De pe marile ecrane

Era cât pe ce să vă povestesc despre cum am fost eu la cinematograf după o căruţă de timp. Dar, pentru că nu s-au aliniat planetele în favoarea mea, vă pot spune despre cum nu am fost la film. Mai întâi vă spun, pe repede înainte, despre filmele pe care le-am văzut eu pe marile ecrane. Sigur, alea de care îmi amintesc. Deşi… nu am fost şi nu sunt o cinefilă nevorbită aşa că nu sunt multe 😀
Acu’ … să tot fie vreo 21 de ani, m-a luat tata pe sus şi m-a dus la The Bodyguard. Îi plăcea Costner şi asculta în maşină I will always love you. Dar, fie vorba-ntre noi, io cred că nici Whitney nu-i era indiferentă. Ce să zic?

Mi-a plăcut dar nu am înţeles nici de ce îmi tot zicea să ridic picioarele pe scaun, nici de ce, atunci când s-a terminat filmul şi toată lumea s-a ridicat în picioare, tata stătea pe scaun, părea că citeşte distribuţia şi plângea. Treaba cu ridicatul mi-a explicat-o mai târziu cu un simplu „băi muce (ssst, aşa mă alinta el, să nu v-aud) mişunau şobolanii în sală, am avut grijă de tine” 😯 👿 Treaba cu plânsul nu mi-a dat bătăi de cap dar se uita lumea cam cruciş şi mie îmi era ruşine. Lângă cinematograf era o plăcintărie de nu vă pot explica. Plăcinte mai bune ca alea nici bunica nu făcea. Şi dacă nici bunica nu făcea plăcinte bune, apăi nimeni nu făcea. Aţi înţeles, da? Erau cele mai plăcinte bune din câte s-au văzut 😀 La ieşirea din sală, tata suspina, eu mâncam fără pic de apăsare, ne sincronizam perfect.

Al doilea film de care îmi amintesc e A doua cădere a Constatinopolului. Cu colegii de clasă 😀 😀 Nu ştiu ce am înţeles atunci din filmul ăla dar ştiu că am avut ce povesti a doua zi. Avaiii 😀 „Bună seara, iubite, te-aştept…” eheiii, maică… 😉

Despre Titanic nu vă spun multe că mă enervez. După ce că am mers cu microbuzul în alt oraş că în al nostru nu mai rulau filme, de cum am urcat, una din „gajicile” din grup a început cu „ce să mă fac mamă eu, se scufundă Leo al meu” şi au inima şi „vai, şe durere/uite, bre, vaporul cum chiere….” Vă dau cuvântul că a început să plângă de când a început filmul. Cu suspine. Şi cu multe batiste. Ea bocea în spatele meu, eu mă prăpădeam de râs în faţa ei. I-am spus o dată că „măi, Ana, Leo nu moare, măi. Nu mai plânge atât de mult.” Degeaba. N-am înţeles nimic din film şi nici acum nu ştiu ce era de înţeles.

Ultimul film la care am fost se numea…. 🙄 na că habar n-am. Ştiu că era o comedie din asta cu multe părţi, gen Scary Movie. Am mers în curtea cinematografului, am luat bilete, nimeni nu a întrebat nimic de film. Am fumat o ţigată, două, cinci, nu mai venea nimeni. Eram o gaşcă de vreo 10 nebuni. Când unul mai deştept s-a dus la casă să întrebe de ce nu mai vine lume, am aflat că am greşit puţin. Nu, nu ora, nici ziua,… cinematograful. Şi să vedeţi ce frumos alergam noi pe bulevard să ajungem la filmul pe care de fapt voiam să îl vedem. Am ajuns cu o mică întârziere dar ne-au lăsat să intrăm. Un cinema din ăsta improvizat, un fel de bar cu ecran mare pus pe mijloc. Mişto. Dar nu mai ştiu ce film a fost. Ştiu doar că am râs mult. 😳

Ei şi ajungem în zilele noastre. De doi ani îmi doresc să văd filmul ăsta. Mai exact, de când am citit cartea şi am văzut că urmează să apară filmul. Mda, ştiu ce vreţi să spuneţi cu carte-film. Dar a trecut ceva timp de când nu m-a mai dezămăgit nimic aşa că e loc. Ştiu că voi fi profund bosumflată dar insist să îl văd. E cu Colin Firth aşa că numai pentru el şi tot merită, nu? 😀 Şi am primit cu mare bucurie vestea ca vă rula şi pe la noi. Săptămâna asta fuse şi… se duse. Toată săptămâna trecută am ţopăit de bucurie că în sfârşit ajung iar în cinematograf şi că văd filmul pe care l-am aşteptat atât. Şi numai vineri puteam merge că în rest nu îmi permitea programul (apropo, ce pisici de modă e asta cu film la ora 16? 🙄 ) Nu seara se mergea la film? În fine. Vineri, la ora 16, aş fi fost liberăăăă. Şi merg miercuri la casă să văd de bilet. Şi aflu că vineri nu mai rulează. Că gata, joi e ultima zi şi pa filmul meu. Şi uite aşa mă încurajează ei să mă fac pirat. Păi fix asta o să fac. Îl voi căuta pe net şi nu voi avea nicio jenă să îl văd acolo, piratat la mare clasă. De ciudă, cum altfel? 😀 Înainte să adorm se numeşte filmul că era să uit şi sigur cineva ar fi întrebat 😀 Dacă îl găsiţi pe undeva, ştiţi unde mă găsiţi. Chiar vă rog să daţi cu linkul. Mulţumesc!

Voi? Când aţi fost ultima dată într-un cinematograf?