Prin oraşe… tăcând

1815 14 13 12 11 10 16 9 8 7 5 4 163enNu pot încheia fără preferata mea:
xxx
Sursă: 1, 2, 3
Tabelul lui Călin găzduieşte şi tăcerile de azi. Tema zilei: oraşe. Am făcut ce-am putut.

Acest articol a fost publicat în Miercurea fără cuvinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Prin oraşe… tăcând

  1. Rhea zice:

    Frumoasă tăcerea ta, Potecuta!!!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Ana zice:

    Superbe absolut toate!
    Doua dintre ele mi-au amintit de septembrie 2014, Bratislava! 😊

    Apreciază

  3. Oana zice:

    Frumoase toate. In mod deosebit m-au atins omul cu umbrela si…preferata ta! O zi însorită, potecuț!

    Apreciază

  4. 1lauralaly zice:

    Sunt toate faine , dar preferata ta m-a atins în mod special. Cred că avem suflete care rezonează la fel.) Se pare ca tema zilei de azi, e tăcerea. Şi eu în lucru o postare cu aceeaşi temă.

    Apreciază

  5. Iosif zice:

    Eu cred ca toate aceste opere sunt plasmuiri ale gândirii imaginative geniale,materializate,realizate de mâini iscusite prin perseverenta si credinta.
    Chiar si „preferata mea/ta”,este realizabila…
    O zi faina !

    Apreciază

  6. Tacere insemnand cu luare aminte, atent, linistit. Imi place si titlul.

    Apreciază

  7. Alex zice:

    Ce idei extraordinare au unii artiști! Nemaipomenite operele prezentate. Și e fain că sunt pe stradă, în spațiul public și pot fi admirate de către toți oamenii care trec pe acolo.
    Numai bine și zile frumoase, dragă Potecuță! 🙂

    Apreciază

  8. Fata Verde zice:

    Toate sunt inedite,dar preferatele mele sunt 2 și 11. Mă fascinează copacii. Când sunt combinați cu pietre, e perfect 🙂 .
    O zi frumoasă!

    Apreciază

  9. Toate sunt uimitoare, dar cea cu pistolul m-a impresionat mai mult. Mulțumiri pentru tăcerea ta atât de expresivă, Potecuță!

    Apreciază

  10. Drugwash zice:

    Pe unele le ştiam deja, probabil de prin PPS-urile primite pe mail, celelalte sînt inedite. Atunci cînd gîndirea creativă se îmbină cu posibilităţile financiare, se nasc operele de artă şi, iată, omenirea are parte de mai multă frumuseţe. 🙂

    Pot spune că pe mine m-a impresionat cel mai mult fata cu păpădia, e ireal de reală, parcă aştept din clipă în clipă să prindă viaţă. 🙂

    Apreciază

    • Eu sper că se poate şi doar cu gândire creativă. Dar asta, desigur, presupune echipă fără interese de altă natură. Adică artistul să fie artist şi sponsorul sponsor 😉
      E tare bine realizată fata păpădie, aşa e. Migălos şi finuţ.
      Mulţumesc!!

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        În toate domeniile, sponsorul e „cheia”. Şi de aici pleacă de multe ori problemele, fiindcă artistul vrea ceva iar sponsorul cu totul altceva. Ghici cine cîştigă disputa?
        Atîta vreme cît totul, absolut totul – şi în special arta – depinde de ban, lumea nu va deveni niciodată a better place. Niciodată!

        Eu mulţumesc pentru frumuseţea adusă aici nouă şi pentru efortul depus.

        Apreciat de 1 persoană

  11. Ultima, conectarea, e si preferata mea! ♥
    Mi-a placut in mod deosebit cea cu statuia si stelele de pe zid, fain gandita, prima… atat de calda si vie!

    Apreciază

  12. Frumoase poveşti spun tăcerile tale! Zi frumoasă, Potecuţă! 🙂

    Apreciază

  13. Toate sunt deosebite, oare de ce nu se fac si la noi asemenea statui?

    Apreciază

  14. lucillette zice:

    Am văzut pe Frankenstein iţindu-se de sub gazon (cred că-s de vină seminţele din care creşte acuma iarba), am văzut şi „călăreţul fără cap”,dar fără cal, ci cu vioară (hm!)., cum în palmă ne pot creşte şi copaci, nu doar bani, de ce scârţâie uneori podeaua – din pricină de vioară…
    Vreau şi eu un robinet din ăla!
    Fără glume, toate-s inedite.

    Apreciază

  15. Ce șmechere sunt
    De ce nu am așa imaginațieeee, de ceeeeeeeeee?

    Apreciază

  16. Suzana zice:

    M-au surprins mult aceste statui. Si faptul ca fiecare in parte are un anumit mesaj – poveste.
    Mi-au placut mult oamenii care pazesc copacii si mana din care iese un copac… Toate au frumusetea lor si fac orasele in care sunt mai interesante. Cat priveste ultima imagine, cu acei copii captivi in trupuri de adulti, este cu adevarat interesanta. Captivitatile nu sunt bune niciodata!
    Happy WW, draga Potecuta!

    Apreciază

    • Mă bucur mult, Suzana! Chiar mă bucur că îţi plac.
      Aşa e, sunt parte din oraşe şi le înfrumuseţează. Nu sunt la fel de mari ca şi unele clădiri care-ţi iau ochii în oraşe dar sunt spectaculoase în felul lor.
      Hm, aşa ai perceput imaginea, ca pe captivitate? interesant punct de vedere.
      Eu am tradus-o altfel. Văzând că adulţii par copleşiţi, cu capul plecat, supăraţi, poate certaţi având în vedere că stau spate-n spate, copiii din ei îşi ating mâinile şi se privesc în ochi. Să fie ei, oare, reprezentarea sufletului din noi?
      Eu aşa o văd. Dar îmi place şi ideea ta 😉
      Mulţumesc! Seară frumoasă!

      Apreciază

  17. Cristian zice:

    Nu pot să zic decât WOW! Ne-ai dăruit o miercure superbă 😀

    Apreciază

  18. Hmmm,imaginile tale mi-au amintit de ”Gulliver în țara piticilor”!

    Apreciază

  19. Tac frumos. 🙂

    Apreciază

Lasă un comentariu