Tăcând prin România de demult

Publicat pe 14/09/2016 de Poteci de dor

x11 2 3 4 5 6 7 8 9Sursă foto. Acolo găsiţi şi explicaţiile pozelor.
Vă aşteaptă şi alte tăceri în tabelul lui Călin. Tema de azi: România.

Şi fără legătură directă cu cele de mai sus dar nu mă pot abţine:
x2Nu vi se pare atât de… românească poza asta? Sursa ei.

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

60 de răspunsuri la Tăcând prin România de demult

  1. Oana zice:
    14/09/2016 la 21:46

    Faine imagini! Și rebelul din tine a vorbit…prin ultima fotografie, să nu mergi niciodată cu turma!
    Ești un fenomen, Potecuț! Poate tu ai vrut să ne semnalezi altceva, dar, la ora aceasta, mie fix asta mi-a trecut prin minte 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      14/09/2016 la 21:54

      😀
      Eşti o dulce!
      Să le luăm pe rând: de rebelă ce sunt, m-am gândit că la ora asta deja toţi cei care participă la Miercurea fără cuvinte au apucat să posteze. M-am gândit că e posibil ca unii să fi folosit acele imagini superbe cu locurile frumoase din ţara noastră şi am ales să caut altceva. De aici imaginile cu iz de trecut al nostru. Deci… da! 😀

      2. Nu ştiu dacă subconştientul meu nu cumva tocmai asta a vrut dar eu, sincer, nu m-am gândit la asta. Pur şi simplu a trezit un sentiment aparte poza aia. Peisajul, drapelul, turma, fumul care iese din horn…
      Mulţumesc mult, Oana!

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
  2. Drugwash zice:
    14/09/2016 la 22:17

    Doar în poze mai recunosc ţara în care m-am născut şi-am crescut. 😦

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Iosif zice:
    14/09/2016 la 22:43

    Felicitari Potecuta si Oana !

    Apreciază

    Răspunde
  4. Suzana zice:
    14/09/2016 la 22:54

    Bine ai facut ca nu te-ai putut abtine! Faina imagine ai ales!
    Si parca balanseaza pozele alb-negru din trecut!
    Happy WW, draga Potecuta!

    Apreciază

    Răspunde
  5. CalinH zice:
    14/09/2016 la 23:06

    Mă întreb cât din România de azi se regăsește în fotografiile de ieri.
    Ultima poză e grozavă!
    Happy WW!

    Apreciază

    Răspunde
  6. Tipsynel zice:
    14/09/2016 la 23:34

    Fain motiv ţi-ai ales pentru răspunsul la temă. Ultima poză reprezintă copilăria mea, deci, mulţumesc, Potecuţă!

    Apreciază

    Răspunde
  7. Călător prin viață zice:
    14/09/2016 la 23:51

    Interesantă idee de abordare 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  8. mihaela pojogu zice:
    15/09/2016 la 1:42

    Deci drapelul exista, chiar ma intrebam daca vad bine. ;)) Eu ma gandesc la bunicu’, candva stiam cum e sa dormi la stana, in bordei cu pat de paie. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  9. Ivy zice:
    15/09/2016 la 6:29

    Cred ca suntem tara oamenilor care iubesc simplitatea. Ce aglomerari avem acum in peisajele ce nu demult pareau de poveste, ne cam jumuleste radacinile identitare celor ce am cunoscut-o pe cea in alb si negru. Frumoase imagini, ca de obicei, ne-ai rasfatat.

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      15/09/2016 la 7:16

      Ar fi o şansă dacă ne-am face fiecare un colţişor de simplitate în alb-negru. Măcar din când în când să ne lăsăm rădăcinele acolo, în apă rece de izvor.
      Ce frumos ai spus!
      Mulţumesc, Ivy! Să ai o zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  10. tink3rbe11 zice:
    15/09/2016 la 8:10

    Este atat de romaneasca si de linistitoare totodata.

    Apreciază

    Răspunde
  11. Mugur zice:
    15/09/2016 la 8:23

    M-ai pus pe gânduri, Potecuță. În alb și negru, mi-ai adus în fața ochilor o pagină agitată și controversată a istoriei noastre. Orice asemănare cu zilele noastre este pur întâmplătoare. Cred că este bine ca măcar uneori să ne mai amintim.
    Ultima imagine lovește pur și simplu retina, în mod plăcut, prin natură, frumusețe, bucolic. Mi-ar plăcea să pot petrece și eu câteva zile în peisajul de acolo.

    Mulțumesc, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      15/09/2016 la 8:42

      Nu e puţin ciudat că în alb-negru e atât „zgomot” şi tumult şi în culoare atâta linişte?
      Să ştii că încă mai sunt astfel de locuri. Încă se mai poate…
      Mulţumesc, Mugur! Zi liniştită!

      Apreciază

      Răspunde
      • Mugur zice:
        15/09/2016 la 14:55

        Liniștea despre care vorbești nu este adusă de sunete (sau lipsa lor), ci de simțirea interioară, care este și cea mai importantă, zic eu.
        Știu că mai există astfel de locuri, uneori le-am întâlnit și eu prin drumurile mele. Doar Timpul cel hain nu-mi dă voie să adast mai mult pe astfel de plaiuri de vis.

        Zi frumoasă și ție, Potecuță! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

        Răspunde
  12. M.C. zice:
    15/09/2016 la 11:40

    România aia încă există…pe ici, pe colo 😀
    Iar ultima fotografie o vad live…zilnic aproape. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  13. racoltapetru6 zice:
    15/09/2016 la 16:43

    M-ai cucerit din prima imagine și ai continuat plăcut persuasiv cu cele care au urmat. Miercurea văzută prin ochii tăi e mereu plăcut surprinzătoare, Potecuță!

    Apreciază

    Răspunde
  14. Cristian zice:
    15/09/2016 la 16:49

    Mi-au plăcut enorm imaginile, mai ales că am putut să îmi aduc aminte de o „altă” Românie! Felicitări pentru idee!

    Apreciază

    Răspunde
  15. Oprea Carmen zice:
    15/09/2016 la 20:20

    da, pe ici-colo…cum zicea cineva…din ce in ce mai putin din pacate!
    frumoase fotografii!

    Apreciază

    Răspunde
  16. SufletNeinteles zice:
    15/09/2016 la 21:26

    Parca te aduc in acele vremuri fotografiile, te fac sa-ti doresti sa fi trait atunci.

    Apreciază

    Răspunde
  17. Alex zice:
    16/09/2016 la 0:02

    Frumoase fotografii ai ales, dragă Potecuță! România de altă dată, cu oamenii ei de atunci și o frumusețe…aparte. Dar ultima poză mi-a plăcut cel mai mult. Acolo încă se mai păstrează România autentică, nealterată.
    Numai bine îți doresc cu drag, Potecuța! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  18. Ana zice:
    16/09/2016 la 9:49

    Frumoase fotografii…desi unele sunt din perioada de dupa ’46 , dar chiar si atunci a fost fain. Parintii mei ziceau ca in anii ’70 tara asta era sus , cel putin in sud est. Desi am ascultat pareri pro si contra perioadei interbelice , asta apropos de tara si frumjsetea ei , mi-as fi dorit sa ma nasc atunci.
    Poza de final este faina rau….nu stiu cat de romaneasca pare , insa asemenea imagini am vazut si in pozele grecesti….

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      16/09/2016 la 10:09

      Mă bucur că îţi plac!
      Sigur, eu am luat în calcul exclusiv partea vizuală, nicidecum nu am făcut referire la vremurile în sine. Că dacă e să ţinem cont de tot ce se întâmpla în ţară atunci, cred că nu mai prea e vorba de nostalgii. Mi-a plăcut doar ceea ce reiese din ele. Vechi, istorie şi trecut al nostru.

      Când am văzut poza, prima senzaţie a fost aia de… sat, de îndeletnicire străbună. Sigur că astfel de peisaje se găsesc în multe alte părţi din lume. Dar în ansamblu, ideea din ea pe mine mă trimite într-un sat de munte, unde încă mai e o Românie ce respiră aer curat. Şi drapelul de pe casă nu poate fi decât din România noastră 😉
      Mulţumesc, Ana!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      • Ana zice:
        16/09/2016 la 10:14

        Da , clar imi plac…si au trezit niste mici nostalgii in mine…ce vrei? Sunt o baba comunista! 😁😁😁
        Si la sat sigur ca inca exista ultima poza…eu am vazut ceva ca ultima ta poza in august , in Apuseni….

        Apreciază

        Răspunde
      • Drugwash zice:
        16/09/2016 la 12:18

        Ca să fiu cîrcotaş, trebuie să spun că în lume mai există cîteva drapele foarte similare cu al nostru, unde diferă puţin doar nuanţele culorilor şi – sincer să fiu – nu cred că se respectă cu sfinţenie acele nuanţe în absolut toate situaţiile posibile, rezultînd astfel posibile confuzii. Pentru detaill ia priveşte şi vezi de te uită ce zice Wikipedia. 😉

        Şi ca să fiu şi mai cîrcotaş decît atît, privind cu atenţie (şi cu lupa) se observă că drapelul din poză are o stemă pe el, de la asemenea distanţă putînd fi uşor confundat cu drapelul Andorrei sau al Republicii Moldova, căci la ora actuală drapelul nostru nu mai are nici o stemă şi nici măcar acea… gaură de după ’89. Na, detectiv trebuia să mă fac – se vede că am prea mult timp liber! XD

        Apreciază

        Răspunde
        • Poteci de dor zice:
          16/09/2016 la 12:39

          Ce să fac, partea aia din mine care a fost botezată-n cristelniţa unei biserici dintr-un oraş micuţ din ţara asta şi care încă plânge când aude imnul în timp ce un sportiv stă pe podiumul unui concurs, vede legături cu ţara unde poate nu există. Totuşi, faptul că fotografia apare pe un site ( culmea, nu de la noi) care expune câteva (şi nu puţine) motive de a vizita România, zic eu că e suficient. Mea culpa, nu văd stema dar asta nu înseamnă că nu e acolo.
          Acum: deşi nu e operă de artă fotografia asta, se poate aplica principiul picturii abstracte: în faţa unui punct negru pe o foaie albă, fiecare vede ce vrea. Eu am vrut să văd românescul, ajutată de linkul care spune că-i românesc. Dar şi fără steag, tăt la satele noastre m-aş fi gândit.
          No, amu îi bine? Şi dacă zici că nu, io tăt românească zic că-i poza. 😀

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
          • Drugwash zice:
            16/09/2016 la 13:32

            Uai, prea multe explicaţii pentru o amărîtă de cîrcoteală. 😀
            Nu era mai simplu să spui că poate poza e de dinainte de ’89 cînd încă exista stema pe steag, ori că – actuală fiind – proprietarul n-a avut altul la îndemînă şi n-a vrut să-l ciopîrţească pe cel existent de teama vreunei pedepse legale? 😉
            Dar ce contează toate astea, sînt doar chestiuni minore fără legătură cu mesajul articolului în sine. Numai unul ca mine poate găsi nod în papură oriunde, fi-mi-ar ruşine. ^^’
            …
            Gata, mi-a fost. Amu e bine. 😀

            Apreciază

            Răspunde
            • Poteci de dor zice:
              16/09/2016 la 13:40

              Păi nu era mai simplu că eu n-am de unde să ştiu ce-a fost în capul omului care-a pus steagul pe casă. Şi na, oi fi eu la mine acasă dar nu poci ca să spun ce nu ştiu. Aşa, am zis că-i mai cu greutate. 😀

              Apreciat de 1 persoană

            • Drugwash zice:
              16/09/2016 la 14:13

              „Hai, minte-mă frumos!”
              De unde era replica asta? Am uitat. S-ar fi potrivit bine. 🙂

              De fapt, tu ştii că sub toată cîrcoteala asta matematico-detectivistică a mea tot inima are prioritate. Aşa că…
              […] Trăiască-n fericire şi linişte poporul,
              Trăiască România, trăiască tricolorul!               🙂

              Apreciază

  19. papagigli zice:
    16/09/2016 la 17:52

    Cind ai spus „de demult” mi-era frica ca vei posta poze din vremea copilariei mele, dar se vede treaba ca n-am ajuns inca la categoria „de demult” 😆

    Apreciază

    Răspunde
    • Poteci de dor zice:
      16/09/2016 la 20:03

      Aia cu „nu-s bătrân, îs de demult”, a fost spusă de cineva pentru care de demult-ul din fotografiile astea pare a fi fost ieri.
      Aşa că se poate şi mai de demult decât credem. 😀

      Bine ai revenit!

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu