Când clopoţeii spun colinde….

…. eu trag frâna de mână şi îmi ţin respiraţia. Nu pot ţine pasul cu secundarul. Cu cei care aleargă înainte sau înapoi, sfidând clespsidre sau apusuri. Mă iau de braţ şi mă aşez într-un ungher de simţire. Apoi mă prind de guler şi mă arunc la un colţ de clipă. Până se face linişte. Tot mai linişte. Şi mie tot mai alb. Şi mai cald. Mă dezvelesc de arome de mere coapte şi îmi picur pe tâmple stropi vii de mărgaritare. Şi aştept ascultând. Glasuri vesele de colindători. Şi ascult aşteptând. Gânduri bune din nicăieri. Şi murmur şi eu colind străbun. Cu ler. Şi cu lin.

Vouă, tuturor, Crăciun cu bine!
Şi fie… să ne fie!
Vă pup pi tăţi!
Dacă am colindat frumos, aştept curierul cu bomboane.