Sunt o tanti

1Prima dată când un copil din blocul în care am crescut mi-a spus „săru-mâna”, am râs câteva minute bune. Eram în clasa a XII-a. De atunci, nu-mi amintesc să se mai fi întâmplat. Înseamnă că şi dacă au fost, nu m-au marcat. Cu cei ai prietenilor rezolvam din prima că ori îmi spuneau ei direct pe nume, ori le spuneam eu de prima dată că-i fără politeţuri în exprimări. Dar nu au fost decât maxim două cazuri când am fost nevoită să spun asta. Anul ăsta, când copilul vecinei a rămas blocat pe afară şi l-am auzit plângând şi l-am poftit în casă, am avut o discuţie din care am înţeles că „nu par nici bătrână dar parcă nici tânără de tot”. Nu am mai vorbit cu copilul până atunci, doar salut scurt dacă mă întâlneam cu el şi mama lui pe scară. Şi de fiecare dată îmi spunea săru’mâna. Atunci, că eram doar eu cu el şi trebuia să-l liniştesc că prea plângea cu suspine că a rupt cheia în uşă, am ajuns şi la asta. L-am rugat să nu-mi mai spună aşa. Să spună salut sau ciao sau cum vrea el dar nu aşa. Aşa mi-a răspuns, cum aţi citit. Adică nici, nici. 

Azi, la roboţelul de bitele de autobuz, un copil mai mic a venit lângă mine şi tanti, îmi arăţi şi mie cum se face? I-am arătat. Dar am strâns din dinţi. După 10 minute, în faţa unui magazin, un copil mai mare tanti, îmi dai un leu? Am strâns şi mai tare din dinţi. Am ajuns acasă şi m-am studiat atent. Devastată. Cum e posibil? Adică, eu nu m-aş saluta aşa dacă m-aş vedea 😀 😀
Gata cu modestia, să revenim că e dureroasă treaba. Aşa sunt ei învăţaţi la şcoală, nu? Spuneţi da, vă rog cu plecăciuni, spuneţi da! Spuneţi că e o materie la care îi învaţă pe ăştia micii să spună tanti oricărei făpturi, oricât de mică şi delicată şi tânără ar fi ea. Sau măcar spuneţi că şi pe voi tot aşa vă salută picii. Ştiam eu de ce îi prefer pe cei mici şi foarte mici. Ei fac numai pa, pusi, tai-tai. Cum încep să vorbească, cum îţi pun oglinda-n faţă.
Sunt năcăjită, mă duc să-mi pun mască de scârboşenii pe faţă, chestii-n păr şi yoga.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

77 de răspunsuri la Sunt o tanti

  1. july zice:

    Uite, de-asta imi invat eu bebeii sa-mi spuna pe nume din prima zi! :))))

    Apreciat de 1 persoană

  2. doarnicol zice:

    Lasă, ..și tu acum.. mască, chestii… yogaa!??.. Scuzeee, dar nu mai bine am începe cu un inspirat adââânc și număraaat pân’ la ..măcar trei..și..? hihi.. Picii, daa, tot ce nu e mic, micuț și foarte ..copilaș e deja ..old news ..cumva. Oare ei chiar stau și se uită la ..mască, mă întreb și eu de-acum.. 🙂

    Apreciază

    • Nu se uită la mască, se uită la efecte şi trag concluzii. Nu ştiu, zic… 😀
      Nu-i aşa? Iar sunt greşită, aşa-i?

      Apreciază

      • doarnicol zice:

        Eu una nu prea cred în a fi ..greșit/ă, 🙂 ..fiecare simte ce simte ..la un moment dat, pur și simplu (trecând peste ..motto, ups…). Oare nu doar noi înșine, cei de dincolo de „mască”, știm cel mai bine ..ce și cum?! 😉 Pe Chiți al meu,.. (tot zic de el, dar asta e, ..am o dominantă, ce să te faci cu mineee..) …deci pe el nu l-am obișnuit cu tanti, nenea, săru’ mâna, ..știi tu ce vreau să spun, da da.. Nu vreau să vorbească în cuvinte și expresii tip, seci, ..formule goale, de genul Aloo!.. hihi.. Deci, cumva depinde și de cine anume îți spune tanti.. Cineva care așa spune automat mai oricui?.. Pe de altă parte, așa un soi ..ales de „tanti” să ne tot fie, nu?.. Dincolo de cuvinte.. 😀

        Apreciază

  3. Potecuto, nici macar sa nu te deranjeze, din fericire/pacate (cum vrei tu) la noi cam asa se invata de cand suntem mici. Eu is cu sarumana doar al cele peste 40 de ani chiar si mai mult, presupun ca la tine nu e cazul, nu?
    Si sa iti zic ca tre sa fi bucuroasa :)) eu am 25 si unul de 23 mi-a zis ”sarumana” cat timp a astat pe scara cu mine!! Sa vezi acolo ce dureros e… Ce ii drept fostul meu iubit parea destul de in varsta.. Poate de acolo se tragea?!?!

    Apreciază

    • Drugwash zice:

      Un „săru’ mîna” e semn de respect şi chiar de admiraţie, nu neapărat de diferenţiere de vîrstă. Eu am 49 şi uneori spun săru’ mîna din respect unor persoane foarte tinere, pentru ceea ce au spus/făcut/oferit. În nici un caz nu trebuie să te simţi jignită pentru un „săru’ mîna”, ba dimpotrivă, să ştii că acea persoană are bun-simţ şi poate chiar oarece sentimente pentru tine. 😉

      Apreciat de 4 persoane

      • Desi apreciez ceea ce scrieti, eu una, desi am fost invatata la scoala sa folosesc prenumele de politete, nu il prea folosesc, poate ca si datorita faptului ca am lucrat cativa ani in Italia ca si „dadaca” .Azi, „Saru´mana”il folosesc doar ca salut in cazul doamnelor in varsta care, din punctul meu de vedere merita respectate datorita varstei…

        Apreciat de 2 persoane

        • Drugwash zice:

          Eh, totul depinde de punctul de vedere. Pînă la urmă, respectul nu stă nici în „săru’ mîna”, nici în „să trăiţi” sau alte formule de adresare. E ceva mai subtil şi pe termen mai lung. 😉

          La mine, „săru’ mîna” a ajuns un fel de trade mark. În rest îmi place să discut cu fiecare la acelaşi nivel, indiferent de vîrstă şi „stele pe epoleţi”. (Se mai folosesc stelele la noi? Parcă nu, dar sună frumos expresia. 😀 )

          Apreciat de 2 persoane

    • Fluturaaaşşş, la 40 eşti tânăr, fluturaaaş! Să vezi ce ţi-o iei de la fetele de 40 care vin aici 😛 Glumesc, nu ţi-o iei, sunt fete de treabă!
      Băiatul ăla, cum ţi-a spus şi drugwash, o spunea din politeţe. Nu e cazul să te frămânţi. Copiii însă sunt mai sinceri şi dacă părinţii le spun că oamenilor mari le spui săru’mâna, ei aşa spun celor pe care îi consideră mari. Aici era problema mea. 🙄

      Apreciat de 1 persoană

  4. centrefold zice:

    Cred ca tocmai te-ai dat de gol. Si fara sa fi vazut vreo poza cu tine imi dau seama ca esti de fapt absolutely gorgeous, si iti place doar sa te plangi. 😊

    Apreciază

  5. illusion zice:

    Și mie mi se întâmplă tot mai des, hai să facem un club al tanti-ilor!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Drugwash zice:

    Bun, să-ncepem cu începutu’.
    De cînd m-am trezit eu pe pămîntu’ ăsta c-aş fi ceva mai mult decît un pici am considerat că n-am nici pe departe atîta valoare cît să mă strige careva „nenea”, „domnu” sau chestii. Mi se plimbau reptile pe şira spinării de cîte ori auzeam aşa ceva la adresa mea. De „săru’ mîna” nu mai zic – îi luam pe puştani la palme din vorbe: „bă, tu să zici săru’ mîna la femei şi la popă, dacă vrei! Da’ mie dacă îmi mai zici săru’ mîna, ai dat de dracu’, pricepuşi!?” Şi uite aşa i-am învăţat pe copiii prietenilor să mi se adreseze ca şi cum aş fi efectiv coleg ori prieten de-al lor, nicidecum vreun bau-bau din tagma părinţilor.
    Şi s-a întîmplat să mă înţeleg cu ei şi să mi se destăinuiască, să putem discuta deschis aşa cum nu au reuşit vreodată s-o facă cu părinţii lor. Pentru că i-am respectat şi i-am ascultat ca prieten, nu ca „ăla bătrîn bătut în cap care nu înţelege”.

    Dacă ai ajuns la stadiul de „tanti”, tot ce poţi face e să adopţi aceeaşi atitudine de „egalitate” cu cei care consideri că merită asta. Şi să le fii prietenă mai degrabă decît „bau-bau”. Dar trebuie să ai asta în sînge. 😉 Şi pînă la urmă va trebui să devii conştientă că îmbătrîneşti, vrei-nu vrei. Important e cum gestionezi procesul ăsta, cum te prezinţi celor din jurul tău. Poţi fi „tanti de la etajul X” despre care nu ştie nimeni nimic sau poţi fi „creaţa care mă ajută să… sau mă învaţă să…”. Totul depinde de tine. 😉

    Apreciază

  7. Nautilus zice:

    Din anul I am fost luat cu ”domnule student”. E mult de-atunci, m-am obișnuit. Mai mult decât atât, cred că e bine și firesc așa.

    Apreciază

  8. ovi zice:

    este o nota de mare politete… sa spui unei fete sau femei… sarutmana… iar tanti… sincer… mi se pare tare nostim… daca as fi in fata ta la cumparat branzeturi… te-as invita in fata mea… tanti… doar ca sa vad cum ma privesti…
    :P)

    Apreciază

    • Da, spusă de un domn unei tinere sau unei doamne, este semn de respect. Dar, cum am spus şi mai sus, copiii spun ce văd 😦
      În cazul ăsta nu te-aş privi deloc. Nu m-aş simţi, aş crede că vorbeşti cu altcineva 😛

      Apreciază

  9. Bursucel zice:

    Cu săru-mâna n-am nimic – am învățat că ori e semn de politețe, ori îi semn de curtoazie. Aș putea spune că e chiar plăcut să-l auzi uneori. 😉
    Cu tanti însă… nici eu nu m-aș împăca. Nu dezvolt aici de ce și cum, că-i amintire din copilărie. Una din acelea de te marchează… 😐

    P.S. Dacă-ți spun eu că nu ești tanti, te mai liniștești un picuț? 😕

    Apreciază

    • Da, Bursucel! Că îmi spune săru’mâna băiatul care aduce broşuri în cutia poştală, e una. Dar la copii se schimbă treaba. 🙄
      Uf, nu insist dacă-i cu marcat, mai bine aşa. Că prea rar te prind ca să te mai şi supăr.
      Pfuuu, dacă spune Bursucel, e clară treaba. E mult mai bine acum, mulţumeeesc! Şi pupici. sper că nu mai dispari iar atât 😦

      Apreciază

  10. 9 zice:

    Nu-mi place să mi se spună tanti. Aşa cum nu-mi plăcea când eram mică să mi se spună păpuşă. 🙂
    Dar aşa sunt eu mai mofturoasă. Nu-mi place să mi se spună nici ,,doamna,,. 🙂

    Apreciază

  11. fosile zice:

    Saru’mina le spun si la fete si la femei.
    Nici pentru tanti sa nu-ti faci probleme.Ai mici le spun tanti la toate fetele/femeile care nu sint duse de mina sau care nu se joaca in groapa cu nisip.Asa ca poti speclua, intervalul e foarte mare.

    Apreciază

  12. Eu zic săru-mâna și adolescentelor de 15-18 ani, dar și bărbaților mai în vârstă, dacă-mi sunt neamuri. Cu „tanti” mă adesam doar când eram copil, însă numai pentru că așa am fost învățat. Așadar, poți să fii liniștită, că nu ești tu „de vină” pentru felul în care ți se adresează unii copii. 😉

    Apreciază

  13. Hhahaahahahahaah! Bine ai venit în club!

    Apreciază

  14. Theo Anghel zice:

    Te plângi pentru un „tanti”? Să vezi jale când te-o lua vreunu` cu „mamaie”! 😀

    Apreciază

  15. krantz zice:

    Eu zic să nu te consumi prea tare. Că invariabil, implacabil şi alte „i-bil-e” vei ajunge „baba de la X” (unde X e numărul etajului la care vei sta) 🙂
    Io-s deja pregătit pentru „hai tataie, mai cu viaţă!”

    Apreciat de 1 persoană

    • Bine măcar că azi nu-i luni, cu aşa încurajare. 😀
      În cluburi îmi voi bea pensia. Acum nu merg în cluburi aşa că păstrez pentru atunci. Aşa că… mai cu viaţă pe beat-box 😀 😀

      Apreciază

  16. fata veselă zice:

    Greu cu „tanti” ăsta…eu am altă „problemă”: le spun prietenelor fetelor mele să nu mai vorbească cu mine cu d-voastră, să nu mă mai simt fosilă în prezența lor! 😀

    Apreciază

  17. Ana zice:

    Apropos de masca pe fata si yoga….Ma’c io cu vreo 3 ani in urma , la o farmacie , sa-mi cumpar si eu crema de fata…nu ma mai dadusem pana atunci cu crema , pe fata , ca aveam tenul gras si consideram ca nu e nevoie.In fine , o colega mi-a zis ca ar fi fost momentul sa incep sa utilizez crema de fata hidratanta , ca incepusem sa am riduri de expresie tot mai accentuate si riduri la ochi…M-a pus tipa pe grija si hai si io sa iau crema. Si mi-am luat si una si alta si d-aia si d-aialalta , toate imi faceau fel de fel de chestii pe piele….si ma decid sa imi cumpar una scumpa , ca deh , obrazul subtire cu cheltuiala se tine 😀 si intru , cum scriam la farmacie…ba vreau aia , ba vreau aialalta si dupa ce stau vreo 10 minute si o deranjez pe farmacista suficient sa o enervez , ma trage ea asa , deoparte , ca fetele si-mi susura suav la ureche :”Doamna draga , indiferent ce crema folositi , ridurile tot acolo raman , nu dispar”.
    Cat despre tanti si saru-mana , mi-s obisnuita de multa vreme….ce sa fac? Sunt o doamna matura,pai nu? 😛 😆

    Apreciază

  18. Și la cei 22 de ani ai mei am pățit-o, dar cred că într-un fel, mi-a plăcut. La mine tanti e ceva tare frumos, căci în copilăria mea îl foloseam adesea și femeile cărora le spuneam așa erau ca niște mame. Nu te mai îngriji de astfel de ,,probleme” 🙂

    Apreciază

  19. Irina zice:

    Eu percep apelativul acesta, „tanti”, cu nuanță peiorativă. Nu are neapărat legătură cu vârsta, cred eu. Poate e doar în mintea mea, dar de câte ori îl aud mă gândesc la tanti Frosa care bârfește pe șanț sau la alte exemplare cam cu aceleași preocupări intelectuale 😉 . Nu îți spun cât de umilită m-am simțit când un copil nu mă mai scotea din tanti anul acesta, la grădiniță. Am uitat toată psihopedagogia. 😆 Chiar așa apar? Prost am mai ajuns, dacă și copiii îmi spun tanti, în loc de doamna educatoare 😆 . Nu mai spun ce exclamații de uluire pe colege, când le-am povestit. Vai și iar vai! De, doamne respectabile, nu ca mine! Tot așa, după ce am trecut de 25 de ani, nu mi-a mai plăcut să mi se spună domnișoara. Și să le vezi pe bunicuțe ce se mai scuză, cu mâna la gură, când greșesc domnindu-mă! Nu reacționez în niciun fel, doar le asigur, zâmbind, că nu țin la ” domnișoreală” . Așa că, mai în glumă, mai în serios, prefer să mi se spună pe nume în loc de tanti sau domnișoara, în timp ce unii le consideră o formă de adresare chiar respectuoasă. Complexele astea, bată-le vina! 😉

    Apreciază

    • Of, Irina. Nu le mai pune şi tu la suflet… zic eu care…. 😀 Dar la copii nu cred că poate fi vorba de umilinţă. Sigur că poate exista o limită dar nu te mai supăra. Şi colegele tale de ce, mă rog, se of şi vai?

      Apreciat de 1 persoană

      • Irina zice:

        Pesemne lor nu le spusese nimeni „tanti” 😉. În învățământ e așa, un fel cult al domniei, mai ales la o anumită categorie de vârstă. Nu generalizez, totuși. Pe mine mai mult reacția lor m-a supărat, nu a copilului. Tocmai de-asta am ales să lucrez cu preșcolari, până și „obrăzniciile” lor sunt nevinovate, ca să nu mai spun că vârstă încă le permite să vadă dincolo de ambalaj și să fie, de cele mai multe ori, direcți și sinceri. Eu am povestit amuzată, copiii spun tot felul de „perle” în inocența lor, iar ele au început să se mire compătimitor și atunci mi-au venit și mie alte idei.

        Apreciază

  20. Oana zice:

    Gata, am găsit! De acum îți spun: tanti Potecuț! 🙂 Să nu mă bați tare 😀

    Dacă te consolează cu ceva, și stagiarele mele (fete, deci) de 19 -21 ani îmi zic Săru mâna! E drept că arunc după ele cu toate ustensilele de birou, dar…le și zâmbesc cald 🙂

    Apreciază

  21. rusoaica zice:

    :)) Mi-ai amintit de stana de piatră în care m-am transformat acum cațiva anișori, când mi s-a spus prima dată „saru’ mânaaa!”. Parcă mă lovise cineva în moalele capului.. îmi fila deja un ochi mai rău ca un neon defect.
    Aproape la fel de tragic ca și momentul descoperirii primului fir de păr ALB – smuls cu toată ura de care sunt capabilă, dar..eh..c’est ma vie en rose 🙂

    Apreciază

    • E clar, dacă ai trecut prin asta înseamnă că mă înţelegi! 😉
      Îmi cer scuze că răspund atât de târziu, nu am mai trecut pe poteci ….
      Îţi spun aici bine ai venit şi sper să îţi placă la mine.

      Apreciază

      • rusoaica zice:

        Placă? M-ai fascinat cu totul! 😉
        Ai să mă înveți pe parcurs – eu sunt maniacă atunci când e vorba de citit (cărți sau bloguri, nu contează), și când mai găsesc totuși câte ceva prin jungla de bloguri fără nici o valoare, care să mă lase cu ochii vrăjiți, cam iau totul cap-coadă (de fapt, coadă-cap, să nu pierd nimic, dar nu contează). Judecând după ce am citit până aici, ai să mă tot întâlnești printre cititorii tai. 🙂

        Apreciază

        • Te rog sa imi scuzi intarzierile, de obicei raspund prompt. Nu e vorba nicicum de ignoranta dar zilele astea am ajuns mai greu pe poteci. Sper sa pot remedia asta.
          Te astept cu mare drag, chiar m-as bucura sa fii oaspete permanent.

          Apreciază

  22. Pingback: Un click spre trecut… | Poteci de dor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s