Între ceteră şi tobe

1Şi? A venit Moşul? Mă bucur să aud c-a venit 😀 Nu despre Moş vreau să vorbesc şi nici măcar despre moşi. Azi, puţin despre muzică pentru că am chef de ţopăială şi parcă aş vrea să vă ştiu punctul de vedere. Poporul ăsta al nostru are din toate câte puţin dar dacă e să exceleze la ceva, apăi cu siguranţă, folclorul e pe locurile funtaşe dacă nu chiar pe primul loc. S-or fi uitat din tradiţii, s-or mai fi degradat ele în timp dar folclorul, măi folclorul stă în picioare mai ceva ca un brad în faţa porţii unui viitor mire.
Sigur, au apărut multe kitsch-uri, multe behăieli care nu au nicio legătură cu nimic din ce înseamnă folclor. Că a cântat codrul, dorul de sat, de părinţi sau de o mândruţă ori bădiţă, românul şi-a găsit alinare în cânt. Fluierat la coasă sau murmurat în tindă, i-a fost leac secole la rând.
Nu cred să fie român care să nu vibreze puţin sau măcar să bată ritmul din picior la o melodie de la „talpa satului”. La fel cum nu cred să fie un chef oricât de „conservator” ar fi el, să nu se încingă atmosfera când cineva cântă „o damigeanăăăă, ş-un pahar…” dar asta e altă poveste.

Odată cu vremurile, s-au schimbat şi tendinţele şi au apărut diverse influenţe şi în muzica populară. Nişte tineri nebuni, au aruncat în aer discotecile acelor vremuri cu melodii despre care nimeni nu ar fi crezut că vor fi ascultate atât de mult de tineri. Dar au pus benzină şi pe focul interpreţilor de folclor. Tinerii ăia curajoşi şi-au spus Ro-Mania. Şi au făcut valuri dar au provocat şi tsunami printre cei care s-au dat mari apărători ai doinei când, de fapt, ei se simţeau ameninţaţi. Au apărut, în timp, şi alţii ca băieţii de care aminteam mai sus şi, cumva, s-au mai calmat spiritele.
Sunt şi acum domniţe care, întrebate „cum văd ele folclorul peste ani, ce le transmit tinerelor mlădiţe care fac primii paşi pe lângă floarea din grădină„, îşi dau ochii peste cap şi oftează arătând cu degetul spre curentul etno. Etno, nu emo. Asta în timp ce ele, mari păstrătoare de tradiţii, îşi asortează costumul popular la pantofi de firmă, cu toc cui că opincile, vezi Doamne, nu mai sunt comode. Şi aruncă cu venin spre orice „deviere” de la ritm. Că nu au treabă cu versurile, oricât de tâmpite ar fi. Dacă se aude cetera, e perfect, în opinia lor. Dacă e chiar şi o uşoară urmă de bass, e pericol, se duce folclorul cu tot cu popor la fund şi ei se erijează-n colacul de salvare al neamului. Păi nu e aşa, stimabililor. Că nu ritmul deformează. Şi poate că tocmai ritmul e cel care le face mai accesibile tinerilor. Adică „ăia” de care vă plângeţi că nu ascultă muzica populară.
În fine, ideea mi-a venit aseară, la X Factor. Vă voi lăsa mai jos o melodie şi tare aş vrea să îmi spuneţi dacă e bătaie de joc, ameninţare la adresa folclorului, a tradiţiei sau a ce mai vreţi voi. Mie îmi place de mor. Şi îmi place şi Grigore Leşe dar asta nu exclude prima opţiune. Eu deja ştiu ce mi-ar răspunde interpreta x de muzică populară. Şi cu prima ocazie, voi şi întreba. Aşa… să văd cum se enervează „salvatorii” neamului. Şi mi-a mai venit în minte o melodie care face parte din preferinţele mele la capitolul ăsta atât de blamat de unii şi alţii. Să cânte muzica, să se agite lăutarii :

Sursă foto

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la Între ceteră şi tobe

  1. july zice:

    Plac amandoua . Sunt si cei ce pastreaza si transmit folclorul precum Grigore Lese, dar daca il poti face cunoscut generatiei de azi sub o alta forma si sa le si placa, e buna si Nelly Ciobanu si cealalta .

    Apreciază

  2. GEGELUTZ zice:

    Treaba cu pantofii cu toc cui asociați cu costumul popular( mai ales când vorbim de costumele acelea rare, găsite cu greu prin nu știu ce fund de sat uitat de lumea civilizată) mă distrează și pe mine nițel. Nu mi se pare bătaie de joc sau amenințare la adresa folclorului melodia propusă de tine.

    Apreciază

  3. Cred că diversitatea nu strică niciunei națiuni. Educația e ceea care contează și doar prin ea poți face ca societatea să-și aleagă valorile.

    Apreciază

  4. Irina zice:

    Pantofi cu toc cui și lanțuri de aur cât mai groase, care nu prea seamănă cu salbele din străbuni 😉 . Și versuri adaptate vremurilor 😆 . Îmi plac piesele moderne cu influențe folclorice (nu chiar genul etno) , preferații mei sunt Zdob și Zdub. Cât despre interpreții de muzică populară, puțini au rămas fideli folclorului autentic. Mă gândesc la Sofia Vicoveanca, Grigore Leșe, regretații Liviu Vasilică și Drăgan Muntean, Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocșa. Poate mai sunt și alții, dar nu-i cunosc eu, nefiind o pasionată a muzicii populare. În rest, circărie, mondenități, hlizeli și lălăieli de prost gust.

    Apreciază

    • Sunt mai mulţi, Irina. Dar da, cei enumeraţi de tine sunt cap de afiş. Problema e că mulţi se gândesc la bani atunci când vor o piesă. Ce anume cere „publicul”, asta cântăm. Şi când publicul e un fost cioban, actual mare benzinar care aruncă cu lovele…. şi mă opresc.

      Hehehe, ai văzut şi tu „salbele” alea, da? Înseamnă că mă înţelegi 😉

      Apreciază

  5. papagigli zice:

    Pai eu stiam ca de gustibus si coloribus nu se discuta. Fiecare cu preferintele lui. Pe mine muzica etno ma lasa mai rece ca piftia. Asta nu inseamna ca nu e buna sau ca e vreo nenorocire care se abate asupra Carpatilor. Ca si cu manelele, de altfel, care tot un fel de etno sunt, dar unul multinational, multicultural si care au un succes fulminant, desi eu le detest 😆
    In vremuri de demult, era un grup de tot rahatul, zic eu, numit Savoy. Ei bine, numai daca le auzeam numele, ma podidea urticarea. Dar tipii aveau totusi succes si tot din motive de gustibus.
    Singurul, asa zis, etno, care mi-a placut si inca imi place e muzichia Phoenix-ului si asta pentru ca-mi plac baladele, ca stil muzical. De aceea ma vad nevoit sa-i dau dreptate conului Seneca, care a zis bine, ce-a zis.
    Si inca ceva, daca e sa vorbim de muzica populara ca traditie, atunci ne referim strict la folclorul autentic, nu la surogate de tipul etno sau care or mai fi, ca surogatul n-a devenit si nu va deveni traditie, El vine si se duce, exact ca Savoy-ul, autenticul e singurul care va dainui. Ca poate sa si placa, este evident, ca oricare alt gen muzical. Oricum, Miruna are o voce speciala si asta cred ca apreciaza oricine.

    Apreciază

  6. Unii știu să își protejeze și să își promoveze folclorul…

    Apreciază

  7. Iustina zice:

    A doua nu îmi place deloc. Asta ţine de gust. Dacă încerc să fiu obiectivă, aş spune doar că mi-e teamă că nu merge în direcţia corectă. Acum, dacă stau să mă gândesc bine, mi se pare mai importantă ideea de păstrare a tradiţiilor decât conservarea lor în forma iniţială. Până la urmă, e vorba de evoluţie, de transformare, de redefinire a ceea ce suntem. Dar mi-e teamă de schimbări prea mari, de reinterpretări care pot duce în final de ruperea de esenţă.

    Apreciază

  8. vax-albina zice:

    Sunt pe lângă. E o lume pe care nu o cunosc mai deloc. Eu am rămas la „fetele de la Sibiu/ sunt ca spicele de grâu”…

    Apreciază

  9. cafeauata zice:

    Rezonez doar la cateva interpretari ale lui Dumitru Furdui Iancu, in rest n-am treaba. Dar! In urma cu ceva ani lucram intr-un loc de unde se lua marfa buna pentru sarbi si pentru unguri. M-a lovit scarba cand i-am vazut pe marii cantareti de muzica populara facand negot! Pentru mine ei/ele erau cei/cele pe care ii/le admira poporul pentru cantarile lor, nu-si aveau locul in depozite de marfa pentru export prin firmele lor. Dar era inca o sursa de bani, nu?

    Apreciază

  10. raluca zice:

    Mie imi place mult fata asta de la x factor asa ca si daca nu canta bine tot eram subiectiva. Sa stii ca eu chiar acum doua seri am auzit prima romanca care spunea: ,,nu suport muzica pupulara”. Am intrat pe youtube si i-am pus o piesa de i-a stat tigara in gat si mi-a zis: sa stii fata ca ai dreptate, muzica pupulara iti zbarleste parul”. Mie imi place muzica pupulara!! Bine, recunosc ca imi plac melodiile alea ce canta despre ,,copilul meu”:))

    Apreciază

  11. psi zice:

    eu sunt fan muzică populară, nu însă şi etno. culmea, îmi place la nebunie să şi joc, nu doar să ascult muzică populară, chiar vorbeam deunăzi cu alt blogger despre cum se încing horele la nunţile noastre, cum se joacă ardeleana şi învărtita pe sub mână, jienele şi brâul şi daaa… este un joc pe care îl ştiu din copilărie „banu’ mărăcine” îi zice, e un joc de fete. 🙂

    să zicem că ro-mania ar fi fost un proiect interesant, menit să deschidă apetitul tinerilor pentru folclor… să zicem. dar la x-factor, voci şi alte de gen, eu nu mă uit. prefer să citesc.

    Apreciază

  12. Ana zice:

    Imi plac amandoua si mi-au placut maxim si baietii de la ROMANIA si fetele de la HORA si trupa ETNIC…si chiar ca cei ce caraie ca folclorul nu are ce cauta pe alte ritmuri , sunt niste fricosi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s