Arhive etichetă: popor
Jurnal incomplet
Afară… sufocant. Aerul e sufocant. Şi ce pluteşte-n aer e sufocant. Plutesc iluzii şi notele de plată pentru visele care-au început să ceară socoteală. Unele pentru îndrăzneală, altele pentru amânare. Câteva pentru abandon. Şi asta ustură. E genul notei care … Continuă lectura
La un păhărel de… vorbă
În ziua în care m-am născut, cel mai fericit a fost tata. În primul rând, pentru că m-am născut. Şi în al doilea rând, pentru că m-am născut fată şi astfel i s-a împlinit visul. Pentru că am avut un … Continuă lectura
Că… n-am găsit altă rimă
Că tot e duminică şi că tot ne-am liniştit cu Eurovisionul, mai exact el ne-a liniştit pe noi, piticul meu meloman, ăla care ţopăie în emisfera stângă, s-a gândit că n-ar fi rău să dezvolte o nouă obsesie că n-a … Continuă lectura
Ţară orfană de oameni
Intuiţia îmi spune că mă voi enerva în timp ce voi scrie postarea asta şi că e posibil să folosesc expresii pe care, în mod normal, le evit. Nu ştiu dacă e setată bine sau deja s-a dat cu o … Continuă lectura
Între ceteră şi tobe
Şi? A venit Moşul? Mă bucur să aud c-a venit 😀 Nu despre Moş vreau să vorbesc şi nici măcar despre moşi. Azi, puţin despre muzică pentru că am chef de ţopăială şi parcă aş vrea să vă ştiu punctul … Continuă lectura