De pe marile ecrane

1Era cât pe ce să vă povestesc despre cum am fost eu la cinematograf după o căruţă de timp. Dar, pentru că nu s-au aliniat planetele în favoarea mea, vă pot spune despre cum nu am fost la film. Mai întâi vă spun, pe repede înainte, despre filmele pe care le-am văzut eu pe marile ecrane. Sigur, alea de care îmi amintesc. Deşi… nu am fost şi nu sunt o cinefilă nevorbită aşa că nu sunt multe 😀
Acu’ … să tot fie vreo 21 de ani, m-a luat tata pe sus şi m-a dus la The Bodyguard. Îi plăcea Costner şi asculta în maşină I will always love you. Dar, fie vorba-ntre noi, io cred că nici Whitney nu-i era indiferentă. Ce să zic?

Mi-a plăcut dar nu am înţeles nici de ce îmi tot zicea să ridic picioarele pe scaun, nici de ce, atunci când s-a terminat filmul şi toată lumea s-a ridicat în picioare, tata stătea pe scaun, părea că citeşte distribuţia şi plângea. Treaba cu ridicatul mi-a explicat-o mai târziu cu un simplu „băi muce (ssst, aşa mă alinta el, să nu v-aud) mişunau şobolanii în sală, am avut grijă de tine” 😯 👿 Treaba cu plânsul nu mi-a dat bătăi de cap dar se uita lumea cam cruciş şi mie îmi era ruşine. Lângă cinematograf era o plăcintărie de nu vă pot explica. Plăcinte mai bune ca alea nici bunica nu făcea. Şi dacă nici bunica nu făcea plăcinte bune, apăi nimeni nu făcea. Aţi înţeles, da? Erau cele mai plăcinte bune din câte s-au văzut 😀 La ieşirea din sală, tata suspina, eu mâncam fără pic de apăsare, ne sincronizam perfect.

Al doilea film de care îmi amintesc e A doua cădere a Constatinopolului. Cu colegii de clasă 😀 😀 Nu ştiu ce am înţeles atunci din filmul ăla dar ştiu că am avut ce povesti a doua zi. Avaiii 😀 „Bună seara, iubite, te-aştept…” eheiii, maică… 😉

Despre Titanic nu vă spun multe că mă enervez. După ce că am mers cu microbuzul în alt oraş că în al nostru nu mai rulau filme, de cum am urcat, una din „gajicile” din grup a început cu „ce să mă fac mamă eu, se scufundă Leo al meu” şi au inima şi „vai, şe durere/uite, bre, vaporul cum chiere….” Vă dau cuvântul că a început să plângă de când a început filmul. Cu suspine. Şi cu multe batiste. Ea bocea în spatele meu, eu mă prăpădeam de râs în faţa ei. I-am spus o dată că „măi, Ana, Leo nu moare, măi. Nu mai plânge atât de mult.” Degeaba. N-am înţeles nimic din film şi nici acum nu ştiu ce era de înţeles.

Ultimul film la care am fost se numea…. 🙄 na că habar n-am. Ştiu că era o comedie din asta cu multe părţi, gen Scary Movie. Am mers în curtea cinematografului, am luat bilete, nimeni nu a întrebat nimic de film. Am fumat o ţigată, două, cinci, nu mai venea nimeni. Eram o gaşcă de vreo 10 nebuni. Când unul mai deştept s-a dus la casă să întrebe de ce nu mai vine lume, am aflat că am greşit puţin. Nu, nu ora, nici ziua,… cinematograful. Şi să vedeţi ce frumos alergam noi pe bulevard să ajungem la filmul pe care de fapt voiam să îl vedem. Am ajuns cu o mică întârziere dar ne-au lăsat să intrăm. Un cinema din ăsta improvizat, un fel de bar cu ecran mare pus pe mijloc. Mişto. Dar nu mai ştiu ce film a fost. Ştiu doar că am râs mult. 😳

Ei şi ajungem în zilele noastre. De doi ani îmi doresc să văd filmul ăsta. Mai exact, de când am citit cartea şi am văzut că urmează să apară filmul. Mda, ştiu ce vreţi să spuneţi cu carte-film. Dar a trecut ceva timp de când nu m-a mai dezămăgit nimic aşa că e loc. Ştiu că voi fi profund bosumflată dar insist să îl văd. E cu Colin Firth aşa că numai pentru el şi tot merită, nu? 😀 Şi am primit cu mare bucurie vestea ca vă rula şi pe la noi. Săptămâna asta fuse şi… se duse. Toată săptămâna trecută am ţopăit de bucurie că în sfârşit ajung iar în cinematograf şi că văd filmul pe care l-am aşteptat atât. Şi numai vineri puteam merge că în rest nu îmi permitea programul (apropo, ce pisici de modă e asta cu film la ora 16? 🙄 ) Nu seara se mergea la film? În fine. Vineri, la ora 16, aş fi fost liberăăăă. Şi merg miercuri la casă să văd de bilet. Şi aflu că vineri nu mai rulează. Că gata, joi e ultima zi şi pa filmul meu. Şi uite aşa mă încurajează ei să mă fac pirat. Păi fix asta o să fac. Îl voi căuta pe net şi nu voi avea nicio jenă să îl văd acolo, piratat la mare clasă. De ciudă, cum altfel? 😀 Înainte să adorm se numeşte filmul că era să uit şi sigur cineva ar fi întrebat 😀 Dacă îl găsiţi pe undeva, ştiţi unde mă găsiţi. Chiar vă rog să daţi cu linkul. Mulţumesc!

Voi? Când aţi fost ultima dată într-un cinematograf?

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

45 de răspunsuri la De pe marile ecrane

  1. Citindu-te te simt tare copil. Te știu și-n alte ipostaze și-mi pari că fugi numai ca să nu vezi ce simți atunci când calci. E doar o părere. Țin să te îmbrățișez!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Oana zice:

    Prea demult ca sa-mi pot reaminti…
    Altfel, mi-a plăcut ce ți-a scris Rox, pare că te ascunzi după cuvinte… nu-i nimic, dacă ea zice că fugi, atunci vin și eu, să fugim împreună, abia reînvăț pașii 🙂
    Te îmbrățișez, Potecuță, cu Dor!

    Apreciază

    • Încep să cred şi eu că mă ascund dar nu ştiu de ce. Chiar aşa pare? Zău că nu ştiu ce vă face să credeţi asta 😦

      Te îmbrăţişez şi eu, draga mea!

      Apreciază

      • D. am vazut ca a mea parere a starnit o reactie care mi-a surpat firea; de aceea voi trece la tine tacand sau si mai bine stergi comentarile dupa ce le scriu. E dureros sa vrei sa imbratisezi pe cineva care simti ca sufera si cineva sa te i-a inainte ca fiind rau, critic s.a. Sper sa ma intelegi, iar daca am facut ceva gresit, imi pare rau. Numai bine!

        Apreciază

        • Uff, draga mea… din partea a stârnit doar o uşoară nedumerire pentru că nu am înţeles ce parte a postării a dat de înţeles că aş suferi în vreun fel. Atât. Şi asta nu m-a deranjat absolut deloc. Nu pot interveni în comentariile celor care îmi trec pragul dacă ele nu sunt de natură a jigni un alt îndrăgit al potecilor. Asta nu trebuie să te supere atât de mult încât să nu mai treci pe aici. Este părerea ei pe care eu o respect, la fel cum îţi respect şi îţi apreciez toate cuvintele lăsate aici. Nu ai făcut nimic greşit!! Eu doar am insistat să îmi spui unde am lăsat să se creadă că e o suferinţă în postarea mea.
          Îmi pare rău dacă te-a supărat ceva aici, eu nu mi-aş dori asta!

          Apreciază

  3. Cosmisian zice:

    „Sora 13” la cinema Patria. Filmele cu arte martiale m-au facut intotdeaua sa zbor spre casa, lovind in plin aerul cu sunete hieroglifice. Ei bine, in dupa-masa, aceea am repetat operatia. Patru luptatori minoritari de origine hindigypsy m-au snopit in bataie. Nu puteam crede! Am decis pentru mine ca nu voi mai lua bataie niciodata, desi am ai luat-o.
    Iti dai seama ce as fi facut daca vedeam Avatar?

    Apreciază

    • Hahahahaha, mă ierţi că râd dar îmi imaginez „scena”. Hmm, chiar aşa, mai bine că nu a fost atunci filmul ăsta. La cât de „neiniţiaţi” eram, cine ştie ce tâmpenii făceam. Că cearceafuri pe balcoane au fost, Tarzan ne-am crezut.:D 😀 😀

      Apreciază

      • Cosmisian zice:

        Copiii de astazi nu prea mai au nevoie de scena reala. Ei se bat din taste. Cand sunt raniti, topesc din puncte, cand mor, repornesc jocul. Ce lumi diferite.

        Apreciază

        • Fiecare generaţie cu plăcerile ei. Sigur că nouă poate ne e greu să înţelegem ce bucurie e aia fără urcat în copaci, alergat pe străzi cu alţi 20 de copii, bătut mingea în faţa blocului. Dar ei ştiu mai bine. Şi cred că ei se bucură de copilăria lor aşa cum e, mai mult printre MB decât prin praf şi iarbă. Şi peste ani, ca şi noi, vor avea ce povesti…

          Apreciază

  4. Drugwash zice:

    Băi ce mă enervaţi cu titlurile voastre traduse (de cele mai multe ori, aiurea)! 🙄
    Filmu’ tău nu-i încă pe torente şi cînd o apărea or să fie întîi fake-urile lansate de oamenii lor.

    Ultima vizită la cinema cred c-a fost prin ’90 sau ’91, cu Geta, taxatoarea din Brăila. Nu întreba ce film a fost – habar n-am! 😀

    Apreciază

    • Cine te-a enervat, Dragoş? Eu? 🙄
      Poate ştie Geta 😛 😀

      Apreciază

      • Drugwash zice:

        Iaca, te-ai nimerit în calea iataganului. 😛 Am tot văzut peste tot vorbindu-se de filme/cărţi/etc. şi se menţionau numele traduse (de către cine?), mai mult sau mai puţin oficial, iar asta e o mare problemă dacă vrei să dai de sursa primară, fiindcă nu vei găsi acolo decît titlul original, iar căutările după numele tradus vor duce inevitabil numai pe pagini româneşti de unde nu prea ai ce informaţii să obţii. Dacă vrei să cauţi ceva pe torente, eD2k sau ce reţele de file-sharing or mai exista la ora actuală, trebuie să dispui neapărat de titlurile originale.

        La un moment dat i-am spus şi Roxanei de la clubul de lectură să numească titlurile originale ale cărţilor şi eventual în paranteză titlurile traduse în română, maghiară etc. fiindcă unii dintre cititori avem probleme cu traducerile/traducătorii şi am putea prefera lectura în limba originală.

        La filme nu aş suporta în veci să văd ceva cu sunetul dublat vocal în română. Am oroare de asta încă de pe vremea cînd „se dădea video” prin cîte o casă privată, înainte de ’89, unde auzeai bîlbîielile Irinei Nistor care se amestecau cu pista sonoră originală de nu se înţelegea nimic nici din una nici din alta. Prefer sunetul original, la multe filme am găsit nişte subtitrări atît de infecte încît am preferat să le dezactivez şi să-mi traduc singur după sonor.

        Of, cam mare paranteza, da’ dacă tot s-a ivit ocazia am zis ce-aveam de zis. evident, enervarea de dinainte era o exagerare cu efect dramatic. 😀 Cît despre Geta, o avea şi ea nepoţii ei de-acum. N-am mai întîlnit-o de atunci, cine ştie ce i-o fi rezervat viaţa. Dar dacă dau vreodată de ea, am s-o întreb. Ce mai face, nu altceva. 😛 😆

        Apreciază

  5. ovi zice:

    demult… tare demult am fost ultima oara la cinematograf… si nici nu imi doresc sa merg… mai bine citesc povestirile tale…
    oricum… mi-ar place sa vad o comedie romaneasca… (da.. stiu… vie zice ca-s nebun cu dorinta mea… dar.. si ce daca vi zice… eu tot imi doresc…)

    Apreciază

  6. GEGELUTZ zice:

    Nu-mi amintesc și pace care a fost ultimul film văzut la cinema! 😦 Se întâmpla acum vreoooo 5 ani? Nu știu, nu contează. În schimb îmi amintesc primul film văzut la cinema, nu mai știu cum se chema dar știu că era cu Stallone, era despre niște prizonieri care erau obligați să joace un meci de fotbal cu nemții iar, în timpul meciului, au pus de-o evadare.Și-mi mai amintesc foarte clar că am văzut Columna sau Dacii și romanii de muuulte ori și că veneau oamenii cu scaune de acasă și le puneau pe culoare, așa de aglomerat era pe vremurle alea, maică! Și nu era cinema de ăsta de acum, care-ți vinde la intrare cocoșei, sămânțe…sarmale…dracu mai știe ce mai vând ăștia în cinema-uri, că eu nu am înțeles niciodată de ce este musai să ronțăi și să foșcăi în timpul unui film la cinema. Multe filme românești vedeam la cinema pe atunci…tare frumos mai era!!!

    Apreciază

  7. Mă bucur că ai abordat această temă, fiincă iubesc filmul de mic copil. Nici nu știam să citesc când am fost la prima producție, strecurându-mă printre picioarele celor maturi. Doar că n-am mai fost demult la cinematograf (dinainte de anii ’90!), iar filmele le văd doar pe canalele de profil TV. O scuză ar fi că în orășelul meu nu mai există cinematograf. 🙄

    Apreciază

  8. papagigli zice:

    Eu nu le am cu filmele. Ultima oara am fost de curiozitate, nu de film. Daca ar fi documentare, m-as duce, dar computerizatele de astazi, nu-mi excita cinefilia din creieri. 😆 Pe de alta parte, o fi interesant sa urmaresti intimplarile altora, doar ca mie mi se par mai interesante ale mele. 😉
    Asta in primul si in al doile rind, ca in al treilea, filmele-mi fac rau. Numai sociopati, psihopati, crime de tot felul, violuri sau timpenii cu cite un „erou” american casapind de unul singur armate intregi. Bleah! Filmele de astazi si poate si multe dintre cele de „ieri” sunt adevarate cursuri de perfectionare pentru criminali. Un fel de „Cum sa faci sa nu te prinda daca …”
    Aaaa, dar sa nu uit. Filmele de groaza, dupa care astia pe aici se dau in vint si pe care nu le pot viziona nici daca m-ar plati ei pe mine, pentru ca filmul, in acceptiunea mea, ar trebui sa te destinda, nu sa te tina cu anusu-ncordat timp de doua ore 😆

    Apreciază

  9. Bursucel zice:

    Apăi dacă tot era vorba de dragul de Colin Firth, înainte să plec la somn mi-am zis că merită să dau o raită așa… de verificare. Ioc film online, Potecuță, că prea-i nou-nouț! M-am dezumflat, ba chiar m-a enervat cu ghiontul dă-ne un like pe feisbuc, să vezi filmul! Eeei, comedie, păi ăsta-i curat șantaj! 👿
    Mai caut, că m-ai stârnit… Sper doar să n-ajung la pomul lăudat. 😉

    Apreciază

  10. arakelian zice:

    La Titanic am fost si eu cu o colega de facultate. M-a avertizat ca ea plange mult la filme. Eu ma abtineam sa nu rad.

    Am mai fost la un film, socant, Dancing with the rain, a fost primul meu contact cu Lars von Trier si a devenit o iubire cu nabadai. Eu m-am dus sa o vad pe Bjork cu Catherine Deneuve, langa mine era un tip, care vaaai ce ii curgeau lacrimile. In sala erau 3 tipuri de oameni: unii cu l;acrimi shiroind, unii razand in chicote, si altii in stare de soc: ca mne.

    Eu am mai fost la cinema la filme de animatie de copii, iarna trecuta, de vreo 3 ori. Cu bani. Si am mai vazut un documentar despre Congo-parcul national Virunga, acum cateva saptamani, intr-un spatiu improvizat la munca (fara bani) – era si o prezentare inainte facuta de oameni veniti din Congo, din parc (f. frumoase imaginile, si emotionante, dar nu pana la a plange, cum plangea o tanti langa noi…)

    Apreciază

    • arakelian zice:

      Asta e trailer-ul la documentar https://www.youtube.com/watch?v=Wu-vjWd7Tb8 -il recomand oricui sa inteleaga conflictele dintre natura si omul ce vrea sa exploateze resurse …

      Apreciază

    • Ohoo, e bine, tot ai fost. La 3D vreau si eu si voi merge cât de curând. Mi-e teamã ïnsã sã nu ametesc cã prima datã când am vãzut ceva cu ochelarii ãia am rezistat 15 min 🙄
      Uf, dancing mi-a scãpat. E bun, da? Cã am avut si eu perioada „lars” dar a trecut.

      Apreciază

      • arakelian zice:

        E film musical. Eu m-am dus sa vad o drama in muzica, sa o vad cum canta Bjork (o ador) in rolul principal si pe Catherine Deneuve (o lady pt mine) in rol secundar. Atat stiam despre film. Am gasit pe Lars von Trier, unde scena/decorurile sunt secundare (uneori inexistente), emotia e data de puterea actorului de a juca, si accentuata de muzica.
        Bjork a declarat ca dupa film a avut nevoie de 6 luni pt a-i reveni moralul si buna dispozitie, discutii cu psihologul, si ca a fost o nebunie si experienta colosala sa lucreze cu Lars von Trier.
        Daca ai moralul bun pt Lars (eu nu il mai am), uita-te. A fost cel mai impresionant film al lui pt mine, poate ca e primul, e unul din putinele filme de unde imi amintesc scene, cadre, muzica, ritm, gesturi, emotia data de actori, scenariul filmului; si da, Bjork e magnifica, a crescut in ochii mei (desi o adoram si inainte).

        Apreciază

        • Ţi-am spus, am avut perioada „Lars”, am văzut, am simţit, am.. uff, e greu Lars ăsta, ne se mestecă uşor. Dar filmul ăsta a scăpat. Mă voi uita dar nu acum, nu e momentul… 😉

          Apreciază

  11. Primul film vazut la cinematograf a fost „Liceeni rock and roll” si tin minte cum mi-a pus mama mana la ochi cand Mihai o iubea pe Dana la pieptul gol… Apoi a urmat o pauza in care nu-mi mai amintesc ce filme am vazut. De obicei si eu tot cu tata mergeam la film. Apoi a urmat liceul cand mergeam cu colegii si mai apoi facultatea cand obisnuiam sa merg chiar si singura, fara cunoscuti ca sa ma bucur de film. Acum, cred ca n-am mai fost din primavara de cand am primit o invitatie la Marele Gatsby, dar tare mi-ai refacut pofta de a pasi cat mai curand intr-o sala de cinema…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s