Deja e vineri? 😯 Cineva ne fură la „cântar”, sunt absolut convinsă. Altfel nu-mi explic. Parcă ieri m-am trezit cu of, e doar luni şi până căutăm luna albastră, până constatăm că nu-i albastră, iar se face luni. Altă luni. Dar nu e cazul de lamentări că doar e vineri şi nu se cade să ne prindă luni bocind că se termină uichendu’. Nu? Merge să fim melomani? Haideţi să încercăm. Înainte de subiectul principal, vreau să mă lăsaţi puţin, foarte puţin, să mă întorc în timp şi să vă spun că la mine-n casă muzica era la ordinea zilei. Mama, dacă nu cânta (şi tare frumos cânta şi cântă) asculta de-ale ei. Tata, dacă nu cânta (tare şi prost şi foarte rar) asculta de-ale lui. Eu am luat ce mi-a plăcut de la amândoi că aveam de unde. Dar aveam şi ore de cultură muzicală. Ţin minte că aveam vreo 7 ani (?) când a venit tata acasă după ce a gustat ceva berici şi m-a pus la ora simfonică. A scos vinilul cu Anotimpuri şi a început să-mi explice cum „ascultă, tati, aici vrea să sublinieze că înfloresc copacii, imaginează-ţi cum pocnesc mugurii în fragmentul ăsta” şi gesticula ca un mare şi respectabil dirijor. Mama se prăpădea de râs, eu, ca un elev silitor, eram serioasă că şi tata era. Acum, rememorând scena şi înţelegând contextul, pricep de ce râdea mama. Dar să ştiţi că nu a fost el chiar pe lângă. Că acum când ascult Primăvara, chiar mi se pare că pocnesc mugurii la un moment dat pe partitură. 😀
Ar fi atât de multe de spus, am atâtea melodii lipite de suflet de atunci încât chiar că s-ar face luni până aş termina. Dar, gata! Cu altă ocazie că vă plictisesc deja.
Am găsit o chestie drăguţă. Recunosc, nu am verificat din trei surse, nici măcar din una dacă e „pe bune” dar, fiind vorba de Billboard, tind să cred că da. Dacă daţi un clik AICI şi selectaţi luna, ziua şi anul în care v-aţi născut, aflaţi ce melodie era pe primul loc în top în acea zi. Şi ştiţi astfel ce fredonau alţii pe-afară (că pe la noi nu ştiu cam după cât timp intrau melodiile în ţară) în timp ce voi intraţi încrezători în lume, antrenând plămânii.
Sigur, din moment ce citiţi aici, e clar că atunci când v-aţi născut n-aţi primit like la poza pusă de tătic pe FB, aşa că măcar atât. Când voi avea timp, voi selecta la rând toţi anii la 1 ianuarie, de exemplu, să văd cum au evoluat sau involuat topurile. Dar acum nu am răbdarea necesară.
Şi chiar e vineri azi?
Am verificat cu ziua. Mariei si e perfect adevarat. Macarena dansam. :)))
ApreciazăApreciază
Daaa? Mulţumesc, July!!! Aveam nevoie de o confirmare.
ApreciazăApreciază
Aaaaa, păi dacă mă iau după nenicii ăștia, ar trebui să-mi petrec toată viața…dansând…vesel 🙂
Mi-a ‘picat’… „TSOP (The Sound Of Philadelphia)”.
ApreciazăApreciază
Poate nu dansând dar vesel ar fi bine! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Potecuta , ultima oara cand am verificat, adica acu’ vreo juma’ de ora , era ,inca,vineri….
La noi in casa , cand tata era „parfumat” si tare haios , ca radeam toate 4 de el , in frunte cu mama , seasculta Dona Siminica , Romica Puceanu , Ileana Sararoiuu si , ocazional , Gica Petrescu….Dar Dona Siminica era preferat. Ma’c sa vaz ce se canta de ziua mea… 😅
ApreciazăApreciază
Heheheheeeee….sunt tare : Beatles cantau „Hey Jude”…. 😀 Place la mine , da,da…..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aha, deci tot cu muzicuţe 😀
Al meu tată era cu viniluri primite de la mătuşa lui din TM care, la rândul ei, le primea pe sub mână de nu ştiu unde. Nu ascluta deloc românească. Şi prin clasa a 2-a, a 3-a, mă învăţa el engleza din versuri. Nu zic, se mai şi pricepea dar cred că le mai şi dădea cu presupusu’. 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😁😁😁 cred ca era si treaba cu presupusu….
ApreciazăApreciază
El înţelegea ideea. Şi de acolo traducea după linia melodică 😀 Nu că de ştiut mai ştia, am citit eu nişte yours forever şi alte de genul prin scrisorile lui pe care le-am descoperit la bunica-n pod. 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dat iama in amintirile bunicii??! 😁😁😁
ApreciazăApreciază
Nimic nu mi-a scăpat 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parc-am mai trecut cîndva, foarte demult, printr-o chestie ca asta, poate aceeaşi. Mi-e lene acum să clickăiesc, mai ales că atenţia mi-e constant distrasă de un mieunat jalnic.
Oricum, pentru mine etalonul în ceea ce priveşte muzica „uşoară” e ABBA. De clasică nu mă ating acum, că n-am nici cultura necesară şi nici starea. Ştiu doar că în scurta perioadă cînd „furam” cablu la bloc de la vecinu’, dimineaţa pe la şase-şapte înainte să merg la culcare (!) dădeam un pic pe Mezzo şi mă linişteam cu orice piesă clasică ar fi fost în clipa aceea. 🙂
Şi hai să-ţi dau şi un motiv de zîmbet: de cînd lucrez la programul curent (nu cel cu link-urile, altul), mă obsedează aria lui Figaro din „Bărbierul din Sevilla” şi mă surprind fredonînd „Sono il factotum della citta…” deşi în realitate sînt un mic răhăţel al oraşului aurului negru. 😀
ApreciazăApreciază
La mine? Ioiii, dacă am mai pus o dată treaba asta şi acum când am găsit-o întâmplător pe net tot eu m-am minunat şi m-am jucat, înseamnă că de chiar mă paşte damblageala. Chestia cu tata şi muzica sigur am mai povestit-o pe undeva dar de asta cu topul nu-mi amintesc. Mai bine nu căuta că mă năcăjesc iar la gândul că-mi chierd minţile 😦
De liniştire e bună clasica, pe bune. Eu mă mai uit la operă şi râd ca prostu’. Încerc să pricep, mă prind că nu se lipeşte nimic şi râd. 😳 Mă fac de râs, ştiu. dar asta e, nu mă dau simandicoasă unde nu e cazul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nah, şezi blîndă că nu la tine fuse chestia. nici nu eram eu prin zona asta pe atunci, parcă au trecut o sută şi ceva de ani. 🙂
Nu reuşesc să mă acomodez cu pronunţia din operă. Dacă mă uit la teve înţeleg italiana destul de bine, dar într-o operă sau operetă e jale, abia dacă prind cîteva cuvinte sau expresii. Dacă e în spaniolă, germană sau altă limbă mai… exotică, sînt pe dinafară. Iar eu dacă nu pricep ce zice tanti-nenea ăia, mai bine mă uit la un film cu maşini şi împuşcături sau – şi mai bine – la desene animate. 😀
ApreciazăApreciază
Eu am crescut cu Ioana Radu,ajunsesem sa urasc toate Ioanele si toti Radu (care-i pluralul)?
ApreciazăApreciază
Hehehe, te înţeleg!
Ăăăă? Mai mulţi de Radu? 😀 Razii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine eraaa…I will always love you – Whitney Houston. Mai bine nici că se putea.
De n-ar fi fost muzica și scrisul, aș fi fost mai săracă decât sunt și m-ar fi durut pieptul!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aaaa, la fix. E perfectă melodia! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E chiar sâmbătă…
ApreciazăApreciază
Bun venit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine v-am găsit!
ApreciazăApreciază
Ca într-un marș triumfal m-am născut. „The Yellow Rose of Texas by Mitch Miller”. Asta nu înseamnă că viața mi-ar fi fost triumfală. Și nici că aș fi mărșăluit până acum.
Tatăl meu îmi cânta la mandolină. Copilăria mică mi-am petrecut-o mai mult cu muzică „live”, căci un radio sau un televizor erau rarități pe atunci.
Simfonica am descoperit-o mult mai târziu, dar am început cu adevărat să o ascult tot datorită anotimpurilor lui Vivaldi. Amestecul de preclasic-baroc m-a cucerit, pentru ca mai apoi să colind prin mai multe zone clasice. Mai puțin prin cea modernă, care nu mă încântă în mod deosebit.
ApreciazăApreciază
Nu mă laud singură dar mă bucur tare mult dacă v-am provocat să răscoliţi prin amintiri. Şi dacă nu viaţa a fost triumfală, sigur ai triumfat tu prin viaţă!
ApreciazăApreciază
Pingback: Prin noapte ascultând | Incercari
Da, da cunosc și eu chestia asta, mi-am introdus data nasterii dar nu mai stiu ce melodie mi-a dat! Deh, bătrânețea! :)))
ApreciazăApreciază
Eu aseară am dat peste asta, posibil să o mai fi văzut dar nu-mi amintesc aşa că m-am entuziasmat. Era un banc cu un iepuraş care-şi făcea cadouri şi sărea de bucurie. Cred că ar fi cazul aici dacă am mai încercat cu melodiile pe undeva. Nu-mi amintesc aşa că am o scuză 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))
ApreciazăApreciază
Pingback: Liebster Award – discover new blogs | Confesiuni de sotie
Bun să-ți fie week-end-ul și nu-l lăsa să fugă prea repede!
Lasă muzica, mie contorul de jos mi s-a părut cumva… nici nu știu cum să-i zic:
„You were born 20,172,072 mins ago”….
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, Iustina! Frumos şi bun să fie şi al tău!
Nu mă uit la contor, nici nu vreau să ştiu 😉
ApreciazăApreciază
Inca n-am intrat pe provocarea ta, dar o voi face negreșit, acum imi canta tata, in minte doar, ceva romanțe. Si asta datorita tie. Mulțumesc. Cea mai mare frica a mea, de cand tata nu mai e, sta in faptul sa nu uit, cumva, cum suna vocea lui. Te imbratisez, potecută…
ApreciazăApreciază
Atât de bine înţeleg… am şi eu teama asta 😦
Te îmbrăţişez şi eu cu drag şi mulţumiri!
ApreciazăApreciază
Aaa, surpriză maximă, dezamăgire totală…Mai bine nu putea să mă lovească. Nu tu iubire eternă, nici petale de trandafir sau lacrimi uscate pe obraz 😆 Culmea ironiei, mai ”potrivit” mie nici nu se putea 😆 Olivia Newton-John – Physical. ”Let’s get animal, animal/I wanna get animal…” Nu m-a marcat, se pare 🙂 . Cu siguranță nu asta ascultau ai mei pe atunci.
În altă ordine de idei, tata cântă și acum prin casă (romanțe, mai ales), spre iritarea mamei, de la care am moștenit sfânta bletemată de sobrietate 🙂 . Și se laudă și acum cu statutul lui de solist în corul școlii/bisericii.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cred că au greşit ei, Irina! Melodia aia a intrat în top pe pile în ziua aia 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😆
ApreciazăApreciază
Hai, ca să-ţi fac hatîru’ m-am băgat şi io la saitu’ de adunat date personale. 🙄
Na, că nici nu ştiu cum sună piesa. 🙂 Da’ acu’ ca să fie tacîmu’ complet am dat să aflu ce piesă le zgîndărea ălora bătrîni chefu’ de cotoială. What a f…reakin’ surprise!
De-aia mă defineşte pe mine o tristeţe incomensurabilă oare…? 🙄
ApreciazăApreciază
😳 Da di ce te băgaşi acolo? Puţină intimitate chiar nu puteai lăsa oamenilor, zău? Eu n-am vrut să ştiu asta 😀
Hanky panky sună bine. E aşa…. ca o zmeurată 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai dă-o-n intimitata mîne-sa, că fu acu’ juma’ de secol, pînă şi crimele s-au prescris de două ori de atunci! XD Şi oricum sună mai bine ‘Yesterday’ decît… chestia aia. Cred. 😛
Auzi, da’ ce zici de filmu’ #1 la vremea „dezastrului” apariţiei mele în lume? Batman! (versiunea originală, desigur) Să mă mai mir de ce-s atît de aerian şi cu aere de erou neînţeles…? 🙄 XD
ApreciazăApreciază
Hahahah, na, să mai zică cineva că nu crede în coincidenţe 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ApreciazăApreciază
The Streak by Ray Stevens… Neverrr hearrrd of it. ..hihi, Comic tare.. 😀
Prefer Anotimpurile, …Primăvară, Vară, Toamnă și Iarnă.. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei, uite ai auzit acum. Şi dacă era în top înseamnă că era tare 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tare …haios, într-adevăr! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce m-am distrat ! Noi am trecut prin toate epocile muzicale: incepem cu The Old Lamp-Lighter by Sammy Kaye and His Orchestra, dupa care sarim la (I Can’t Get No) Satisfaction by The Rolling Stones. Iar generatia tanara sta cam asa: Primul – Maria Maria by Santana featuring The Product G&B, al doilea – Independent Women Part I by Destiny’s Child si al treilea – Family Affair by Mary J. Blige. Nu cred ca-ti poti imagina ce reactie au avut copiii cand au ascultat cantecul la moda in anul nasterii tatalui lor…
ApreciazăApreciază
Mă bucur mult de tot că a fost subiect de voie bună la voi! Chiar că aţi prins o paletă vastă de acorduri 😀
Hehehe, cred că s-au amuzat. Le e greu să creadă că cineva dansa şi fredona aşa ceva, nu? E normal…
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar m-a stârnit și Mugurel, iar acum am avut ocazia să aflu. Se pare că în anul nașterii mele era la modă Les Baxter & His Orchestra, peste Ocean. Pe la noi erau cu totul alte melodii.
ApreciazăApreciază
Pe la noi ai apărut tu atunci, melodia mai târziu 😉
ApreciazăApreciază
Hihi! Amuzantă chestie.. Hall and Oates – Out of touch.. nu chiar genul meu, dar merge 😛
ApreciazăApreciază
Cineva tot a avut gusturi în genul ăsta dacă a ajuns în top 😀
ApreciazăApreciază