Totu-i alb şi toate-s pure

Publicat pe 17/12/2018 de Poteci de dor

Totul e alb şi toate-mi par pure,
suspendate cumva între cer şi pământ,
alungate pe-afară şi lăsate să-ndure
amorţite chemări căutând-şi cuvânt

Un ecou rătăcit se aude departe
e cu lin şi cu ler pe la porţile-nchise,
părăsite de-un veac şi ascunse în noapte,
învelite cu totul de uitările ninse

Niciun pas nu mai e târâit prin zăpadă,
troienite simţiri îngheţat-au confuze,
a tăcut şi colindul, nu e nimeni s-audă
şi nici glas să aşeze bucuria pe buze

Totu-i alb şi acum parcă toate sunt pure
amorţite cumva între cer şi pământ,
suspendate pe-afară şi lăsate să-ndure
alungate chemări negăsindu-şi cuvânt.

Foto

Acest articol a fost publicat în Un fel de... Poezie și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Totu-i alb şi toate-s pure

  1. anasylvi zice:
    17/12/2018 la 19:16

    Atemporal, aproape ca si cu acele statui pe care ni le-ai aratat intr-una din miercurile cu taceri. Are aceasta calitate, peisajul de iarna, sa te scoata din cotidian.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Beta zice:
    17/12/2018 la 19:24

    Frumoasa poezie ❗ E bine sa fim optimisti si sa credem ca puritatea nu o sa ramana incremenita , o sa gaseasca multe cuvinte care o sa inmulteasca binele intre cer si pamant si imensitatea alba o sa vina ca o binecuvantare peste noi.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Ana zice:
    17/12/2018 la 19:47

    Si daca scartiei si zapada , chiar te simti atemporal intre cer si pamant….
    Tare mi-a placut! M-a captat total si am avut imaginea albului tau…

    Apreciază

    Răspunde
  4. Roxana Negut zice:
    17/12/2018 la 19:49

    Ce frumos! Un poem superb de iarna!

    Apreciază

    Răspunde
  5. Endorfinul zice:
    17/12/2018 la 20:41

    Foarte frumos !

    Apreciază

    Răspunde
  6. ecoarta zice:
    17/12/2018 la 21:45

    Intre cer si pamant, versurile tale sunt precum frumusetea fulgilor diafani…ma desfata cu atingerea lor!
    Noapte buna!

    Apreciază

    Răspunde
  7. Mona zice:
    17/12/2018 la 22:03

    Sper că îți vei aduna toate aceste minunate poezii într-un volum. Merită să fie protejate și mângâiate de niște coperți! ❤🤗

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      18/12/2018 la 9:17

      Îţi mulţumesc tare mult, Mona, draga mea! Nu ştiu. Nu zic nu, dar nici da. Sincer? Încă nu-s convinsă. Chiar asta simt, nu e sub nicio formă alintare sau cerşeală de complimente. Tu ştii asta, de aia îţi şi spun. Dar eu încă nu ştiu dacă ar fi potrivit să fac asta. 🙄

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
      • Mona zice:
        18/12/2018 la 12:14

        Toate la timpul lor! De meritat, merită. Nu doar pentru calitatea lor, ci mai degrabă pentru sufletul tău. Un volum tipărit are veșnicie și puterea de a surprinde suflete mereu. Trăinicia de pe internet este efemeră, după părerea mea. Imaginează-ți momentul când peste ani, o strănepoată de-a ta va mângâia paginile unde tu ți-ai așternut sufletul 😊🤗
        Eu așa gândesc. Te îmbrățișez 🤗😘

        Apreciat de 3 persoane

        Răspunde
  8. Iosif zice:
    17/12/2018 la 22:38

    Nu mai e multa vreme pâna când,
    va coborâ cerul întreg peste pamânt;
    Iar îngerii si oamenii cu drag si dor,
    se vor UNI, slavindu-L pe MÂNTUITOR…

    Ştefan Hruşcă – Afară ninge liniştit

    O noapte linistita, binecuvântata, draga Potecuta.

    Apreciază

    Răspunde
  9. Diana zice:
    18/12/2018 la 1:05

    Alb si pur mi-a parut si mie totul in noaptea ce trece, cand am iesit sa plimb catelul, tarziu, sa fie liniste si sa ma bucur de albul pur abia asternut!
    In sfarsit, a nins si aici! 🙂 Dar e „uda” zapada, nu cred ca tine mult. Bine ca e! A acoperit macar pentru o noapte, noroiul intins pe asfalt de la multele gropi ce se tot sapa din loc in loc.
    Zile senine iti doresc! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  10. sweet & salty zice:
    18/12/2018 la 5:50

    Totu -i alb si tu esti toata poezie.

    Apreciază

    Răspunde
  11. racoltapetru6 zice:
    18/12/2018 la 6:58

    Am simțit chemarea către versurile tale atât de sensibile, iar cuvintele mi-au completat plăcut albul pe care-l văd și eu afară și îl păstrez în gând.

    Apreciază

    Răspunde
  12. castanman zice:
    18/12/2018 la 10:02

    Totul e alb, ne mințim din noroi
    Împărtim mere coapte, neîmpărțindu-l pe doi..

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  13. Iosif zice:
    18/12/2018 la 14:43

    „Asa vorbeste DOMNUL:”Blestemat sa fie omul care se încrede în om, care se sprijina pe un muritor si îsi abate inima de la Domnul ! Caci el este ca un nenorocit în pustie si nu vede venind fericirea; locuieste în locurile arse ale pustiei, într-un pamânt sarat si fara locuitori.
    Binecuvântat sa fie omul care se încrede în Domnul si a carui speranta este Domnul !
    Caci el este ca un pom sadit lânga ape, care-si întinde radacinile spre râu; nu se teme de caldura, când vine, si frunzisul lui ramâne verde; în anul secetei nu se teme si nu înceteaza sa aduca rod.
    Inima este nespus de înselatoare si deznadajduit de rea. Cine poate s-o cunoasca ?
    Eu, DOMNUL, cercetez inima si cerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa purtarea lui, dupa rodul faptelor lui.” – Ieremia –
    *O zi si o viata luminata de întelepciuna si priceperea de sus, draga Potecuta !

    Apreciază

    Răspunde
  14. Albert Ai Conty zice:
    18/12/2018 la 16:17

    Potecuta, tu deja esti in jurul bradului, nu? :)))

    Apreciază

    Răspunde
  15. Mugur zice:
    18/12/2018 la 18:50

    Suspendate cumva între cer și pământ stau versurile tale, care ne poartă între două universuri, cel sublim sufletesc al tău și cel pământesc, al trecerilor și ninsorilor ce troienesc…
    Minunată poezie!
    Și nu mai repet, căci știi deja unde își au loc versurile tale.
    Îți înțeleg nehotărârea de care pomeneai mai sus într-un comentariu, dar țin să-ți spun că, dacă aș întâlni într-o librărie o carte cu versurile tale, fără să te cunosc, aș cumpăra acea carte. Iar tu trebuie să știi că nu fac complimente gratuite.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      19/12/2018 la 12:32

      Mulţumesc mult, Mugur!
      Ştiu. Ştiu şi mă bazez pe obiectivitatea ta. Tocmai de asta, de cele mai multe ori nu ştiu cum să gestionez ce-mi spui. Pentru că ştiu că e sincer. Dar mie mi se pare mai mult decât merit. Şi na, înţelegi tu ce vreau să spun.
      Mă voi gândi serios la asta. Mulţumesc încă o dată!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  16. Alex zice:
    19/12/2018 la 0:24

    Minunate versuri, oglindind atât de bine atmosfera hibernală…. De dimineață, în drum spre serviciu, am trecut în drumul meu de zi cu zi printr-o pădure care era atât de frumoasă, toată albă și „încremenită între cer și pământ”, cu frumos spui tu în poezie. Senzația de azi dimineață am retrăit-o instantaneu când am citit versurile tale. Atât de frumos întocmite!
    Numai bine și o iarnă superbă în continuare, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  17. Gia Macoveanu zice:
    19/12/2018 la 8:47

    Felicitari pentru optimism! Frumos ca a venit iarna din plin și pe acolo cu toată măiestria Ei!

    Apreciază

    Răspunde
  18. Monik zice:
    20/12/2018 la 12:00

    Suspendata mea clipa intre cer si pamant. Cand te citesc. Timpul sta in loc, asta real. Ma transpun in timpul tau, sau mai bine zis, al cuvintelor tale. 🧡

    Apreciază

    Răspunde
  19. La capatul curcubeului zice:
    20/12/2018 la 13:10

    În curând vor răsuna iar colinde și n-or mai părea toate atât de deșarte…
    Zi frumoasă, Potecuță! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  20. Cosmisian zice:
    24/12/2018 la 10:35

    Versuri : Potecuta
    Adaptare muzicala: Nicu Alifantis.
    🙂

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu