Fereastra spre tine

Dragă…,

se joacă luminiţele-n culori pe la geamuri aproape ‘ngheţate. Unele, mai mult pe dintr-un înăuntru şi mai puţin pe din afară. Pe afară se mai face şi cald. De la paşi, de la respiraţii, de la dorinţe ‘mplinite, de la vise ‘nflăcărate. De afară, e bine să se vadă geamurile împodobite. Pentru ca cei de afară să creadă. Ce vor, dar să creadă. Şi poate să viseze. Cum o fi să. Să îşi imagineze că înăuntru e la fel cum se vede de afară. Şi mai ales, cum se crede că e. Culoare. Sclipire. Şi poate, chiar se face aşa. Poate că proiecţiile celor de afară vor trece dincolo de perdele. Oamenii îşi imaginează întâmplări şi ţes poveşti despre ce-i dincolo de ferestre, în funcţie de ceea ce oferă ele. Şi cele mai multe devin dintr-o dată darnice ca şi cum simt o nevoie acută de priviri, de aprobare, de validare. Se hrănesc din asta. Ca să mai răzbească o iarnă. Încă una. Oamenii privesc oarecum cu milă spre geamuri fără strălucire. Săracii, îşi spun. Alţii, mai puţin dispuşi la un compromis cu sufletul, au verdictul la încheietura mâinii care arată acuzator spre casa-n care, spun ei, domină ignoranţa. Bă, ăştia nici măcar un beculeţ nu şi-au pus, ca şi cum ăsta e cel mai mare rău de care cineva se poate face vinovat în această perioadă. Ce-i dincolo de strălucire sau de întuneric nu pare să intereseze pe nimeni, de ce-ar conta?

La fel cum nu contează nici răspunsul lui „şi? ce faci de Crăciun?”. Dar trebuie pusă întrebarea asta, e portalul care poate duce, în funcţie de răspuns, la o discuţie despre preţuri, staţiuni, meniuri, cadouri. Dar de fapt nu interesează cu adevărat decât în cazul în care chiar faci ceva. Un răspuns legat de programul acelei zile nu l-ar face pe interlocutor decât să te privească plictisit, aşteptând să te opreşti, să treacă la alt subiect. Oricum, nici nu ai şti ce să-i răspunzi. Ce să-i spui? Ce-ar vrea să audă sau ce ţi-ai dori tu cel mai mult să faci? Ce-ar fi mai simplu de rostit? Combinate, se rezumă la un „pe-acasă”, cu un surâs care-ar putea ascunde orice. Şi-n acest orice numai tu şti ce taine stau.

Nici nu contează dacă ferestrele care se văd din afară îţi sunt sa nu înconjurate de beculeţe. Eu te-aş întreba cum îţi e fereastra aia prin care priveşti spre tine acum, când unele ferestre-s pline de beteală şi lumini. Dar sunt zăpezi mari pe cale şi cred că întrebarea va ajunge la tine când vremea globurilor va fi apusă. Te-aş întreba, nu ce faci de Crăciun, ci ce culoare are sărbătoarea ta, când străzile-s pline de culori? Dar iar mă tem de o întârziere. A răspunsului de această dată.
Te-aş întreba… dar printre atâtea alte întrebări, asta s-ar rătăci nemairostită, nemaiauzită…

Cu acelaşi drag,
eu

foto

Reclame
Acest articol a fost publicat în Scrisori și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

75 de răspunsuri la Fereastra spre tine

  1. Iosif zice:

    Culoarea alb-stralucitoare orbitoare a iubirii absolute, neconditionate, ar fi de dorit sa lumineze si înauntru si afara, draga Potecuta !
    Sa ai o seara cu Lumina lumii eterna, în Sufletul tau frumos !

    Apreciază

  2. Endorfinul zice:

    Cat de frumos ai spus o !

    Apreciază

  3. Adriana zice:

    Câtă dreptate ai! Suntem grăbiți, absenți, neatenți, cu beteală în colț de inimă!

    Anul ăsta nu mă împodobesc nici pe dinăuntru, nici pe dinafară. Nu as rezolva nimic. Insa tot pot vedea luminitele in suflete frumoase si fara sa intreb nimic. Te imbratisez, potecuta!

    Apreciază

  4. inaloveworld zice:

    Ne putem vedea cu adevărat și cu și fără beculețe, nu numai de sărbători ci și în restul zilelor de peste an! Suntem aceiași oameni … Mulțumesc pentru fereastra frumoasă spre cel ce citește rândurile tale!

    Apreciază

  5. anasylvi zice:

    Articolul m-a dus cu gandul la melodia „Romanta cu parfum” de la Semnal M. Nu stiu de ce, ca doar tu vorbeai de Craciun. Asa imi zboara mie gandul…

    Apreciază

    • Bine te-ai dus cu gândul! Vorbeam de Crăciun, da. Dar esenţa nu e legată numai de Crăciun. Căci da, „văd la fereastra ta, târziu… o lumină şi nu ştiu de eşti trează sau visezi…”. Căci nu prea ştim dacă râde sau plânge cel din spatele unei ferestre colorate.

      Apreciat de 1 persoană

  6. Stii, uneori tocmai intrebarile astea nemairostite sau nemaiauzite sunt cele care conteaza si la care vrei sa raspunzi cu adevarat. Nu, nu am sa am aprise beculete acasa. O sa le aprind in mine, unde Craciunul mi se coloreaza incet intr-un albastru senin de sperata, ce isi doreste sa simta cum il incalzeste albul unor zapezi de alta data. Si neaparat ii voi pune si un strop de rosu si galbenul gutilor din geam si… dar stii, cred ca va avea culoarea anilor de demult, cand bucuria de a impodobi bradul in asteptarea Mosului nu tinea cont nici de tendinte, nici de moda, era doar atat: bucurie simpla si adevarata care aprindea lumini in privirile curate de copil.
    Te imbratisez cu drag, Potecut!

    Apreciază

  7. Cele mai colorate „ferestre” se pot găsi pe… facebook, unde se răspunde și la întrebări nepuse, cu imagini și lux de amănunte. 😉
    Eu vin cu albul, de sărbători, dar aștept culorile de la cei care vor binevoi să le aducă. Sper să fie cât mai multe și mai vii.

    Apreciat de 1 persoană

  8. tcbianca zice:

    Tu ma porti sa vad dincolo de aparente, în profunzimi pe care oamenii le ascund în spatele unui zâmbet de fatada, și felul în care îți rastorni vasul cu sentimente pe foaie colorează venele mele cu nostalgie… mi-a plăcut mult!

    Apreciat de 2 persoane

    • Cred că uneori zâmbetele alea sângerează pe interior. Numai că ele sunt ca un scut care-i ţine departe pe cei din jur, chiar şi pe cei care-ar putea mângâia…
      Îţi mulţumesc, Bianca! Mă bucură mult cuvintele tale!

      Apreciază

  9. Suzana zice:

    Imi place ferestra deschisa de tine, prin idei cu adevarat minunate!
    Fereastra spre noi trebuie sa fie cea mai mai magica cu putinta, pentru a ne putea privi
    cu sinceritate maxima, in lumina inimii noastre…
    Si atunci chiar am sti ce avem de facut! 🙂
    Un decembrie minunat, draga Potecuta, cu mult senin si lumina in suflet! ❤

    Apreciază

    • Ce frumos ai spus, Suzana! Da, ar trebui să păstrăm curată fereastra aia, atât cât se poate, să vedem clar, să putem percepe…
      Îţi mulţumesc frumos! Şi eu îţi doresc zile pline de bucurie!

      Apreciază

  10. meddartis zice:

    Eu cred că sunt luminată verde-abastru Crăciunul ăsta. Nu, nu de invidie, ciii datorită perioadei foarte aglomerate prin care trecusem, am ajuns în sfârșit la un moment de pace și liniște. Mă simt calmă și mă bucur de starea asta cât pot de mult, așa că îmbrățișez cu drag verdele de data asta, după atâta roșu și semne de exclamare! Șiiii cred că am și un pic de alb-galben contagios (legenda spune că râd și zâmbesc așa de mult, încât se luminează și lumea din jur 🙂 )
    Ps: mi-a plăcut foaaaarte mult partea cu căldura de afară. Mi-a amintit de o glumiță cu „Deschide un pic fereastra să intre-n casă frig mai cald!”.
    În altă ordine de idei, sunt curioasă: tu ce culoare ești, suflet frumos? 🙂

  11. Fabiola Ion zice:

    E mai uşor să priveşti la ferestrele alea pline de beculeţe. Şi mai comod. Stai să mă liniştesc o ţâră din agitaţie şi mă proţăpesc la fereastra mea. Să vezi atunci… :))

    Apreciază

  12. ane zice:

    Eu, iți spun sincer ca îmi place sa admir toată frumusețea si sclipirea începutului de sărbătoare, de verde,de rosu si alb.Afara a nins da, ca in povesti, de asta data e real. O sa aprind si beculete, lumânări, nu am nimic sa-mi reproșez, adică as avea ceva mărunțișuri :)) Nu sunt ipocrita!
    Ar trebui sa privim pe fereastra noastră si a sufletului cu iubire si speranță de mai bine.
    Sa ai lumina si multa iubire in suflet,Potecuță!

    Apreciază

  13. Eu mă împodobesc și împodobesc! Chiar și în anul în care am făcut artroplastia totală de șold, cu o mână mi-am ținut cârja și cu alta am făcut să pară totul feeric. Nu o fac pentru cei din afară, ci pentru noi și pentru bucuria de a-mi fi mie însămi neîntrecută. La mine în casă e mai mereu festival. Poate, acum, nu de anvergura de altădată. 🙂 Totuși, fiindcă e un moment de sinceritate, recunosc și că am adunat de-a lungul vremii colecții de miți-fanțuri care mi-au făcut viața frumoasă. De unele uit, iar când le redescopăr mă minunez și eu cum de le-am mai găsit. Dacă aș vrea să fie pentru cei ce se uită pe fereastră, aș face un bazar, dar ar fi vânzare de viață, de propria viață, pe care acum o prețuiesc și mai mult, fiindcă nu știu câtă mai e. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  14. Diana zice:

    Fereastra spre mine ma straduiesc sa o tin impodobita vesel in fiecare clipa – uneori, cate un beculet se stinge, si se sting toate pentru ca – deh! – sunt legate in serie. 🙂 Inlocuiesc (sau scot) beculetul defect si ma inveselesc din nou. Ma straduiesc sa fie Craciun in fiecare zi – nu-mi prea iese, dar incerc. 🙂
    Minunat ai scris despre ferestre, despre intrebari si raspunsuri, despre oameni nerabdatori si doar politicosi, nu cu drag interesati sa afle raspunsuri la intrebari. 🙂
    Suflet senin iti doresc! Fereastra luminata vesel mereu sa iti fie!

    Apreciază

  15. Mugur zice:

    Ferestre, întrebări, răspunsuri. Emoții, sentimente.
    Le adunăm pe toate și le punem într-o căciulă, apoi alegem la întâmplare.

    Mă gândeam la întrebările și răspunsurile posibile.
    Am citit comentariile de până acum. Inițial mă gândeam la culoarea albă. Mai mulți au ales-o, dar asta nu mă va face să-mi schimb răspunsul. Doar că albul acesta al meu se vrea unul plin de liniște și pace, unul care să vină împreună cu multă odihnă.
    Ferestrele mi le-aș face din sticlă polarizată, cu un buton de unde să pot schimba ce și de unde se vede. Aș lăsa uneori să pot vedea numei eu în afară, alteori să se vadă numai de afară în interior. Dar cred că cel mai ades aș lăsa să nu se vadă nici de afară si nici din interior. Vor fi doar un fel de ferestre false, prin care să văd doar eu în interiorul meu, ca într-o oglindă. Anul acesta nu vreau luminițe pe nicăieri, nici afară si nici înăuntru, ci doar mantia albă a liniștii.

    Îmi amintesc cum, începând din copilărie și până nu cu mulți ani în urmă, îmi doream cât mai multe luminițe, care să-mi umple sufletul de culoare. Acum… poate că sufletul are destule culori încât nu mai sunt necesare altele. Poate.

    Ferestre, întrebări, răspunsuri, emoții, sentimente, adunate toate într-o căciulă. Oare ce voi scoate anul acesta din acea căciulă fermecată?

    Mi-a placut foarte mult scrisoarea ta si iată că m-a scos și din muțenia ce mă tot ține prizonier de ceva vreme.
    Mulțumesc, Potecuță!

    Apreciază

    • Foarte interesantă varianta cu fereastra oglindă. Oare nu ar fi la fel de eficientă una care şi din afară l-ar oglindi pe cel care-ar vrea să privească înăuntru? Şi s-ar privi pe sine cu aceeaşi curiozitate cu care ar privi în casa pe lângă care trece? Hmm.
      Mi-a plăcut mult răspunsul tău şi îţi mulţumesc pentru el! Mulţumesc şi pentru că ai ieşit din muţenia de care ai spus şi mă bucur că s-a întâmplat asta „din cauza” scrisorii mele!

      Să îţi fie sufletul plin de culoare şi să fie cu liniştea de care spui că ai nevoie! Cu alb, odihnă şi bucurie!

      O zi bună, Mugur!

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Potecuță dragă, îți dai seama că m-a pufnit râsul, nu-i așa? Din cauza ta sau a scrisorii tale, nimic nu mi se poate întâmpla. În schimb, datorită elementelor sus menționate, cu mare drag primesc urmările!

        Să știi că la varianta oglindirii „de ambele părți” m-am gândit doar fugitiv, căci polarizarea aduce, printre altele, efectul acesta de oglindă. Dar tu ai venit cu o completare minunată, la care nu mă dusese gândul. Hmm. Oare trecătorii ar privi cu aceeași curiozitate și cu același interes imaginea oglindită? Sau mai degrabă întrebarea corectă ar fi nu dacă, ci câți ar privi cu aceeași curiozitate. Cu mulți mai puțini, cred eu.

        Îți mulțumesc pentru laudațio (nemeritat), dar și pentru urările pe care le-am simțit plecând din sufletul tău!

        Îți doresc să ai o săptămână minunată, dragă Potecuță!

        Apreciază

  16. gelu gelu zice:

    Interesanta abordarea ta!
    Ca iti raspund sincer…nici eu nu stiu ce culoare are, sarbatoarea mea. Incerc sa ma bucur cum pot…de culorile altora.🙂

    Apreciază

  17. Monik zice:

    Ca intotdeauna, pentru mine, rezida altceva decat beteala din ferestre in randurile tale. Ceva ce ne temem sa confruntam privind prin fereastra. Avem bun obicei sa neglijam indreptatul privirii intr-acolo. Inspre noi. Lasam sa se depuna straturi de mazga, e mai confortabil decat sa vedem bine in adancul nostru. Din cand in cand mai sterg praful depus, oftand, ajustand, remodeland… Lumini pun mai rar, ma tem sa nu vada si altii aici la mine, in casa sinelui.

    Apreciat de 1 persoană

    • Ca de obicei, ai citit printre rânduri şi ai citit bine, ai citit cu sufletul şi ai găsit exact acea cheie… aşa cum ştii tu să faci.
      Şi îţi mulţumesc pentru asta, pentru căldura cu care mă citeşti de fiecare dată!
      Chiar dacă e ferită de priviri, eu sper să poţi aprinde măcar o luminiţă în acea casă, pentru tine, să-ţi fie cald şi să-ţi fie senin!
      Te îmbrăţişez, Monik dragă!

      Apreciat de 1 persoană

      • Monik zice:

        Dacă aș avea prin casă cărți semnate de Potecuța sigur ar fi cărți de căpătâi. Scrisul tău e cu sens, cu profunzimi, te face să te oglindești în sine când citești. E meritul tău că ajungi la mine.
        Îți mulțumesc, draga mea, aprind, ferit de ochii lumii, pentru sufetul meu. Deja am aprins, discret, cât să mă pot bucura de familia mea mică. Îmbrățișez!

        Apreciat de 2 persoane

        • Monik, şi eu care i-am răspuns azi Monei că nu-s convinsă că merită o carte gândurile mele… tu îmi spui asta. Tu ştii cât de mult contează tot ce-mi spui?
          Te îmbrăţişez cu mare drag! Şi nu ştiu cum să mulţumesc!
          Ţine-o aprinsă pentru suflet, ca-ntr-o palmă caldă.

          Apreciat de 1 persoană

          • Monik zice:

            Vezi, Potecuta, si nu stiam de conversatia cu Mona. Dar sper sa retii un detaliu important, sunt putini cei care stiu reda stari in scris, care te pun pe ganduri, te intorc spre sinele tau ascuns, de aceea avem nevoie de randurile tale. Asta e scrisul, oglindirea cititorului in paginile asternute. Si e mare lucru, tie iti reuseste fara efort. Deci, sa te gandesti la urmatoarea etapa dupa blog ☺️. Imbratisez tare! Si iti multumesc mult!

            Apreciat de 1 persoană

            • Încerc să citesc ca şi cum nu e despre mine. Ca să pot asimila fără să mă simt copleşită. Nu ştiu cum sună asta, dar eu nu-mi propun să vă fac să vă oglindiţi. În sensul că de fapt nu-mi pot propune nimic, scriu fix cum simt în acel moment. Şi dacă reuşesc asta fără ca măcar să mă gândesc la ea, e extrem de important.
              Monik, e un dar de Crăciun părerea asta a ta despre scrisul meu. Mulţumesc mult de tot!

              Apreciat de 1 persoană

            • Monik zice:

              Ma bucur ca te-am pus pe ganduri. Eu un pic, alt prieten inca un pic, poate te convingi ca ai ce darui… Si imi place sa daruiesc, asa, neconditionat, doar pentru ca oamenii sunt frumosi si luminosi. Cei pe care ii cunosc eu… Imbratisez! Sa iti fie zilele continua sarbatoare!

              Apreciază

            • Mi-ai dăruit mai multă încredere în scrisul meu. Şi asta e de mare preţ!
              Te îmbrăţişez şi eu, draga mea! Şi eu îţi doresc zile pline de căldură şi de împlinire!

              Apreciat de 1 persoană

  18. Katherine zice:

    Imi place privelistea de la fereastra ta, draga Potecuta.
    Eu mi-as dori sa mai stau in casa la caldura cu o ceasca de ceai fierbinte sa ma bucur de peisaj, nu din intermediul geamului de transport in comun catre munca.
    Dar e job, e necesar si dam inainte.
    Un weekend minunat, te pup!

    Apreciază

  19. ecoarta zice:

    Euuu!??😊🤔 Pe-acasa! Albastru-ultramarin! Cu beculete in suflet si inima! Acolo va fi sarbatoarea mea! N-o scot la poarta ca pe-o eticheta…
    Sa auzim de bine si numai de bine!

    Apreciază

  20. Putin gri, putin albastru, putin…din fiecare.
    Nu asa suntem toti?

    Apreciază

  21. Atmosfera sărbătorilor de iarnă, indiferent de situația sau de sentimentele noastre, o simțim pentru că o trăim.

    Apreciază

  22. Crăciunul meu va fi plin de culori calde și datini uitate! Un Crăciun plin de lumini colorate și tie!
    Și totuși mie îmi place sa văd și ferește luminate și pline de culori și oameni cu lumini in privire!

    Apreciază

  23. castanman zice:

    Frumos ce ai scris! Ți se potrivesc versurile:
    „ninge sălbatic
    tu ai glasul de miere
    ninsoarea e o poveste bătrână
    un fel de-ntemeiere”

    Apreciat de 1 persoană

  24. Și iar am rămas pe gânduri… așa printre culori și beculețe aprinse.
    Toate cele bune, Potecuță!

    Apreciază

  25. Alex zice:

    Ce frumos le zici tu, dragă Potecuță. Și atingi la fix acele lucruri care trebuie spuse. Oamenii au ajuns să se rezume la poleială, tinichele strălucitoare, beculețe nenumărate…. dar uită adesea ceea ce este cu adevărat esențial la această Sărbătoare creștină. Hristos a venit pe lume cu un mesaj cutremurător, pentru toți oamenii, tocmai pentru a le mișca inimile, de a scoate pe toți din carapacea egoismului și a nepăsării…Prea repede uităm toate acestea, din păcate…

    Sărbătorile cu bucurii, cu pace sufletească și cu multă iubire, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Mulţumesc mult, Alex!
      Da, se pare că uităm adesea ceea ce este cu adevărat important, prea ocupaţi fiind de a umple cumva nişte goluri sau de a compensa exact ceea ce uităm.
      Sărbători cu împlinire şi cu multă bucurie vă doresc şi eu cu mare drag!

      Apreciază

  26. Ana G. zice:

    Eu voi să știu de ce, începând cu articolul ăsta, nu mai primesc mailul de notificare! Credeam că faci sarmale, caltaboși, alte alea și nu ai timp de blog.

    Apreciază

    • Ana, nimic-nimic nu am făcut, nu am umblat la setări, nu am schimbat nimic. 🙄
      Oare de ce nu merge? Sper să îşi revină!
      Îţi mulţumesc pentru părerea atât de bună pe care o ai despre mine. 😀 N-am făcut nimic din toate alea, dar am făcut curăţenie şi acum am febră musculară. Se pune? 😀
      Te pup, draga mea!

      Apreciat de 1 persoană

      • Ana G. zice:

        Uite, pentru comentarii am primit notificarea. Sper să se fi remediat. Sigur că se pune, asta se pune chiar mai mult decât prepararea unor chestii de băgat pe sub nas. Mie îmi cam lipsește „spiritul sărbătorilor”, nu intru de mulți ani în febra aceea specifică. Nu aia musculară! Ai întors casa pe dos, cumva?

        Apreciază

        • Mă bucur că pentru comentarii merge, sper să îşi revină de tot.
          Nu chiar întors pe dos. Dar eu sunt mică şi dacă şterg mobila, fac mişcări de sus-jos şi invers şi aia e… parcă am fost la sală după o tură din asta 😀
          Te pup, draga mea!

          Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s