Am deschis de dimineaţă pagina care pare ruptă de realitatea-n care se aştern cuvintele din care adesea-mi fac adăpost. Cifre, date, statistici, intrări şi ieşiri, semne şi locuri ascunse sub numere care mie oricum nu-mi spun nimic. Prea rece totul, prea sec, prea departe de culoarea şi neînţelesurile puse-n seama frazelor aşezate pe pagina principală. România – atâtea accesări. Astăzi atâtea vizualizări, x like-uri, y comentarii, 828 de articole, 1 pagină etc. Cui folosesc toate astea? Ce facem cu atâtea cifre fără substanţă?
Ar fi mai util poate dacă-n loc de numerele care ascund accesările, s-ar contoriza bătăile de inimă ale celor care au poposit o clipă asupra gândului îmbrăcat în cuvinte. Sau hohotele de râs stârnite. Sau lacrimile din colţ de privire. Sau suspinele. Sau indignările, de ce nu. Pentru că sub cifre se ascund oameni. Şi, mai ales, suflete. Şi ar fi mai uşor să-ţi vezi visul ori suspinul în oglindă. În a celor care, preţ de o respiraţie, au trăit la unison şoapta sufletului tău.
Să ai o statistică a simţirilor, nu a accesărilor. A emoţiei, nu a gestului aproape mecanic. A reacţiei, nu a intrărilor. Să şi simţi omul care a simţit, nu doar să-l bănuieşti în spatele unei cifre. Azi au fost mai multe intrări decât ieri. Cu 30. Câte zâmbete or fi fost? Câte râsete? Câte sprâncene ridicate? Câte dezamăgiri? Câte oftaturi venite poate dintr-o amintire trezită? Câte? O fi vreun suflet care s-a recunoscut aici? Unul care şi-a regăsit trăirea între cuvinte? Poate ne-ar fi mai uşor să ne reconstruim din fraze dacă-am şti toate astea. Sau din contră, ne-am ascunde de tot. Ca să nu auzim bătăi de inimi. Cunoscute şi avute. Sau străine şi nedescifrate. Poate…
Dincolo de astea, în căsuţa pentru ciornă scrie sec: ce-ai vrea să faci? Cumva m-am simţit luată la rost. Aşa scrie de când e blogul, nu cred că poate fi modificat, cel mai sigur e ceva predefinit, setat „din fabrică”. Chiar, ce vreau să fac? Să scriu. Dar întrebarea mi-a sunat ca şi cum se referea la altceva. Şi am închis blogul şi am mai trăit puţin. Printre obligaţiile de la serviciu. Chiar dacă nu era chiar ce aş fi vrut să fac atunci.
Poate n-ar fi rău dacă s-ar putea schimba ceva la panoul ăsta de control, inclusiv acest ce-ai vrea să faci? Să visez. Să vibrez. Să simt. Să alunec printre amintiri. Totuşi, nu e cel mai bun răspuns la o întrebare care în acest context pare seacă şi aruncată ca şi acel „bună, ce faci, te-am sunat să te întreb…”. Clar, nu îi pasă deloc de ceea ce faci, e un tic verbal.
Ne scriem, ne descriem, ne punem măşti, le dăm jos, ne arătăm rănile, le pansăm, ne afişăm cum suntem, cum am vrea să fim sau cum am fi putut fi dacă… dar oricât de mult am încerca, ceva tot va ieşi la suprafaţă. Din noi. De acolo, din interiorul ăla pe care nu trebuie să-l aerisim când ne vin musafiri. Pentru că acolo suntem numai noi. Şi gazdă, şi oaspete. Şi poate tocmai de asta am avea nevoie de puţin mai multă căldură şi mai puţine cifre. Că deşi suntem o înşiruire de 13 cifre aşezate-n CNP, când ne vibrează sufletul, nu ne putem pierde în statistici. Atunci avem nevoie de ecouri.
Poteci de dor 
Dacă reușești să transpui în cod ceea ce tocmai ai scris ajungi asociata lui Mark Zuckenberg, tipul cu Facebook-ul.
ApreciazăApreciază
Acolo, din câte am mai apucat să văd, mai sunt nişte zâmbărici care redau unele emoţii. Aici e mai rece totul. Totuşi, nu dau blogul pe FB.
Fac jumi-juma cu voi 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un articol de o profunzime obiectiva rara, ce scoate în evidenta o realitate trista a unui sistem mondial iluzoriu, înselator ! Pare izvorât dintr-o inima iubitoare pentru sufletele ratacitoare, dezorientate, pierdute în lumea înselatoare, iluzorie, a virtualului lipsite de privirea, apropierea si atingerea unei mâini reale, calde, prin care curge viata adevarata. Superb ! Felicitari !
ApreciazăApreciază
Îți mulțumesc, Iosif!
Îmi place să cred că pe aici, prin jur, cam toți sunt aşa cum ai spus. Cu inimi deschise şi iubitoare.
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Ar fi IDEAL, însa cred ca este tot mai greu de atins, în conditiile actualului sistem cibernetic închis, în care totul se comercializeaza, totul (chiar si sufletele oamenilor si sentimentele) raportându-se si evaluîndu-se, în bani si IQ, iar autenticele valori REALE, ADEVARATE sunt calcate în picioare, ignorate, condamnate eliminate step by step …
ApreciazăApreciază
Nu aici. Şi „aici” nu înseamnă numai poteci de dor. Înseamnă căsuţa virtuală a fiecăruia dintre noi. Tocmai de aia, de multe ori te rog să înţelegi că aici e vorba de mai mult suflet decât poate părea la prima vedere. Şi la mine, şi la toţi cei pe care îi citesc.
ApreciazăApreciază
Daca zici tu, Amin !
ApreciazăApreciază
Las și eu 90 de bătăi aici, să fie cu folos! 😀
ApreciazăApreciază
Ohooo, contează mult!
Mulțumesc tare mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Emoția se simte (când citești) dacă o ai deja în tine. Iar tu o ai. Și ești. Chiar și când te ascunzi sub râset de copil poznaș. Sau mai ales atunci…
ApreciazăApreciază
Te îmbrățişez cu drag şi mulțumire pentru „citire”! Da… mai ales atunci. 😉
Zi cu bucurie, Oana!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Punctul pe I, ca de fiecare data.
Noapte binecuvantata suflet curat !
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult, Ileana!
O zi bună îți doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Perfect adevărat. Şi aici (ca şi pe Facebook) pentru mulţi contează enorm statisticile, câţi de like am primit, oare comentariile sunt favorabile (vai ce nemaipomenit am scris!…) deşi pot fi doar vorbe puse să sune frumos într-un context (aici n-am văzut niciodată o critică la adresa a ceea a scris cineva sau cum a scris, pentru că, nu-i aşa, nu te poţi pune împotriva curentului, deşi poate îl poţi ajuta pe acel om cu o părere sinceră, care să-l pună pe gânduri). Da, prea multe statistici şi prea puţină atenţie la suflet. Nu la toţi, dar totuşi…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Depinde şi de critică. Da, critica e critică, vei spune, dar nu e întotdeauna aşa.
Uite: era Dragoş ( nu ştiu de ce s-a supărat sau doar nu mai are timp sau chef, dar nu mai vine pe poteci). El era „corectorul de serviciu”. Atrăgea atenția asupra greşelilor şi avea un spirit de observație de invidiat. În text de 5000 de cuvinte, imediat observa o literă lipsă. Dar o făcea pur şi simplu pentru a te ajuta să corectezi ce ție îți scăpa la prima vedere.
Sunt şi alții care, pentru aceeaşi literă, dau verdictul: eşti analfabet. E o diferență, nu?
Când textul e despre toamnă, să zic, dacă ție nu îți place toamna, nu înseamnă că eu sunt proastă, cum ar spune unii, doar pentru că mie îmi place sau că cei care au apreciat textul sunt „lingăi”, cum au spus alții.
Deci, zic eu, depinde de text, de subiectul lui. Pe aici, prin jur, cei mai mulți scriu cu suflet şi din suflet, prea puţini tratează subiecte fierbinți şi actuale care să fie combătute. Despre stil, da. Se poate vorbi. Dar dacă nu îmi ia nimeni locuşorul meu din online în sensul că nu îmi închide nimeni blogul doar pentru că eu nu am 5000 de likeuri pe zi, de ce aş contesta un blog cu 5000 pe zi doar pentru că nu îmi place cum scrie?
Sigur, ceea ce spui tu e perfect valabil. Poate fi critică şi constructivă. Numai că acolo riscăm să nu înțelegem tonul, nuanţa şi să o traducem într-o notă care ar duce la polemici.
Mulțumesc mult! Să ai o zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ca să înţelegi sensul cuvintelor mele, fără a da nume, cunosc cel puţin o persoană care, cu câteva luni în urmă, pe când niciunul nu aveam blog aici, se exprima deloc laudativ la adresa unuia dintre bloggerii de aici. Ca, spre surprinderea mea, să descopăr că, acum, îi apreciază scrierile şi pare a fi de cu totul altă părere decât cea spusă mie atunci. Cum poţi numi asta? Criticăm în particular iar aici apreciem? În care caz exista sinceritatea?
ApreciazăApreciază
Ah, asta e altă poveste şi e trist şi deloc de apreciat. Nu pot înţelege asta şi basta. Mie îmi place cum scrii tu şi punct. Dacă nu-mi place, fii sigur că nu ţi-o spun, nici nu las comentarii agresive sau negative dar la fel de sigur să fii că nu „te bârfesc” prin mailurile trimise altora.
Nu ştiu cum se numeşte ce-mi spui şi nu ştiu de ce cineva şi-ar pierde timpul să citească ceva ce spune că nu-i place şi să lase comentarii din care să rezulte că de fapt îi place. Dacă chiar îi place dar în particular îi spune altcuiva contrariul, înseamnă răutate gratuită pe care nu o înţeleg. Dacă nu îi place dar în comentarii spune că da… e ceva ce mă depăşeşte. Mai ales că prin bloguri nu se împart pomeni în funcţie de laudele primite.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am vrut să lămuresc intervenţia mea, care putea fi înţeleasă greşit. Eu mă refeream strict la sinceritate. Pe oameni şi motivele lor am renunţat de mult să încerc să-i înţeleg.
ApreciazăApreciază
Am înţeles perfect acum ce-ai vrut să spui şi îţi mulţumesc. E şi asta parte din realitatea asta. Şi chiar e păcat că se întâmplă. Până la urmă aici, spre deosebire de viaţa de zi cu zi, chiar nu ne obligă nimeni şi nimic să ne tolerăm de dragul bunului mers al „sistemului, societăţii, firmei, familiei”. Aici unii sunt chiar mai sinceri şi mai vulnerabili decât îşi permit printre prieteni sau în familie sau colegii de muncă.
De ce să scuip doar pentru că… nu e stilul meu? De ce să aduc laude dacă de fapt nu-mi place?
Mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc şi eu că ai avut răbdare să mă înţelegi.
ApreciazăApreciază
Cu drag am citit explicaţiile tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici mie nu-mi place aritmetica, matematica…sau cum s-o mai numi….Poti sa crezi ca am iubit pasional geometria in spatiu? Desi geometria plana mi-a cam dat dureri de cap…
In fine…io am uitat de statistici si counturi, m-am mai linistit si mi se rupe ce ingeri sau demoni mai intra pe blog la mine. Si asa e casa parasita p-acolo…Pe cand la tine e ditai palatu’ .
😉😉😉☺☺☺😚😚😚
ApreciazăApreciază
M-ai pierdut de tot. Io ştiam de geometrie şi atât. E şi asta de mai multe feluri? 🙄 Cum am reuşit să trec clasa, oare? 😀
Nu faci ceva să nu mai fie părăsită căsuța ta? Că tare dor mi-e de dulcele stil al amalgamului… 😉
Şi mai sunt câțiva pe aici care m-ar susține. Că ştiu că le place şi lor la tine.
Mulțumesc, draga mea! Ti pup!
ApreciazăApreciază
Pai am ramas fara cuvinte si am pierdut niste ani…si e grea recuperarea, la batranete.
Inca ma recuperez! 😉
ApreciazăApreciază
Să te recuperezi repede că tare dragă ne eşti! 😉
ApreciazăApreciază
Săru’mîna!
Eşti aici.Asta-i cel mai important.Si pentru tine şi mai ales, pentru cei care îşi trec pragul.Găsim aici ce-am spune noi, poate, dar mai frumos.Si plecăm zîmbind, încîntaţi că ai mai spus ce am fi spus noi, dar n-am ştiut cum.
Statistica?
Spune şi ea ceva.Spune că 24 de inşi ” apreciază ” asta.Adică cel puţin 24 de inşi se bucură sau plîng alături de tine.Deci nu, nu eşti singură.Si nici noi, ştiindu-te aici.
ApreciazăApreciază
Of! Mă simt ca şi cum am la masă oameni minunați pe care îi admir şi care, prin felul lor de a-ți vorbi, te fac să te simți extrem de bine. Şi chiar dacă ai pus pe masă tot ce ai avut, tot simți că e puțin.
Nu aş avea cum să nu apreciez şi un singur like dacă ştiu că acolo e un om care vine cu drag aici.
Mulțumesc frumos pentru toate aceste cuvinte!
ApreciazăApreciază
Ușurința cu care din orice întâmplare, aparent banală unora, faci subiect de scris și nu oricum ci cu emoție, haz, indignare și multe alte nuanțe, mă fac să intru de fiecare dată la tine cu nerăbdare. E ca și cum aș regăsi un prieten drag pe care nu l-am văzut de multă vreme, chiar dacă a trecut puțin de la ultima vizită aici. O zi cu bucurii și o săptămână luminoasă, plină de culoare să ai, Potecuță! 🙂
ApreciazăApreciază
Ei, vezi? Ăsta e unul din momentele în care mi-e ciudă că nu există varianta unui buton care să afişeze automat emoția celui ce citeşte. Sau măcar licărul din privire. Pentru că nu ştiu ce cuvinte să aleg ca să descrie ele cât de mult contează tot ce-mi spui. Cât de mult mă bucură să ştiu că am oaspeți atât de dragi mie care, prin frumusețe interioară, fac căsuța mea şi mai primitoare.
Îți mulțumesc mult!
O zi mununată îți doresc, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici mie nu imi place pagina cu statistici…desi imi plac foarte mult cifrele 🙂 Nu imi plac nici oamenii care iti dau like-uri pentru ca le-ai dat like…sunt o multime din acestea. Observ totusi ca viata se rezuma la niste cifre…chiar noi suntem niste simple cifre… trist! uitam sa mai simtim sa mai traim… 😦 O zi frumoasa potecuta draga!
ApreciazăApreciază
Nu ştiu dacă uităm dar nu avem puterea de a însufleți acele cifre. Sau nu întotdeauna. Să fie ele cele care sunt reprezentate de noi şi nu invers.
Îți mulțumesc mult! O zi cât mai bună îți doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Între toate aceste cifre, se ascund și simțirile, mai mult sau mai puțin vizibile, căci un like înseamna și multe bătăi de inimă dar și trăiri asemănătoare cu ale tale, dar nespuse în cuvintele unui comentariu. Cândva, propuneam (mai mult mie, căci WP oricum nu reacționează la doleanțele noastre) extinderea funcționalității butonului like, prin adăugarea unora: „am citit”, „mi-a plăcut mult”, „simțim la fel”, etc.
Nici eu nu aș da blogul pentru FB, chiar dacă acolo or fi mai mulți zâmbărici decât aici, în schimb aici este mai multă liniște și civilizație, aș spune eu. Poate mă înșel, căci nu bat prea des potecile de pe FB, dar așa am auzit și pe la alții.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce propunere frumoasă şi ce util ar fi! Facem o petiție în sensul ăsta? 🙂
Da, Mugur, ştiu. Şi aşa consider şi eu. 30 de like-uri poate fi egal cu 30 de oameni care au zâmbit, cărora le-a plăcut sau care sunt de acord cu tine. Dar uneori se pierd trăiri între atâtea cifre.
Sunt de acord. Ştiu că pe FB mai nou omuleții ăia care dansează sau trimit pupici au înlocuit până şi banalul „super!”, „frumos” etc.
ApreciazăApreciază
Au și statisticile importanța lor, iar dacă vrem mai mult decât cifre s-ar putea să fim copleșiți de sentimente. Vedem aceasta pe facebook, unde prea mult patos duce la aprinderea spiritelor și se lasă de multe ori cu certuri, jigniri sau reproșuri. Mai bine să ne închipuim zâmbetele pe care le-am provocat și să credem că nimeni nu s-a supărat. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, din acest punct de vedere ai dreptate. Totuşi, sper să nu vină ziua în care blogul va semăna cu facebook. Sper!
Până atunci… ne închipuim zâmbete aşa cum frumos ai spus. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu una nu sunt prietena cifrelor si mai ales a statisticilor! Si stii care e culmea? Olandezii mei, fac statistici … la orice! Si respir asa de usurata… eu nu am FB, nu am avut niciodata, deci nu am fost „infestata” cu acest virus! 🙂
ApreciazăApreciază
Nici eu nu mai accesez de ceva vreme FB. Dar blogspot nu se ocupă cu statistici? Că Wp-ul cam da.
ApreciazăApreciază
In culise si daca chiar esti interest poti vedea si pe BlogSpot statistici, dar nu primesc mesaje despre cine, unde, cand si cum! Exact ce-mi place mie! 🙂
Cred ca BlogSpot este mult mai usor de administrat decat wordpress, sau asa mi se pare mie?! :))
Poate si de aceea ma arunca foarte des în moderare, poate ca nici el nu ma place! :))
ApreciazăApreciază
Mesaje nu primesc nici eu. Există acolo, nu ştiu cât de exact e, un fel de clasament cu intrările. Ai numărul lor total şi ai România – 200, China – 2, Rusia – 1 etc.
Nu ştiu cât de uşor de administrat e dar ştiu că pe cei de pe WP nu îi place nici el. Pe mine mă ţine la poartă cam mult până reuşesc să comentez. Am de completat căsuţe, de bifat pătrăţele cu semne de circulaţie sau cu drumuri sau maşini.
În moderare chiar nu ştiu de ce te ţine, nu am făcut eu nimic dar îl apucă din când în când şi cu cei de pe wordpress, nu numai cu cei de pe Blogspot.
ApreciazăApreciază
Din păcate, de mici intrăm într-o competiţie cu viaţa. Primim notă la naştere, se stabileşte data la care am venit pe lume, al câtelea copil suntem în familie, notele de la şcoală şi ajungem la like-le de pe facebook sau de pe blog. Toţi suntem o îngrămădeală de cifre şi numere. Asta mi-ar mai trebui să vină cineva să-mi purice greşelile din micile mele încercări scriitoriceşti ce le postez pe blog. Da, aş fi de acord dacă ar putea cineva să-mi cântărească emoţia pusă în cuvinte, starea sufletească înmagazinată acolo şi trăirile aruncate în virtual pentru eliberare. Îmi place tare mult articolul tău, Potecuţă. Aşa este. Multora nu ne plac cifrele, dar depindem de ele, deşi nu pot reflecta ceea ce trăim cu adevărat. Să ai o zi frumoasă.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ştii cu ce avem noroc? Cu cei printre care te numeri şi tu şi care reuşesc fără efort să transmită emoţie şi să picure frumosul între rânduri.
Îţi mulţumesc mult, draga mea! O zi cât mai bună şi ţie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Statisticile sunt importante pentru doua tipuri de bloggeri, cei care castiga bani din asta si pentru cei care sufera de atentie si scriu despre subiecte pe care le percep ca fiind cautate. In rest, doar suflet pe aici, pe bloguri, poteci…
ApreciazăApreciază
Am tot vrut să întreb de curiozitate: poţi câştiga bani doar pentru că ai un anumit număr de vizite? Indiferent de ce sau cum scrii? Aşa, să ştiu, nu că mă bate-un gând. 😀
Mulţumesc mult, draga mea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred ca sunt mai multe, vizite, postari, cititori, cam asta am inteles din ce am citit despre cum poti castiga bani din blog. Imbratisari cu drag, Potecuto! ❤
ApreciazăApreciază
Aha. Prea multe, prea greu, prea neinteresant 😀
Şi eu, şi eu! 🙂 Te pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-ai nimerit la țanc cu ceea ce ai scris. Chiar mă gândeam astăzi, în timp ce scriam pe blog, câți din cei care-mi pășesc în casa virtuală se regăsesc cu adevărat în ceea ce scriu. Puțini și rari sunt cei care se hotărăsc să-mi lase și-un gând.. ceea ce mă bucură. Vorba ta, nu pentru că știu numărulor celor care au trecut pe acolo, ci pentru că știu că au înțeles măcar un sfert din ce am înșirat.
Trebuie să recunosc, în perioadele în care aveam vizualizări puține mă întristam, gândeam că ceea ce scriu e neimportant, însă am realizat că nu tot ceea ce scriu sau simt eu e în aceași măsură și pentru ceilalți. Oricum, atâta timp cât știu că măcar o persoană se regăsește în “nebuniile” mele, e de-ajuns.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nimic din ceea ce face parte din noi nu poate fi neimportant. Şi numărul de vizualizări nu reflectă frumuseţea sau importanţa unui text. Scrie în continuare aşa cum ai făcut-o şi până acum şi, cum ai spus, dacă o singură persoană vibrează alături de tine, înseamnă că textul şi-a atins scopul şi în alt suflet.
Îţi mulţumesc mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu 😊 de fiecare dată când te citesc, de cele mai multe ori 😂 și acest lucru mă face să revin cât de des pot. Îmi place aici la tine și mă bucură ☺faptul că împarți cu noi sentimentele tale, gândurile tale..
ApreciazăApreciază
Le împart cu drag mai ales când ştiu că sunteţi aici. Şi îţi mulţumesc mult pentru că-mi treci pragul!
ApreciazăApreciază
I like your post 😊.
ApreciazăApreciază
Thank you! May i ask you what was your favorite part here?
ApreciazăApreciază
în realitate, draga mea, scrisul ne dezvăluie mai mult decât credem ori dorim. da, știu că știi ce-am mai spus eu, că poezia este una dintre cele mai frumoase forme de sinceritate și, de multe ori mă abțin s-o comentez pentru ce văd eu dincolo de cuvinte. pentru că mulți se sperie când își văd adevărul în cuvintele celorlalți.
pe blogul meu prăfuit bate o inimă. știu că știi. ești printre puținii… și-ți aud respirația și pașii de câte ori treci. și-ți mulțumesc pentru bătaia ta de inimă, pentru emoție, pentru că ești.
ApreciazăApreciază
Păstrez mulţumirea pentru aceste cuvinte şi ţi-o voi oferi atunci când ne vom întâlni (sper că nu într-o zi foarte îndepărtată) sub formă de îmbrăţişare.
Şi eu te simt aproape şi contează mult să ştiu că eşti aici. Mulţumesc, psi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai scris, dragă Potecuță! Primește, te rog, un ecou al inimilor și din partea mea!
Chiar dacă Wp sau Blogspotul nu știu să cuantifice trăirile, emoțiile, clipele de bucurie, prieteniile din acest spațiu și multe altele, cei ce „hălăduim” pe aici și ne întâlnim, știm să ne simțim sufletește unul pe celălalt, și fără măsurători și cântăriri statistice.
Îți mulțumesc din suflet pentru emoțiile și bucuriile pe care reușești să ni le transmiți de fiecare dată, atât de frumos!
Numai bine îți doresc cu drag! 🙂
ApreciazăApreciază
Ai dreptate! Dincolo de cifre şi statistici, iată că putem simţi emoţia şi o putem transmite făcând din asta un fel de punte între suflete.
Îţi mulţumesc mult, Alex! Am primit cu emoţie comentariul tău.
O seară plină de căldură!
ApreciazăApreciază
Desigur avem nevoie de ecouri dar pentru ca ne-am indepartat de multe sute de ani din „Creatie” traim intr-o lume materiala. Aceasta lume ne arunca exact in mijlocul cifrelor si de aici cam greu reusim sa iesim , parca ne adancim din ce in ce mai mult, nu stiu cum o vom scoate la capat ❓
O frumoasa zi de joi sa ai ❤
ApreciazăApreciază
Cred că ar fi bine totuşi să nu ne pierdem speranţa. 😉
Îţi mulţumesc, Beta!
O seară minunată îţi doresc!
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.
ApreciazăApreciază