Doi…

ani de când. Am avut mai multe variante de a scrie postarea asta. Primul impuls a fost acela de a scrie mult şi prost (cum o fac de obicei) şi de a vă spune ce scriu şi de ce. Dar am renunţat la idee. Am mai făcut-o o dată. Dar nu asta contează. Contează că am ocazia să o scriu. Că au fost momente când era cât pe ce să. Şi acum, privind pagina asta aproape goală şi aproape albă, simt nevoia să mulţumesc de tot, cu tot! Că nu s-a întâmplat să. Despre poteci e vorba.
Pentru că dacă blogul meu ar fi un copac, azi ar arăta aşa:

dar nu e. Deşi muguri de visare au mai răsarit pe aici. Mai rar sau mai întâmplător. Au înflorit şi gânduri, au înverzit şi surâsuri. Şi am cules şi roade coapte-n cuvintele primite de la voi.
Dacă blogul ar fi azi un tort, ar arăta aşa:
dar nu e. Deşi arome au fost. Mai puternice sau abia simţite. Dar au fost. Şi dulcele a venit tot din cuvintele primite.
Dacă azi blogul meu ar fi un copil, ar arăta aşa:dar nu e. Are însă suflet de copil pentru că subsemnata, oricât ar vrea să nu sune a laudă, aşa şi-l poartă. Au fost cântecele şi râsete din toată inima, au fost jocuri şi jucării, au fost castele de nisip şi poveşti cu miresme de demult.

Şi sunt doi ani. Şi vă mulţumesc pentru că îmi treceţi pragul şi mă bucuraţi de fiecare dată. Şi că mă primiţi în căsuţele voastre şi mă simt bine la fiecare dintre voi. Şi iar vă spun că dacă v-am supărat, vă rog frumos să mă iertaţi! Nu a fost cu intenţie. Poate că m-a mai luat şi pe mine valul, poate că am scris la cald subiecte „la zi” şi am lăsat să se vadă indignarea acolo unde posibil să nu fi fost cazul. Dar aţi ştiut să îmi atrageţi atenţia frumos. Iar dacă blogul nu e nimic din cele de mai sus, cu siguranţă nici eu nu sunt. Sunt doar o potecuţă.

Acum sigur că aştept cadouri. Dacă pozele întruchipează doi ani (copăcelul după criteriul ăsta a fost ales, aşa zice google că are doi ani şi eu l-am crezut) voi să nu ţineţi cont. Adică, uitaţi de biberoane şi haideţi cu o bere rece. Cu lămăie, altfel nu beau. 😉 Zdrăngănele vreau. Din alea colorate care fac zgomot. Multe, multe, multe. Cele mai multe. Pe toate le vreau.