar cu acele plicuri negre (unii poate le știți) de la Finanțe, aveam un comportament cu totul special. De la cutia poștală mai sta în buzunar o vreme, apoi încă o vreme pe birou, plecam și ziua următoare cu el din nou în buzunar… Și când mă hotăram să-l desfac, îmi adunam toate puterile curajului. Pentru că niciodată, absolut niciodată nu știam ce îmi aduce. Putea să fie o factură din urmă, deja plătită, sau cine știe ce recalculare. Coșmaruri adevărate, acele plicuri negre!

    Apreciază

  13. Zuzu zice:

    Daca ar fi sa ne luam dupa psihanaliza, exista persoane orale (cele carora in copilarie li s-a satisfacut imediat o placere, cum au plans, cum au primit ce si-au dorit) – adulti care vor sa-si satisfaca placerea imediat, fara sa chibzuiasca si persoane anale (cele carora nu li s-a permis sa spuna acel nu din jurul varstei de doi ani, cele care au fost puse pe olita cu forta si nu au incheiat stadiul anal intr-un mod adecvat) – adulti care isi vor amana placerea.
    Deci cel mai bine e sa fii echilibrat, caci asa cum zicea Aristotel, calea de mijloc e cea mai potrivita.

    Apreciază

    • Foarte interesant! Nu m-aş fi gândit niciodată să fac asocierea asta. Va trebui să mă gândesc serios la asta, încă nu-mi dau seama în ce categorie sunt.
      Mulţumesc, Zuzu!

      Apreciază

      • Zuzu zice:

        E doar o versiune a psihanalizei, dar stiti ca ea a foat destul de combatuta si a fost considerata controversata.
        In psihanaliza, omul e determinat de propria sa natura biologica. In timp, s-a ,,descoperit” ca omul e mai mult de-atat, de pilda, are vointa libera, are posibilitatea de a-si influenta destinul.

        Apreciază

  14. Zuzu zice:

    In situatia expusa de tine, plicul respectiv nu e neaparat o bucurie, dar nici o veste neplacuta. Insa unii nu se gandesc la rau, altii nu se gandesc c-ar putea fi o scrisoare de la un bun prieten. Depinde de viziunea fiecaruia si de modul propriu de a reactiona. Important e sa afli vestile la timpul potrivit.

    Apreciat de 1 persoană

    • Presupunem că ştim de unde e plicul. Ştim, de asemenea, că pot fi şi cele două variante.
      Dar da, e evident că depinde de la caz la caz, de la persoană la persoană.
      Să ai o zi frumoasă!

      Apreciază

  15. Daca atunci cand primesc un mesaj important imi fac zeci de scenarii (pozitive si negative) se cheama ca as cam rupe plicul sau ca mi-as taia degetul avand in mana cutitul pentru a taia plicul :)))))?

    „Pentru că am cam început să punem semnul egal între cum ar trebui sau cum ar fi normal şi cum am vrea, fără să ne pese de consecinţe. ”

    Egoism?

    Apreciat de 1 persoană

  16. Poate că amânarea este teama de răspuns sau rezultat. Și tot amânarea poate însemna eșec sau salvare.

    Apreciază

    • Poate însemna salvare? Dacă e scris acolo negru pe alb şi nu citim azi, citim mâine? Hmm, nu ştiu. Repet: nu vorbim de veşti rele, veşti de care depinde foarte mult ceva, orice.
      Nu ştiu, un exemplu banal: îţi doreşti din suflet să vină cineva drag, aflat departe, în vizită. Mult de tot îţi doreşti, visezi la un concediu cu el, ea, să zic. Şi-n plic e da sau nu. „Nu” poate însemna că nici anul ăsta nu-l, nu o, vezi. Amâni să afli, gândind că poate e da şi mai visezi puţin. Sau amâni să trăieşti dezamăgirea unui nu. Dar el e deja scris.
      Cam despre asta vorbeam. Hmm, nu ştiu cum e.
      Mulţumesc, Cristina!

      Apreciat de 1 persoană

  17. Și eu sunt adeptul confruntării neîntârziate cu realitatea, punând astfel capăt temerilor ce s-ar putea dovedi neîntemeiate. E drept că nu-mi fac niciodată iluzii, ci mă pregătesc sufletește pentru vestea proastă, iar dacă nu-i așa, cu atât e mai mare bucuria.
    Să auzim numai de bine!

    Apreciază

  18. fosile zice:

    Am nevoie de un loc special în care să fiu singur, cu ţigările la îndemînă şi-apoi..
    Indiferent care ar fi conţinutul e nevoie să fim doar noi, între patru ochi.Să ne spunem, să ne citim, să citim printre rînduri, să vedem ce a fost în sufletul celui ( celei) ce a scris.După aceea…

    Apreciază

  19. Eu fac ceea ce simt, daca simt ca vreau sa deschid plicul, atunci asa fac; daca simt ca vreau sa aman, atunci aman si asta fara regrete 🙂 indiferent de vestea din plic😊. Multumim de ganduri Potecuta 😘!

    Apreciază

  20. Monica Tonea zice:

    Mmm, m-ai făcut să mă gândesc bine la cum aș proceda eu. Și m-am văzut în ipostaze vechi. Rup plicul până să închid cutia poștală. Pauza aceea, amânarea îmi sfâșie prea tare mintea. Prefer un șoc violent pe loc decât perpelit și împins mai încolo. Te pup, draga mea și fie ca veștile oricând așteptate să fie din cele mai bune!

    Apreciază

  21. Ella zice:

    Noroc ca aici nu prea mai sunt plicuri … totul vine pe mail, asa ca a venit mailul … ai dat direct cu ochii de „continut”! :)) Deci pe posta la mine vin numai vesti bune … felicitari…
    Ma vei întreba cum stiu toate instantele adresa de mail?! Pai este un punct centralizat al guvernului unde sunt înscrise toate institutiile, doctor … consiliu popular … etc si tu ca cetatean trebuie sa te înscrii acolo si sa-ti lasi emailul. Ma vei intreba si cine nu are email? Sunt si din aceea desigur, dar aprox 90% din populatia Olandei are email.
    Am uitat … desigur ca pot sa vina si vesti proaste pe posta… de exemplu anvelopa cu margine neagra care te anunta ca a murit cineva cunoscut sau un plic „normal” prin care esti anuntat ca te-a parasite iubitul(a)! :)) Dar acum de obicei te anunta pe aap sau fb! Hahahaha…
    Te pup, o zi buna Potecut!

    Apreciază

    • Cu cât e mai avansată tehnologia sau mai „civilizaţi” cetăţenii, cu atât mai mult se pierde din farmecul acelei emoţii sau a acelei aşteptări. Păcat, e frumos aşa.
      Te pup şi eu! O zi bună, Ella!

      Apreciază

  22. CARMEN zice:

    Potecuta draga, mie mi-a placut enorm introducerea, este de nota 10, daca mi-ar fi fost permis sa evaluez „lucrarea” 💕
    Cat despre reactia la primirea unui plic ce contine o veste mult asteptata… personal, nu rup plicul in fata cutiei postale, fac doi pasi in casa si apoi desfac plicul cu nerabdare si-mi spun in gand, fie ce o fi! Trebuie sa stiu, ca e o veste buna sau o veste rea… decizia nu-mi apartine, eu pot doar sa aleg solutia cea mai potrivita dupa acel verdict primit.
    Daca e o veste buna, ma bucur si topai si comunic vestea imediat membrilor familiei. Daca este o veste rea, oftez, incerc sa ma linistesc, comunic celor dragi, imi las ceva timp inainte sa iau decizia „plan B” sau „plan C”…Bineinteles, ascult si parerile familiei in legatura cu solutia pe care o vad ei pentru „a merge mai departe”. Intotdeauna exista o cale, important este sa o aleg pe cea mai adecvata conjuncturii. In functie de cat de grava este situatia, am nevoie de ceva timp sa pot din nou sa ma comport „normal”… Nu pot masca, si de cele mai multe ori semnele sunt vizibile si la exterior (cand sunt foarte suparata, slabesc)…
    Odata cu inaintarea in varsta, am invatat ca orice etapa grea de viata „va trece” si oricat „de grea” ar parea, urmatoarea etapa grea, va fi mult mai grea… dar va trece cumva si aceea. Si am mai invatat ca nimic pe lume nu este mai important ca sanatatea!
    Potecuta draga, sa ai parte in viata de cat mai multe vesti bune! Sa-ti fie potecuta vietii senina si plina de bucurii!

    Apreciat de 1 persoană

    • Îţi mulţumesc, Carmen! Am simţit că e fix ca o nucă introducerea aia şi tare mă bucur că îţi place! Cred că îmi e dor de orele de şcoală, altfel nu-mi explic ce m-a apucat 🙂

      Ce frumos ai descris o situaţie şi ce bine ai explicat cum reacţionăm. Te-ai referit la tine dar ne putem regăsi uşor în reacţiile descrise. Da, e de preferat să fie desfăcut plicul mai repede, să savurăm din plin vestea bună sau să găsim repede soluţii pentru o alta. Că, aşa cum ai spus, ele se găsesc în orice situaţie. Mai ales când nu suntem singuri.
      Îţi mulţumesc mult! O zi frumoasă şi numai veşti bune! 😉

      Apreciat de 2 persoane

  23. ecoarta zice:

    Uite, sa zicem ca asta e o compunere pentru o anume scoala, a noastra, cei din virtual!
    Si, stai sa vezi, ce urmeaza!😉Asta e compunere, domnisoara!???
    Asta e curata pledoarie pentru un exercitiu de stapanire a emotiilor, a stolului de ganduri ce-ti bantuie mintea inainte de…e un joc!
    Cum se joaca pisica cu soricelul inainte de…
    Eu, ce fac!? Cum ma comport!? Habar nu am! De emotie, uit! Aaaa, ba da! Stiuuuu! As scoate plicul inceeeet….inchid cutia…o incuuuui…intru in casa, pun plicul pe masaaaa…ma asez, mi-as aprinde o tigara (NU 😐fumez!), as bea apa…apoi m-as repezi la plic si l-as…deschide
    Vorba multa nu-i a buna!
    Incheiere: iar mi-ai dat cu „leuca-n cap” cu articolul tau, dar in cel mai fain mod cu putinta. Un banal gest transformat in cea mai tare problema existentiala…
    Zi minunata!

    Apreciat de 1 persoană

    • Cum să-ţi mulţumesc? M-ai amuzat, m-ai bucurat mult, iar m-ai amuzat, m-ai făcut să mă simt tare, tare bine citind! Îţi mulţumesc pentru asta!
      Aha, şi tu eşti puţin puţin pe partea de chinuială, amâni puţin momentul, laşi emoţia să crească mare, dolofană, nu? 😀
      O zi frumoasă îţi doresc şi eu, cu drag!

      Apreciază

      • ecoarta zice:

        Ooo, daa! Supliciul…tu sau eu! Emotia!? Cal naravas ce-si cauta căpăstrul😉!
        Sunt exercitii de strunire a emotiilor! Uneori asa fac si cu mesajele😁! UNEORI, sa ne intelegem!
        Alteori, rup cu o privire textul! Stii tu ce-am vrut sa zic!
        Sa ai o seara minunata! Gandul meu bun sa te ajunga-n faptul serii si sa te binecuvinteze!

        Apreciază

        • Ştiu, ştiu bine. Şi nu numai că ştiu, o păţăsc şi eu de multe ori 🙂
          Să nu le strunim, să le lăsăm aşa. Că fac şi emoţiile bine la ceva. Mai puţin la respiraţie, că o accelerează 🙂
          O zi cât se poate de bună îţi doresc!

          Apreciază

  24. psi zice:

    eu, când primesc plicuri, pur și simplu le deschid. de pildă, recent, am primit un plic… și nu era chiar o veste bună, dar am luat-o ca atare. uneori, chiar și veștile mai puțin bune dacă le citești când vin, ai timp să te pliezi, să te organizezi pentru ce ai de făcut. atât. 🙂

    Apreciază

    • E foarte adevărat ce spui. Că oricum, cândva trebuie deschis. Şi va fi la fel, amânarea nu schimbă nimic din ce e scris acolo…
      Mulţumesc, psi! Veşti bune să primeşti de acum încolo!

      Apreciază

  25. Marina Costa zice:

    Uneori desfac plicul din lift, alteori am rabdare pana acasa.

    Apreciază

  26. ina02s zice:

    Exact. Depinde de expeditor, de asteptarile tale. Ori nerabdarea e mai puternica ori ratiunea. Sa ai numai vesti bune si asteptate…:)

    Apreciază

  27. Eeei , nemulțumirile apar mereu indiferent că sunt în legătură cu vremea sau cu alte subiecte și ce bine este când ne este bine, bucurându-se și de ploaie, de zăpadă sau chiar de ger.
    Cât despre ad3văratul subiect asus în discuție, mă comport cât mai normal (fără să las cutia poștală deschisă 😁), iar de-i bucurie mă bucur sau mă întristez de-i cazul. 😊

    Apreciază

  28. anasylvi zice:

    Eu nu doar rup plicul, rup si cutia postala! Glumesc, dar doar pe jumatate. 😀

    Apreciază

  29. Deschid cat de repede pot. Nu imi plac amanarile.

    Apreciază

  30. Marian zice:

    De regula , plicurile poarta pe ele si adresa celui ce-l trimete nu doar a „adrisantului” astfel incat , te uiti vollens nolens cine l-a expediat . Daca-i de la ANAF… poate sa mai astepte , nu esti neaaparat curios caci , sti cam ce-ar putea contine { da-i dracului ca ai o viata inaintea ta , sa le tot dai bani , sta-le-ar in gat } , daca-i din parte a unei rude foarte apropiate despre care sti precis ca , mai are nitzel si da coltul si care ruda , sti ca-i mai saraca decat tine… desfacerea plicului poate astepta si pana dupa ce iei masa nu de alta dar , sa-ti tihneasca bucatura . Insa , daca-i vorba despre cineva foarte drag plecat de multa vreme departe , foarte departe – in USA bunaoara – care-a facut pe-acolo bani cu ghiotura apoi este musai s-o deschizi imediat , nutrind speranta ca , acel cineva intentioneaza sau te-a facut deja , partas la purcoiul de bani 😎 . Mai este un DACA … evident ca-s mai multe dar nu vreau sa-ti rapesc din timp enumerand toate aceste DACA ! Daca pe plic este trecut numele unui politician iar in interior , sti ca s-ar putea sa gasesti din partea acelui politician oarece respectuoase urari de bine si sanatate { eventual si celebrul : Sa traiti bine ! } , si solicitarea sa-i acorzi increderea pentru un mandat prin care sa ” te reprezinte ” in Parlament atunci , ” FERI IN LATURI : E DALILA !” Asta doar pentru a fi cat mai elegant in exprimare deoarece , hartia aia nu-i buna nici macar pentru folosinta stergerii posteriorului . Introducerea chiar nu-i proasta deloc astfel incat , aia de la scoala n-ar avea pentru ce sa-ti critice ” compunerea ” despre iarna . Iarna este , taman acel anotimp plin cu DACA fie ca ne place , fie ca nu . Mie unul chiar mi-a placut , respect !

    Apreciază

    • Nici n-am avut în vedere atât de multe variante şi abia acum mi-am dat seama că pot fi atât de multe. Mda, cumva cam ăsta ar fi comportamentul în faţa celor prezentate. Nu ştiu cum aş face în faţa plicurilor de la rudele înstărite, nu mi-am pus vreodată problema asta. Dar e interesantă varianta expusă 😀
      Vă mulţumesc frumos, mă bucur că vă palce şi e bine să ştiu că aş fi obşinut o notă bună. Păcat că nu mai e cazul să o prezint la şcoală. Ştiţi cum e aia cu „să mai am 16 ani dar cu mintea de acum” eheee… 😀
      O zi frumoasă!

      Apreciază

      • Marian zice:

        ” Ştiţi cum e aia cu „să mai am 16 ani dar cu mintea de acum” eheee… 😀” De fapt textul original este : Asi vrea iar anii tineretzii / Si mintea mea de-acum ” ! O romantza cantata de Ioana Radu saraca…Respect Potecuta !

        Apreciat de 1 persoană

  31. Amanarea asta imi pune nod in gat ori de cate ori imi amintesc cate piedici mi-a pus si cate nefericiri mi-a pricinuit. Deci as rupe plicul in bucati imediat.

    Apreciază

  32. Fabiola Ion zice:

    Să-ţi spun eu cum e la mine, eu care amân o decizie de ani buni. Bună, rea, ea trebuie luată numai că teama de consecinţe sau de „vezi, ţi-am zis eu…” mi-a paralizat orice fărâmă de curaj. Ştiu doar că amânarea asta îmi face zile fripte şi că unele lucruri dacă le tot amâni, nu se vor mai întâmpla niciodată şi vei rămîne cu amarul gust cum ar fi fost dacă…

    Apreciază

  33. Uneori amânăm din pură teamă. Teamă de necunoscut. De ce ne sperie necunoscutul şi de ce ne adâncim în comoditate, iar apoi ne învinovățim tardiv pentru lipsa de curaj?
    Cât despre orele de limba şi literatura română, că mi-ai adus aminte, ai dreptate, am început cândva lucrarea cu titlul „vara” – „în sfârşit a venit iarna… ce frumos miros florile câmpului…”. Bineînțeles c-am luat o notă mică. Ce bine că nu mai subtem la şcoală şi ne putem exprima liberi.
    Te îmbrățişez!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s