Unii-n topuri, alţii-n scutec

2Deja e vineri? 😯 Cineva ne fură la „cântar”, sunt absolut convinsă. Altfel nu-mi explic. Parcă ieri m-am trezit cu of, e doar luni şi până căutăm luna albastră, până constatăm că nu-i albastră, iar se face luni. Altă luni. Dar nu e cazul de lamentări că doar e vineri şi nu se cade să ne prindă luni bocind că se termină uichendu’. Nu? Merge să fim melomani? Haideţi să încercăm. Înainte de subiectul principal, vreau să mă lăsaţi puţin, foarte puţin, să mă întorc în timp şi să vă spun că la mine-n casă muzica era la ordinea zilei. Mama, dacă nu cânta (şi tare frumos cânta şi cântă) asculta de-ale ei. Tata, dacă nu cânta (tare şi prost şi foarte rar) asculta de-ale lui. Eu am luat ce mi-a plăcut de la amândoi că aveam de unde. Dar aveam şi ore de cultură muzicală. Ţin minte că aveam vreo 7 ani (?) când a venit tata acasă după ce a gustat ceva berici şi m-a pus la ora simfonică. A scos vinilul cu Anotimpuri şi a început să-mi explice cum „ascultă, tati, aici vrea să sublinieze că înfloresc copacii, imaginează-ţi cum pocnesc mugurii în fragmentul ăsta” şi gesticula ca un mare şi respectabil dirijor. Mama se prăpădea de râs, eu, ca un elev silitor, eram serioasă că şi tata era. Acum, rememorând scena şi înţelegând contextul, pricep de ce râdea mama. Dar să ştiţi că nu a fost el chiar pe lângă. Că acum când ascult Primăvara, chiar mi se pare că pocnesc mugurii la un moment dat pe partitură. 😀
Ar fi atât de multe de spus, am atâtea melodii lipite de suflet de atunci încât chiar că s-ar face luni până aş termina. Dar, gata! Cu altă ocazie că vă plictisesc deja.

Am găsit o chestie drăguţă. Recunosc, nu am verificat din trei surse, nici măcar din una dacă e „pe bune” dar, fiind vorba de Billboard, tind să cred că da. Dacă daţi un clik AICI şi selectaţi luna, ziua şi anul în care v-aţi născut, aflaţi ce melodie era pe primul loc în top în acea zi. Şi ştiţi astfel ce fredonau alţii pe-afară (că pe la noi nu ştiu cam după cât timp intrau melodiile în ţară) în timp ce voi intraţi încrezători în lume, antrenând plămânii.
Sigur, din moment ce citiţi aici, e clar că atunci când v-aţi născut n-aţi primit like la poza pusă de tătic pe FB, aşa că măcar atât. Când voi avea timp, voi selecta la rând toţi anii la 1 ianuarie, de exemplu, să văd cum au evoluat sau involuat topurile. Dar acum nu am răbdarea necesară.
Şi chiar e vineri azi?

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

49 de răspunsuri la Unii-n topuri, alţii-n scutec

  1. july zice:

    Am verificat cu ziua. Mariei si e perfect adevarat. Macarena dansam. :)))

    Apreciază

  2. Oana zice:

    Aaaaa, păi dacă mă iau după nenicii ăștia, ar trebui să-mi petrec toată viața…dansând…vesel 🙂
    Mi-a ‘picat’… „TSOP (The Sound Of Philadelphia)”.

    Apreciază

  3. Ana zice:

    Potecuta , ultima oara cand am verificat, adica acu’ vreo juma’ de ora , era ,inca,vineri….
    La noi in casa , cand tata era „parfumat” si tare haios , ca radeam toate 4 de el , in frunte cu mama , seasculta Dona Siminica , Romica Puceanu , Ileana Sararoiuu si , ocazional , Gica Petrescu….Dar Dona Siminica era preferat. Ma’c sa vaz ce se canta de ziua mea… 😅

    Apreciază

  4. Drugwash zice:

    Parc-am mai trecut cîndva, foarte demult, printr-o chestie ca asta, poate aceeaşi. Mi-e lene acum să clickăiesc, mai ales că atenţia mi-e constant distrasă de un mieunat jalnic. O_o

    Oricum, pentru mine etalonul în ceea ce priveşte muzica „uşoară” e ABBA. De clasică nu mă ating acum, că n-am nici cultura necesară şi nici starea. Ştiu doar că în scurta perioadă cînd „furam” cablu la bloc de la vecinu’, dimineaţa pe la şase-şapte înainte să merg la culcare (!) dădeam un pic pe Mezzo şi mă linişteam cu orice piesă clasică ar fi fost în clipa aceea. 🙂

    Şi hai să-ţi dau şi un motiv de zîmbet: de cînd lucrez la programul curent (nu cel cu link-urile, altul), mă obsedează aria lui Figaro din „Bărbierul din Sevilla” şi mă surprind fredonînd „Sono il factotum della citta…” deşi în realitate sînt un mic răhăţel al oraşului aurului negru. 😀

    Apreciază

    • La mine? Ioiii, dacă am mai pus o dată treaba asta şi acum când am găsit-o întâmplător pe net tot eu m-am minunat şi m-am jucat, înseamnă că de chiar mă paşte damblageala. Chestia cu tata şi muzica sigur am mai povestit-o pe undeva dar de asta cu topul nu-mi amintesc. Mai bine nu căuta că mă năcăjesc iar la gândul că-mi chierd minţile 😦
      De liniştire e bună clasica, pe bune. Eu mă mai uit la operă şi râd ca prostu’. Încerc să pricep, mă prind că nu se lipeşte nimic şi râd. 😳 Mă fac de râs, ştiu. dar asta e, nu mă dau simandicoasă unde nu e cazul.

      Apreciat de 1 persoană

      • Drugwash zice:

        Nah, şezi blîndă că nu la tine fuse chestia. nici nu eram eu prin zona asta pe atunci, parcă au trecut o sută şi ceva de ani. 🙂

        Nu reuşesc să mă acomodez cu pronunţia din operă. Dacă mă uit la teve înţeleg italiana destul de bine, dar într-o operă sau operetă e jale, abia dacă prind cîteva cuvinte sau expresii. Dacă e în spaniolă, germană sau altă limbă mai… exotică, sînt pe dinafară. Iar eu dacă nu pricep ce zice tanti-nenea ăia, mai bine mă uit la un film cu maşini şi împuşcături sau – şi mai bine – la desene animate. 😀

        Apreciază

  5. Eu am crescut cu Ioana Radu,ajunsesem sa urasc toate Ioanele si toti Radu (care-i pluralul)?

    Apreciază

  6. La mine eraaa…I will always love you – Whitney Houston. Mai bine nici că se putea.
    De n-ar fi fost muzica și scrisul, aș fi fost mai săracă decât sunt și m-ar fi durut pieptul!

    Apreciat de 1 persoană

  7. E chiar sâmbătă…

    Apreciază

  8. Mugur zice:

    Ca într-un marș triumfal m-am născut. „The Yellow Rose of Texas by Mitch Miller”. Asta nu înseamnă că viața mi-ar fi fost triumfală. Și nici că aș fi mărșăluit până acum.
    Tatăl meu îmi cânta la mandolină. Copilăria mică mi-am petrecut-o mai mult cu muzică „live”, căci un radio sau un televizor erau rarități pe atunci.
    Simfonica am descoperit-o mult mai târziu, dar am început cu adevărat să o ascult tot datorită anotimpurilor lui Vivaldi. Amestecul de preclasic-baroc m-a cucerit, pentru ca mai apoi să colind prin mai multe zone clasice. Mai puțin prin cea modernă, care nu mă încântă în mod deosebit.

    Apreciază

  9. Pingback: Prin noapte ascultând | Incercari

  10. fata veselă zice:

    Da, da cunosc și eu chestia asta, mi-am introdus data nasterii dar nu mai stiu ce melodie mi-a dat! Deh, bătrânețea! :)))

    Apreciază

  11. Pingback: Liebster Award – discover new blogs | Confesiuni de sotie

  12. Iustina zice:

    Bun să-ți fie week-end-ul și nu-l lăsa să fugă prea repede!
    Lasă muzica, mie contorul de jos mi s-a părut cumva… nici nu știu cum să-i zic:
    „You were born 20,172,072 mins ago”….

    Apreciază

  13. Adriana zice:

    Inca n-am intrat pe provocarea ta, dar o voi face negreșit, acum imi canta tata, in minte doar, ceva romanțe. Si asta datorita tie. Mulțumesc. Cea mai mare frica a mea, de cand tata nu mai e, sta in faptul sa nu uit, cumva, cum suna vocea lui. Te imbratisez, potecută…

    Apreciază

  14. Irina zice:

    Aaa, surpriză maximă, dezamăgire totală…Mai bine nu putea să mă lovească. Nu tu iubire eternă, nici petale de trandafir sau lacrimi uscate pe obraz 😆 Culmea ironiei, mai ”potrivit” mie nici nu se putea 😆 Olivia Newton-John – Physical. ”Let’s get animal, animal/I wanna get animal…” Nu m-a marcat, se pare 🙂 . Cu siguranță nu asta ascultau ai mei pe atunci.
    În altă ordine de idei, tata cântă și acum prin casă (romanțe, mai ales), spre iritarea mamei, de la care am moștenit sfânta bletemată de sobrietate 🙂 . Și se laudă și acum cu statutul lui de solist în corul școlii/bisericii.

    Apreciat de 1 persoană

  15. Drugwash zice:

    Hai, ca să-ţi fac hatîru’ m-am băgat şi io la saitu’ de adunat date personale. 🙄

    The #1 song on Tuesday, July 19th 1966 was:
    Hanky Panky by Tommy James and the Shondells

    Na, că nici nu ştiu cum sună piesa. 🙂 Da’ acu’ ca să fie tacîmu’ complet am dat să aflu ce piesă le zgîndărea ălora bătrîni chefu’ de cotoială. What a f…reakin’ surprise! O_o

    Your parents were probably having some fun to the #1 song on Tuesday, October 19th 1965 which was:
    Yesterday by The Beatles

    De-aia mă defineşte pe mine o tristeţe incomensurabilă oare…? 🙄

    Apreciază

  16. doarnicol zice:

    The Streak by Ray Stevens… Neverrr hearrrd of it. ..hihi, Comic tare.. 😀
    Prefer Anotimpurile, …Primăvară, Vară, Toamnă și Iarnă.. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  17. danaiana zice:

    Ce m-am distrat ! Noi am trecut prin toate epocile muzicale: incepem cu The Old Lamp-Lighter by Sammy Kaye and His Orchestra, dupa care sarim la (I Can’t Get No) Satisfaction by The Rolling Stones. Iar generatia tanara sta cam asa: Primul – Maria Maria by Santana featuring The Product G&B, al doilea – Independent Women Part I by Destiny’s Child si al treilea – Family Affair by Mary J. Blige. Nu cred ca-ti poti imagina ce reactie au avut copiii cand au ascultat cantecul la moda in anul nasterii tatalui lor…

    Apreciază

    • Mă bucur mult de tot că a fost subiect de voie bună la voi! Chiar că aţi prins o paletă vastă de acorduri 😀
      Hehehe, cred că s-au amuzat. Le e greu să creadă că cineva dansa şi fredona aşa ceva, nu? E normal…
      O zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  18. Chiar m-a stârnit și Mugurel, iar acum am avut ocazia să aflu. Se pare că în anul nașterii mele era la modă Les Baxter & His Orchestra, peste Ocean. Pe la noi erau cu totul alte melodii.

    Apreciază

  19. rusoaica zice:

    Hihi! Amuzantă chestie.. Hall and Oates – Out of touch.. nu chiar genul meu, dar merge 😛

    Apreciază

Lasă un comentariu