Cine-a pus smartu’ în drum

Ca un fel de continuare a postării de miercuri, vă spun că pe cât de util e telefonul ăsta smart al meu care tocmai pentru că e mai smart ca mine m-a pus de multe ori în dificultate, pe atât de încâlcite pot fi uneori situaţiile create-n jurul lui. Şi pe cât de uşor de transmis un mesaj, pe atât de greu de descifrat câte o neînţelegere. Bine, vina-i a mea în cea mai mare măsură dar, pe undeva, am o scuză şi, pe altundeva, normal mi se pare să mă folosesc de toate opţiunile pe care le are. De exemplu, când nu poţi suna sau te gândeşti că ar fi mai bine să nu o faci, te foloseşti de varianta cu SMS. Că există în meniu, că nu îngraşă şi că nu e imoral, d’aia.

Acu’ drept îi că eu o prefer în anumite situaţii, mai ales când nu vreau să pic în momente nepotrivite. Da, ştiu, e mai sigur şi mai elegant un telefon dar nu chiar tot timpul poate fi şi cea mai bună variantă. Adică atunci când intenţia de a transmite un gând bun se poate transforma în altceva. Eu am păţit-o de câteva ori de ziua mea cu telefoane la ora 7:30 dimineaţa, cu explicaţia „am vrut să fiu prima şi ştiu că oricum lucrezi…”. Îhî, ok, da, nu lucrez azi.
Mno, intenţia a rămas dar bucuria acelui telefon n-a fost chiar atât de mare cum ar fi fost dacă l-aş fi primit la o oră la care sinapsele mele ar fi fost funcţionale. Şi nu din alt motiv dar când sunt trezită din somn sunt atât de ameţită, că nu ştiu sigur dacă aia-s io sau alta deci nu-mi cereţi să şi procesez cu cine vorbesc şi ce mi se spune.
Revenind, prefer deci să trimit mesaj când mă gândesc că la ora aia destinatarul doarme sau e la muncă şi acolo nu prea poate vorbi sau etc. Şi de aici… ceaţă la mal.

Gen:
– La mulţi ani! Bla, bla bla.
– Mulţumesc????????
în capul meu… blank. După aia au apărut gânduri ca săgeţile nu era azi? ştiu că a schimbat telefonul, poate nu mai are numărul, stai aşa, o fi vrut să pună !!!! şi s-a tastat greşit. Verific şi nu, nu are cum că-s la distanţă astea două. Atunci? Îmi iau inima-n dinţi şi scriu:
– Sper că nu am gafat. Nu azi e ziua ta?
– Ba da, azi e.
şi atunci de ce pisici, atunci ce e cu, m-au încurcat semnele de întrebare, de asta întreb. 😀
– ce semne?
Priceless. Cine-o zis că tehnologia înlesneşte comunicarea? Bine, zic eu, nu mai chicotiţi: depinde cine-o foloseşte. Na, c-am zis-o.

După vreo 10 minute, telefonul ţââr, ţââââr. Bine, telefonul meu nu face ţââr şi nici ţââââr dar nu ştiu să pun pe note melodia.
Ea:
– draga mea, îţi mulţumesc tare mult, eram la volan când am răspuns dar tot nu înţeleg despre ce semne vorbeşti.
– de întrebare. Mi-ai scris mulţumesc şi semne de întrebare şi mă gândeam că te întrebi ce-i cu urarea şi m-am speriat că nici pe stropul ăla de memorie nu mă mai pot baza.
– eu după mulţumesc am pus omuleţi din ăia care pupă. Adică te pupam.
Dixit!

Varianta doi:
Vorbeam prin sms cu o prietenă de departe. Despre una, alta, altele. Deh, apuse-s vremurile-n care un sms valora atât de mult încât nu ne permiteam mesajele în stilul de acum, cu 10 cuvinte în 10 sms diferite. Ştiţi ce spun. Ea:
musai să îţi iei cartea Eleganţa ariciului
e tare mişto
.
-of, am tot auzit de ea, am tot citit recenzii dar tot apare altceva în loc. Apropo, acum vreau O viaţă măruntă, sper să o găsesc în librărie şi după aia iau ariciul.
n-am auzit de aia.
Cine a scris-o?

Şi tot ea:
nu-ţi cumpăra, îţi dau eu.
– Ce?, întreabă deşteapta de mine
Cartea. 😀 😀
– Nu, măi, o voi cumpăra eu.
Păi şi nu ştii?
– Ce?
Cine a scris-o?
– 😀 😀 stai că eu ziceam să nu-mi trimiţi tu, nu te deranja, că o iau eu.
ce să trimit?
– mor de râs, parcă suntem din bancurile cu nebuni. N-ai zis că să nu-mi cumpăr că îmi dai tu?
băăăăi, mesajul ăla era pentru colega mea, cum naiba a ajuns la tine?

Mno, cam aşa funcţioneză tehnologia în mâinile mele. Eu cred că înainte de a lua un telefon ar trebui dat un test psihologic, zău. Că se poate ajunge la şi mai nasol de atât. 😀
Voi aţi păţit din astea?

Foto

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

91 de răspunsuri la Cine-a pus smartu’ în drum

  1. 71ganduri zice:

    Bunica mea zicea: „Daca nu as fi eu tu de cine ai rade?” Evident, nu radeam de ea, dar unele situatii sunt suficient de amuzante ca sa… vorba lui Nae… „E destul uneori un suras al vietii ca totul sa recapete sens.” Le-ar fi placut si pruncilor mei povestea ta…

    Apreciază

    • Ştii ce e puţin tragic aici? 🙄
      Că deşi am prins vremuri fără telefon, fac parte din generaţia considerată încă tânără. Deci nici măcar vârsta nu-mi poate fi scuză 😳
      Dacă ai zâmbit, mă bucur mult!
      Mulţumesc şi seară minunată!

      Apreciat de 1 persoană

      • Mugur zice:

        Nu cred că poate fi vorba de vârstă aici (eu, spre exemplu, având cu vreo… doi… ani mai mult decât tine 😀 ), ci doar de înclinații native. Tu ai mare talent și „îndemânare” la scris, eu am, poate, la tehnologie.
        Și ar mai putea fi vorba despre… punct, de referință sau pe „i”. Mai putem numi asta și atenție selectivă, cred eu.

        Apreciază

        • Mugur, am zis de vârstă în contextul în care a amintit de bunică… nicidecum la altceva. Sper că nu am supărat pe cineva.

          Apreciază

          • Mugur zice:

            În orice caz, nu pe mine, care îmi recunosc și accept vârsta, după cum bine știi. Uneori mă și întreb ce caut eu printre atâția tineri, apoi îmi iau seama și realizez că vârsta interioară este cu totul alta.
            Tu să nu te superi pentru referirea mea la vârstă, căci esența era în cealaltă parte a comentariului meu.

            Apreciază

            • Ana G. zice:

              Alooo, domnu’ Mugur! Am şi eu nişte ani, acolo, mâine-poimâine 59. Noi suntem tineri,da? Chiar dacă scârțâim pe la încheieturi şi a început să ne lase ba una, ba alta… Stând printre cei mai tineri împrumutăm puțin din tinerețea lor, aia căutăm printre ei.

              Apreciat de 1 persoană

            • Mugur zice:

              Stimată doamnă, cred că pe noi doi ne apropie vârsta și tinerețea. Aș spune că suntem din aceeași generație, căci ne despart trei ani, de data asta reali, nu ca în cazul Potecuței. La cei 62 de ani ai mei, în suflet mă simt ca pe la patruzeciși, și cred că aș mai avea câte ceva de spus tinereții mele. Cred că și tu, căci „pe vremea noastră” am învățat să trăim tinerește.
              Și încă un amănunt, să știi că pentru toată lumea eu sunt „Mugur”, acasă, la serviciu și în virtual. Mi-ar face plăcere să-mi spui și tu așa. 🙂

              Apreciază

            • Mugur zice:

              P. S. Mulți ani înainte! 🙂

              Apreciază

            • Ana, sper că ştii cât de mult mă bucură fiecare vizită a ta, da? 😉
              Îţi mulţumesc!

              Apreciat de 1 persoană

            • Ana G. zice:

              Atunci ne-am înțeles, Mugur, căci şi mie îmi place să mi se spună pe nume. Şi eu mă simt mai tânără în suflet, dar uneori mă întreb cine naiba e aia care se uită la mine din oglindă… Mulțumesc pentru urare.

              Apreciază

            • Mugur zice:

              Ana, întotdeauna există un alter ego ce ne privește din oglindă, însă nu trebuie să-l luăm în seamă. Este doar o imagine a ceea ce am putea fi, dacă nu am mai fi tineri. 🙂

              Apreciat de 1 persoană

            • Şi sper că pe nimeni altcineva. Nu s-a vrut în niciun caz a fi o jignire, comentariul ăla nu poate fi scos din context şi fără cel la care am răspuns nu are nicio valoare. Deci e strict ca răspuns la partea cu bunica. Ştiu că tu ai înţeles. Şi nu, nu m-am supărat pentru referire dar brusc mi s-a făcut teamă că e posibil ca acel comentariu să fie înţeles greşit şi nu aş fi vrut ca toată discuţia să se învârtă apoi în jurul lui şi să fiu nevoită să explic fiecăruia-n parte că de fapt eu am răspuns la partea cu bunica şi că… mno. Se dorea o discuţie lejeră, amuzantă. Dar m-am înşelat, m-am speriat degeaba.
              Sigur că vârsta interioară e cea care contează. Şi dacă cineva m-ar pune să spun o singură parte bună a comunicării virtuale, una singură, cred că asta ar fi: că nu există niciun fel de barieră şi că poţi aprecia o persoană strict după felul în care scrie, fel care spune multe despre cum e acea persoană, fără să te „încurce” vârsta, statutul etc.
              Seară frumoasă, Mugur!

              Apreciază

            • Mugur zice:

              O seară minunată să ai și tu, Potecuță!

              Apreciază

            • Mugur zice:

              Mă iartă, dar mi-a fost trunchiat comentariul anterior de… nu știu cine, așa că, în afară de urarea finală, poți șterge.
              Spuneam că devenim, din ce în ce mai mult, sclavi ai corectitudinii politice, chiar dacă nu voim asta. Și mai spuneam că ai dreptate, virtualul ne ajută să îndepărtăm barierele sociale, din ce în ce mai prezente în lumea reală.

              Apreciat de 1 persoană

            • Am aşteptat să aduci continuarea, aşa a apărut de prima dată, trunchiat, şi mă gândeam că ai şters din greşeală înainte să dai trimitere. Nu avea cine să-l trunchieze, cum spuneam a apărut direct trunchiat.

              Apreciat de 1 persoană

            • Mugur zice:

              Așa este, a apărut trunchiat pentru că am atins din greșeală cine știe ce tastă. Iată că pățesc si eu ciudățenii, dar nu cu telefonul. 😀

              Apreciază

            • 😀 😀
              Vezi? Şi noi „bârfeam” smarturile…
              Că şi eu-s păţită, nu de alta, deci ştiu ce spun 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • Mugur zice:

              Atenția selectivă, de care spuneam mai sus, doar ea este de vină, căci mi-a lăsat degetele să umble pe unde nu aveau treabă. 😀

              Apreciat de 1 persoană

      • Ana G. zice:

        Da, încă o demonstrație că telefonul e mai smart ca mine! De trei ori am scris aseară şi tot de trei ori nu am reuşit să public comentariul, că aşa a poftit telefonul meu. Îți spuneam, draga mea dragă, că eu sunt pe aici mereu, îmi place să citesc postările tale, îmi plac şi comentatorii tăi deştepți şi cu simțul umorului… Şi m-a amuzat să intru în discuție cu Mugur pe tema vârstei.

        Apreciază

        • Are şi telefonul dreptul la mofturi, să nu-l bruschezi prea rău ca pedeapsă 😀
          Eu nu ştiu ce făceai în moderare dar na, şi asta o fi tot un moft, al blogului de data asta.
          Mie mi-a plăcut mult discuţia voastră şi sper să asist şi la altele 😉
          Îţi mulţumesc, Ana! Pentru că-mi eşti mereu aproape.

          Apreciat de 1 persoană

          • Ana G. zice:

            Şi voi fi. Ştii că îmi eşti dragă demult. Am văzut că eram în moderare, dar na, mă gândeam că o fi depistat blogul prea multe prostii pe centimetru pătrat în comentariul meu. 😩

            Apreciază

            • Să ştii pentru o eventuală dată viitoare: am văzut că face figuri şi pune-n moderare la întâmplare. Nu ştiu de ce sau pe ce criterii. Chiar şi la postarea asta au fost 3 comentarii aşa de la persoane care nu au mai fost până acum la aşteptare deci… e de la el. Eu nu am făcut nimic dar să ştii dacă se mai întâmplă că nu e de la tine 😉

              Apreciază

            • Ana G. zice:

              Nu cumva îi trece la moderare pe cei care îl plictisesc? De blog zic. O avea şi el voință proprie.

              Apreciază

            • Nu e asta. Că nu ar avea pe cine în cazul ăsta 😉

              Apreciază

            • Ana G. zice:

              Aaa, şi mai am o problemă: dacă nu întorc telefonul, comentariile îmi apar ca un şir vertical de câte o literă. Ia de citeşte… Ştie cineva de ce? Citesc şi scriu doar de pe telefon.

              Apreciază

            • Vezi dacă nu cumva, pe la finalulul paginii, nu ai varianta de mobil. Trebuie să fie, eu am selectat-o. Sunt curioasă dacă găseşti.

              Apreciat de 1 persoană

            • Ana G. zice:

              Ştiu de varianta respectivă, tocmai ea îmi face figuri.

              Apreciază

            • Uf. Atunci încearcă cu cea normală. Altfel nu ştiu 😦

              Apreciază

  2. Mugur zice:

    Nu am pățit așa ceva, dar drept este că nici nu-mi place comunicarea prin SMS. Nici telefonul de altfel, dar a devenit răul necesar.
    Ai să râzi, dar la mine cea mai mare rată de utilizare a telefonului este pentru… sudoku, iar apoi pentru citirea știrilor și navigație pe drumurile publice ale patriei. 😀

    Apreciază

  3. clipederaidiniadulmeu zice:

    Tare m-am amuzat, citindu-ţi povestea. Telefonul meu se cruceşte cănd îl iau în mână şi vreau să fac altceva decât să vorbesc cu cineva. El are facultate, eu nu.

    Apreciază

  4. firdeiarbainbataiavantului zice:

    Problemele mele existenţiale cu „smartfoanele” astea sunt de altă natură. Trebuie să recunosc că nu mă omor după SMS-uri pentru că am degetele nu tocmai subţirele (din cauza asta şi să iau acordurile la chitară nu era ceva foarte facil) şi tot apăs greşit taste şi trebuie să rescriu. Noroc că e smart şi are şi îşi face o bază de cuvinte pe care mi le propune deasupra textului (bănuiesc că e aşa la toţi). Evident, aş putea să-l întorc, dar uneori până şi de asta mi-e lene. Eu am alte nebunii. Am tot schimbat la telefoane până am găsit unul care mă satisface aproape în totalitate. Să pot să pun melodii diferite la cele două reţele (e dual SIM) şi să îmi permită să pun ringtones aşa cum vreau eu la persoanele cu care vorbesc mai des sau înseamnă mai mult în viaţa mea.

    Apreciază

  5. ladyniculina zice:

    Buna seara! Of mă regăsesc mult și mi se întâmplă mult in ceea ce ai scris. 😂😂
    Eu primul tel aveam Nokia un pic modern nu cel simplu.Fratele meu imi zice îți fc cadou un tel dar era deja folosit .Când îmi era lumea mai draga sa vb sau sa scriu SMS tel se închidea.(avea un spatiu intre baterie și cartela și se închidea mereu,eu ii băgasem hârtie sa nu mai am probleme)😂
    Acum am un tel Samsung cu tastatura la spatiu de jos e pus în Engleză,Spaniola și Română .când scriu in spaniola uit sa schimb limba și verisoara mea zice ce scrii acolo? Sau când ea pune un zâmbet la mesaj o întreb ce vrea să zică că nu se vede la fel la un tel la altul .😂😂 Deci rad singura.o seara frumoasa!

    Apreciază

    • Hehe, am bifat şi eu perioada cu hârtie pusă la cartelă sau la baterie. Şi culmea, parcă atunci nu aveam parte de mesaje din astea imposibile.
      Eu nu m-am încurcat cu opţiunea aia la tastatură că mă enerva, prefer să scriu eu cuvântul decât să îmi propună el variante pentru că numai aberaţii îmi dădea. Dar da, astea cu emoticoane sunt ciudate tare tocmai pentru că diferă. Tu vrei să-i zâmbeşti interlocutorului şi la el apare că-i scoţi limba 😀 😀
      Seară frumoasă şi mulţumesc pentru comentariu!

      Apreciat de 1 persoană

  6. April zice:

    Eu eram în plină conversație prin sms-uri cu o prietenă, cu glume, hlizeli şi altele de genul… când din greşeală un mesaj a ajuns la altă persoană din listă, una destul de importantă :)) Şi până să apuc eu să mă scuz cu alt mesaj, mi-a şi răspuns ceremonios: Narcisa, cred că ai greşit destinatarul. Auch :)) M-am simțit tare prost, dar mi-a trecut… aşa-i când te grăbeşti 🙂

    Apreciază

    • Ups… e bine totuşi că nu era mesaj din categoria „grea” 😀
      Te cred că te-ai simţit aiurea dar sigur persoana aia, oricât de importantă e, a înţeles.
      Zi frumoasă îţi doresc!

      Apreciază

  7. Diana zice:

    Nu, n-am avut parte de situatii comice sau neintelegeri. 🙂 Nu mai am telefon mobil de prin 1998 – nici bine n-au aparut ca am si renuntat la idee (prea eram la cheremul oricui, oriunde, oricand si mai mereu il tineam inchis). 🙂 Cand e musai sa am, imprumut.
    Noapte buna! 🙂 Si zi frumoasa!

    Apreciază

  8. lucillette zice:

    Şi io, si io fac drăcii!!
    Tehnologia n-are vină, eu nici atât! Craniul meu nu poate purta creierele celor luminați. Şi rezultă una-alta…Un moment hilar, de exemplu. Mai coloreaza ziua.

    Apreciază

  9. Regret (de fapt mă bucur 😉 ), dar nu am istorisiri de acest gen. Folosesc telefonul doar pentru convorbiri, iar un sms trimit și primesc poate o dată pe lună. Nici jocuri, nici internet, nici măcar poze. Da’ nici eu nu-s bătrân! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  10. Ana zice:

    Lasa ca e bine si asa…ce te faceai daca aveai telefon ca al comisarului Moldovan?! 😜

    Apreciază

  11. Tipsynel zice:

    Când au vrut ce-i de la personal să-mi deie telefon nou, modern adică, touchscreen cum ar veni, am refuzat politicos. Le-am spus că nu mă pot despărţi de vechiul meu prieten fiind cadou primit de la cineva drag! De fapt am minţit, mie fiindu-mi teamă de tot ce e mic şi cumplit de complicat! Prefer butoanele telefonului meu în locul multiplelor aplicaţii posibile doar la o simplă atingere. SMS-uri trimit rar dar primesc multe de la bănci, diferite reamintiri că nu am plătit facturi spre exemplu. :LOL:

    Apreciază

    • Eu îi duc dorul vechiului telefon, cel cu butoane, pentru baterie. Aveam un nokia cu antenă şi îl încărcam o dată la o săptămână jumate. E drept, nu vorbeam prea mult că nu era cu minute incluse şi era mai scump. Partea proastă e că mesajele alea cu facturi vin şi pe astea deştepte, nici cel mai smart dintre smarturi nu le poate bloca 😀
      O zi frumoasă şi mulţumesc pentru vizită!

      Apreciat de 1 persoană

  12. papagigli zice:

    La mine e jale mare cu mesajele in romana, pentru ca telefonul fiind de serviciu, e setat pe engleza si-mi corecteaza cam toate cuvintele romanesti, de ti-e imposibil sa-ntelegi ce draci am vrut sa spun si in ce limba. E adevarat ca pot corecta din mers, dar nu stiu cum se face ca totdeauna verific dupa ce apas „send” 😉

    Apreciază

  13. Dora zice:

    Sunt pățită, și încă de multe ori.
    Pentru mine benefic este să comunic cât mai puțin prin intermediul telefonului.
    M-am amuzat, mulțumesc pentru amuzament, chiar aveam nevoie și a venit exact la timp!
    O zi frumoasă și Binecuvântată! ☕🍀😘

    Apreciat de 1 persoană

  14. Monik zice:

    :)) Bun venit in lumea mea. Daca nu duc conversatii de natura absurdului ca si tine, trimit mesajul persoanei nepotrivite si gafez. Rar, dar s-a intamplat. Expemplific. Scriu pe whatsapp cu sora-mea. Ea zice, eu zic si ea zice si eu zic… Intre timp vad ca mai am un mesaj. Alta persoana, o amica. Dau sa raspund, dar ea nu are rabdare si suna… Schimbul de mesaje cu sora se diminueaza, concentrarea mi-e acaparata de convorbirea cu amica. Nu sunt Napoleon, deh! Incerc sa-mi averitzez sora. Muncesc sa compun un mesaj scurt si dau send fara nicio ezitare. Odata trimis realizez, pagina ramasese deschisa pe amica mea si mesajul destinat surorii aterizeaza la ea. Suna cam asa: ”scuze, dar m-a sunat R si vorbeste mult…” Pam, pam! Acum sunt foarte atenta cui scriu si ce.

    Apreciază

    • Vaaaaai! Şi tocmai i-am scris Fabiolei că tot e bine că măcar n-am gafat-o-n mesaje să trimit ceva nasol despre x tocmai lui x în loc de y. Că am gafat cu mailuri sau mesaje trimise greşit dar alea erau total inocente, singura gafă constând în faptul că am încurcat destinatarul, nu în conţinut. Că eu nu ştiu să mă scot la din astea. Tu cum te-ai scos? 😀
      Mulţumesc, Monik! Am râs sănătos!

      Apreciat de 1 persoană

  15. Fabiola Ion zice:

    Oaiiiiii…. am râs cu lacrimi!!! Deci eşti… formidabilă. Măi, ce să zic io încă mă ţin bine. Adică zic eu că n-am gafat până acum sau dacă am făcut-o nu-mi amintesc.

    Apreciază

    • Ce să zic? Mă bucur că te-ai distrat dar oare asta nu înseamnă c-ai râs de mine? 🙄 Şi dacă da, io ce mai pot face? Am făcut-o, am făcut-o 😀
      Tot e bine, zic. Că încă n-am făcut d’astea cu trimis la Vasilica mesaj pentru Angelica în care zic că Vasilica e aşa şi aşa şi aşa 😀
      De trimis mail sau mesaj la altcineva decât trebuia, am comis-o. Dar erau nevinovate, parol pe cuvânt 😀
      Ti pup!

      Apreciat de 2 persoane

  16. Adriana zice:

    Eu am ras cu lacrimi, și da, am patit o gramada pana cand am renuntat la telefon destept, pana nu am si eu niste nervi destepti. Sotul meu, insa, imi spune ca smart-ul i-a schimbat viata. De atunci nu-l mai sufar deloc, caci credeam ca i-am schimbat-o eu.

    In fine, cele mai ciudate lucruri primite pe telefon au fost – o cerere în căsătorie (de fapt era o continuare, care trebuia sa ajunga la o prietena de-a mea, caci omul o ceruse, dar inca voia sa se explice ce si cum) și doi…niște reproșuri urate, pe care o amică i le făcea proaspătului soț, de începusem să regret că le-am dat bani la nuntă. Daca la primul am râs, pe al doilea mi-aș fi dorit să nu-l fi citit vreodată.

    Acum, mă tot mănâncă degetele să îți spun ce a scris unul când a făcut o postare pe un grup culinar de s-au hăhăit toți, până a revenit omul și a sters postarea. Nu-i prea cuminte, dar na….de ce am fi cuminti mereu: la o imagine, unde trona o bucata de carne pe un morman de ceva omul lasase semn: „pulpă dezosata cu orez” Doar ca din pulpă lipsea p-ul. Și el a învinuit tot ..smartphonul. De cand le-am povestit unora, noua lor injuratura e „pulpa fara p”.

    Zi buna, potecuta. Mi-ai pus zambet larg pe față.

    Apreciază

    • Adriana, „you made my day”, vorba ardeleanului! M-am amuzat teribil şi îmi imaginez cam ce figură ai făcut la cererea-n căsătorie 😀
      Iar pulpa aia fără p e… epică 😀 😀
      Îţi mulţumesc pentru felul în care m-ai înveselit! Şi tu să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 2 persoane

  17. doar verde zice:

    Întâlnire de mari dimensiuni. Lume multă , copii, înghesuială. O cunoștință vrea să trimita

    Apreciază

  18. doar verde zice:

    mesaj soțului, cum că ar fi timpul de plecare, deoarece X e ușor indipus și „nu are chef să îi mai vadă mutra”. Complicat este ca a trimis mesajul tocmai la X !

    Apreciază

  19. ganduriledintrepagini zice:

    M-am amuzat copios la articolul tău!

    Apreciază

  20. Alex zice:

    Multe pățanii amuzante cu telefoanele astea. Ca să nu fiu „inoportunat” (paf!), obișnuiesc să-l opresc seara, ca să dorm fără grijă. Am primit o serie de apeluri „distractive” pe la 3 dimineața. Niște puști se amuzau copios, dar nu știu de unde aveau numărul meu. Îl deschid dimineața, înainte de plecare la muncă. Și e mai bine așa!
    De scris bazaconii… am pățit-o de mai multe ori, când telefonul modifica unele cuvinte, că de-aia e… „dăștept”, dar ne-am amuzat după expediere și eu și destinatarul.
    Numai bine, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    • Cred că e cea mai bună variantă să închizi telefonul noaptea. Eu tot zic că aşa fac şi tot eu renunţ la idee şi sunt trezită cu noaptea-n cap de din ăştia care fac sondaje sau au să-mi prezinte nu ştiu ce servicii şi bazaconii 👿
      Seară frumoasă, Alex! Mulţumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  21. Concluzia cred ca e urmatoarea: trebuie sa schimbi smartul. Daca apare semnul întrebării inseamna ca iti trebuie un samsung sau „aifon” ca sa fie treaba buna 😂😂

    Apreciază

  22. Se poate ajunge la situații de-a dreptul comice, mi se întâmplă şi mie uneori, pe messenger sau sms, să citesc unele conversații care stârnesc râsul la o parcurgere ulterioară. Nu mai spun de unele greşeli care apar din cauza tastării greşite şi scot la iveală, răutacioase, un cu totul alt mesaj decât cel dorit. Am zâmbit, am citit şi mi-a plăcut. Zi frumoasă îți doresc!

    Apreciază

  23. Pățiiit. Tare multe. Mai ales la început când nu eram obişnuită cu touch- ul (voiam să spun cu deştu’). 😆

    Apreciază

  24. Maria zice:

    Hi !
    Tareeeee!
    Și comentariile, de asemenea! 😁😂☺
    Noapte faină, Potecuță!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s