O explicaţie, o rugăminte şi o carte

1Am o prietenă tare dragă sufletului meu.  Petrecem o parte din fiecare zi „împreună”. Aşa… din vorbe. Nici măcar faptul că ne desparte juma’ de ţară nu ne împiedică să ne bem cafeaua dimineaţa, ne ridicăm una alteia moralul când ne enervează câte o muscă ce ne bâzâie dizgraţios pe lângă năsucul fin, de firmă. După programul de la serviciu, ne invităm reciproc la masă şi mai cerem sare pentru mâncare dacă intuiţia constată că nu-i destul de condimentată. Toate astea se întâmplă prin mesaje, ca să fie clar. Şi în afară de cafea, ciocolată, biscuiţi şi bere, nu cerem nimic. Stăm la o bârfă mică, comentăm câte un eveniment mai mult sau mai puţin monden şi etc.
Ieri, în drum spre casă, i-am trimis un mesaj în care îi spuneam că a muncit destul, să facă bine să „vină” acasă. Mi-a ignorat chemarea. În schimb mi-a spus că se hlizeşte de dimineaţă cu o carte „aia de pe net, miştooo tare”. 😯

Mda, m-a lămurit, ce să zic. Că „măi, sunt pe stradă şi râd de mor, nu mă pot opri”. Am cerut detalii mai mult de dragul conversaţiei dar felul în care descria cum a râs toată ziulica şi modul în care lăuda cartea, m-a făcut să ridic o sprânceană (de fapt doar am vrut să ridic numai una dar eu nu pot atinge performanţa asta şi le ridic pe amândouă) şi să las să mă cuprindă un gând. Ea continua să îmi trimită mesaje că să intru acolo, că să citesc dincolo, că ea îmi promite că merită, că ea mă asigură că îi voi mulţumi. I-am spus că nu intru nicăieri şi nu citesc nimic până când nu termin cartea dacă o voi găsi. Nu vreau să ştirbesc din farmec citind fragmente. De obicei mă feresc de asta atunci când vreau să cumpăr o carte. Şi ce era să fac? Doar nu în fiecare zi laudă ea ceva cu atâta bucurie. Am deviat de la traseu, am intrat în librărie, am cumpărat, am admirat coperta, am ieşit, am…, am…., am ajuns acasă şi m-am pus la citit.
De câteva ori a trebuit să mă ridic în picioare să trag aer adânc în piept că râdeam până aproape de sufocare. La pauza de ţigară m-a lovit direct în moalele capului o „evidenţă” – Nu trebuie să dai cu parul…. şi am înlemnit. „Băiiii, Potecuţo, băiii. Dintre toate numele câte sunt pe acest pământ, tocmai pe ăla ţi-a căşunat? Şi aia a ta, tot amantă e. Păi cine naiba te crede că nu e o încercare tembelă de a imita autoarea sau o copie nefericită a unui stil admirabil de a scrie?” Şi am simţit un nod în gât. Chiar aşa, cine ar crede o potecuţă? Doi bani nu dai pe ce spune ea, nu? Şi m-am simţit ca un c…. plouat. Fix aşa! Ca un fraier care are dreptate dar e lipsit de argumente, nu poate dovedi ce spune, nimeni nu îl crede şi toţi îl consideră prost. Mno, m-am mai liniştit imediat ce am reluat lectura.
Acum, de dimineaţă, chiar dacă mai am de citit câteva pagini, am gugălit autoarea şi am găsit blogul, iupiiiiii! Nu m-am atins de postările care conţin fragmente la care eu încă nu am ajuns, mi-e greu să mă abţin dar îmi dau peste degete şi rezist până acasă unde mă aşteaptă cartea pe noptieră.
Şi pe blogul ei, adică al Corinei Ozon, că despre ea e vorba (blog care de astăzi va sta la loc de cinste în blogrollul meu să nu pierd nimic din ce va mai scrie), am mai avut un şoc. Am regăsit acolo  câţiva dintre cei pe care îi citesc cu drag şi care, la rândul lor, vin pe potecuţele mele.  Şi atunci ………………

Dragilor, potecuţa a fugit. Eu sunt partea pragmatică a ei. Stă într-un colţ şi suspină. Îi e teribil de ruşine de faptul că aţi putea crede că în postarea respectitvă a furat ideea din cartea „Zilele amanţilor” şi nici măcar nu a dus-o capul să schimbe numele. Şi e sigură că indiferent ce ar spune ea, voi nu aţi crede. Că ăla a fost numele pe care l-a considerat cel mai potrivit pentru biata fată, că ea până ieri nu auzise nici de autoare şi nici de carte, un alt motiv de ruşine. Că abia ieri când a văzut cartea şi-a amintit că a mai văzut coperta pe undeva pe un blog dar nu a vrut să citească nimic din carte că aşa face de obicei, de ce ar interesa-o fragmente? Ori citeşte tot, ori nu mai citeşte. Şi ea se tot întreabă de ce nu a venit nimeni să o tragă de urechiuşe să îi spună că „potecuţo, te întreci cu gluma, fată. Vezi că e tipărită deja şi prea seamănă ca să fie o simplă coincidenţă”. Bine, seamănă doar numele că în rest ea e total pe lângă stilul savuros al autoarei. Ea uneori scrie fix aşa cum cântă : mult, tare şi incredibil de prost. Speră să o credeţi, totuşi. Şi dacă nu, atunci speră să o iertaţi într-o bună zi. Nu poate dovedi cu acte că e aşa cum spune. Dar, sunt momente în care doar „antecedentele” pot reprezenta un bun argument. Şi, spunea ea, până acum crede că a arătat că nu e genul să umple potecile cu copy/paste-uri şi nici nu uită să pună sursa atunci când împrumută o idee.

Vă recomand din suflet cartea asta! Nu vă las citate, găsiţi pe blogul autoarei tot ce vreţi. Dar vă rog, dacă se poate, să mă credeţi pe cuvânt că locul amanţilor e pe noptieră, apoi în bibliotecă. Mi-a fost greu să las cartea din mână dar a ieşit somnul învingător şi am cedat. 😉

Corinei Ozon, cu toate că nu cred că va ajunge pe potecuţele mele, îi redau o parte din conversaţia cu domnul de la librărie. Poate îi spuneţi voi…..
-Ah, nu ştiu dacă o mai avem. A fost dar s-a vândut repede
– …….. 😦
– Aaa, aveţi noroc, mai e un singur exemplar!
😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

63 de răspunsuri la O explicaţie, o rugăminte şi o carte

  1. Reblogged this on BIBLIOTECA PROBOTA and commented:
    O ALTA ZI..ACEEASI PRIETENA

    Apreciază

  2. ActiveNews zice:

    Am citit cu mare placere postarea ta intr-o pauza la serviciu!

    Apreciază

  3. Mi-a plăcut mult de tot articolul ăsta. Muuult de tot.

    Apreciază

  4. illusion zice:

    Şi mie îmi place cum scrie Corina 😀

    Apreciază

  5. Eu am anunţat-o să ştii. Îmi place şi mie tot ceea ce scrie Corina Ozon şi sunt nerăbdătoare să mă duc la următoarea lansare, deoarece pe prima am pierdut-o.

    Apreciază

  6. Cum să nu te cred eu pe tine, Potecuță?! Chiar îți mulțumesc pentru recomandare! 🙂

    Apreciază

  7. papagigli zice:

    Nu stiu cine-i Ozon, dar stiu ca expresia respectiva nu-i apartine, atita timp cit se regaseste in vreo n-spe mii de scriituri. Bag sama ca ar trebui sa ne tirim cu totii pe coate si genunchi, la cite expresii uzuale folosim, ca doar d-asta au si devenit uzuale 😆

    Apreciază

  8. 1lauralaly zice:

    Si uite asa am mai adaugat un titlu pe lista de carti pentru iarna.;) Cat despre dilema ta cine a trecut mai des pe aici nici nu are dubii in privinta ta. Stie ca e doar o cincidenta. . Asa ca don’t worry be happy. Vorba cantecului.:)

    Apreciază

  9. Adriana zice:

    ..si am mai aflat ceva interesant. Mulţumim, potecută şi nu-ţi mai fă griji din orice; tu esti unică!

    Apreciază

  10. vavaly zice:

    vai draga potecuta, sa vezi in hand made cum e… te trazneste asa o idee (de obicei noaptea, cand altii dorm si tu impletesti creatii), te trezesti si o pui in practica cu frebilitate, te mai si lauzi poate cu ea… siiii…. oroare. dupa o vreme vezi ca a fost descoperita si aplicata acum o mie de ani.
    eu cred ca exista o gandire universala, un soi de energie care aduce oamenii cu acelasi tip de idei si ganduri pe o singura poteca. cam asa si cu tine.
    prin urmare, nu te ascunde si vezi mai departe de drum.

    Apreciază

  11. Drugwash zice:

    Iote de ce-şi bătea dumneaei Potecuţa căpşoru’… 🙄

    Apreciază

  12. Eu am 100% incredere in ceea ce scrii si ce spui. Te inteleg ca iti faci probleme (desi nu e cazul) pentru ca asa sunt si eu.
    Don’t worry, be happy! 🙂

    Apreciază

  13. iulicika zice:

    Buna, Diana. Multumesc pentru postare, insa, fie-mi iertata ignoranta, am cateva intrebari pt tine: despre ce fragment e vorba?? Cartea am inteles care e, dar care sunt explicatia si rugamintea? Din ce oras esti?
    PS pe amanta o cheama Cati, nu Caty!

    Apreciază

    • Bună ziua și mulțumesc din suflet pentru vizită!

      Încerc să le iau pe rând.
      Fragment? 🙄 Eu, când am folosit ”fragment” în postarea mea, m-am referit la blogul tău (dacă îmi este permisă abordarea 😳 ) și la pasajele din carte. M-am ferit ieri, când am găsit blogul, să le citesc pentru că încă nu terminasem cartea și voiam să fie surpriza până la capăt. De exemplu, ”Amanta și propunerea” îmi trăgea cu ochiul dar acolo era și semnul meu de carte și am așteptat până acasă. Am terminat, mi-a plăcut mult, felicitări din suflet!! Asta e treaba cu fragmentele.

      Buuuun. Am scris aici pe blog, în urmă cu câteva zile, o postare cu titlul ”Nu trebuie să dai cu parul”. E o poveste (contează mai puțin dacă are un sâmbure de adevăr sau nu) în care, o anume Caty e amantă fără să știe. La vremea aia nu știam de cartea ta, pe cuvânt!
      Miercuri, când am început să citesc și mai ales ieri când am vâzut câți oameni au scris despre carte și câți au citit-o, m-am speriat. Când am și găsit printre comentarii bloggeri care vin și la mine, a fost și mai rău. Acu…. coincidență-coincidență, dar prea sărea în ochi. Și eu pentru ei am scris postarea asta. Am vrut să le spun că nu, nu am ”furat” numele sau ideea din cartea ta. Pentru cei care ar putea crede că aș fi în stare de asta, am simțit nevoia de o lămurire. Cati-Caty, tot aia e și ar fi fost ușor să se tragă concluzii pripite.

      Sunt din Sibiu. La librăria Humanitas, miercuri mai era un sigur exemplar (așa mi-a spus băiatul de acolo) pe care l-am cumpărat eu.

      Încă o dată mulțumesc!

      Apreciază

      • iulicika zice:

        Pai, daca nu te-a acuzat nimeni de nimic, de sa-ti faci tua culpa? si, apoi, despre amanti, au curs rauri de cerneala si lacrimi. Diferenta pe care o fac eu este ca provoc lacrimi…de ras. Iar Cati nu e totuna cu Caty. E o mare diferenta, nu intamplator am ales asa 😉
        inca o intrebare: cine e prietena care ti-a batatorit poteca spre mine? 🙂
        multumesc

        Apreciază

        • De obicei prefer sã nu astept acuzatii. Dacã sesizez eu ceva, o spun. Asta sunt, cu mine defilez, am fost fair, zic. A deranjat cu ceva postarea mea? Dacã da, te rog sa îmi spui.
          Ea nu are blog si parcã nu as spune aici numele complet 🙄
          Eu multumesc!

          Apreciază

          • iulicika zice:

            nu m-a deranjat. insa eu nu vad nicio asemanare cu ce am scris eu. de aceea consider ca nu trebuia sa te „autosesizezi” 😀
            in alta ordine de idei, singura cheste care ma dernajeaza esta ca nu pot prelua postarea ta, pentru ca oamenii sigur nu ar intelege despre ce e vorba. dat fiind ca tu te adresezi unui target stabilit. te astept cu o impresie despre carte. succes! 😉

            Apreciază

            • Nu am scris ca sã fie preluat si s-a mai întâmplat o singurã datã sã recomand cu atât drag o carte pe care am si fãcut-o cadou aici pe blog. Era vorba de „Soseaua Cãtelu 42”. Nu sunt eu în mãsurã sã le spun altora ce sã citeascã dar mai sunt momente când chiar vreau sã vorbesc despre ceva ce mi-a plãcut în mod deosebit. A fost si acum cazul sã fac asta.
              Eh, da…aici e o gascã tare frumoasã, împãrtim frãteste gânduri si simtiri 😉
              Uff, as scrie multe despre carte dar mi-e teamã cã mi-e condeiul fãr de inspiratie. Au scris altii atât de frumos încât nu as reusi sã mã ridic la nivelul lor. Dar cei care vin aici stiu. Potecuta nu scrie nici pentru bani, nici pentru reclamã sau trafic. Si când recomandã ceva, înseamnã cã e din suflet.

              Apreciază

  14. Ana zice:

    Io n-am priceput nimic , ca de obicei , insa ma’c sa citesc de la doamna recomandata de tine…ca mi-s curioasa! 😀

    Apreciază

  15. mE. zice:

    De ieri am cumpărat-o şi eu. M-a captivat până acum. Are un stil amuzant şi uşor de citit, Corina Ozon.

    Apreciază

  16. iulicika zice:

    Diana, pe mine ma intereseaza infinit mai mult parerea cititorilor decat cea a specialistilor, fie ei britanici sau nu.Tocmai pentru ca o recomanzi cu atata caldura (pe carte), lucru pentru care iti multumesc, era by default, cred ca ai fi indreptatita sa scrii despre ea. Dar, sigur, nu e obligatoriu. Am fost chemata la Sibiu, insa trebuie sa s fie mobilizare mai multa ca sa pot veni. Asa ca sunt sanse sa ne si intalnim. Tuturor cititorilor tai si celor care ma citesc si pe mine le transmit calde salutari! 🙂

    Apreciază

    • Ce înseamnã mobilizare mai multã? În afarã de un articol pe blog, ce as putea face? M-as bucura mult sã ne vedem!

      Apreciază

      • iulicika zice:

        Nu era vorba sa faci tu ceva :)) chiar esti simpatica. Editura decide daca si unde face o lansare. Si e in functie de numarul estimat al participantilor, adica cei care isi exprima dorinta de a avea carte? Marketing…te imbratisez cu drag si tinem legatura 😉

        Apreciază

        • Eu am înteles perfect ca nu depinde de o potecutã lansarea unei cãrti. Însã nu am înteles exact ce e cu mobilizarea aia. Cã, deh, dincolo de poteci, mai muncesc si eu. Si, uneori, munca asta a mea fix în asta constã, în „mobilizare”. Dar nu mã bag în oala editurii 😀
          Mda, am vrut sã rãspund repede si nu am stat sã recitesc, hehehe, fix asa sunã comentariul meu de mai sus. Tu esti o finutã si i-ai zis „simpaticã” 😀 😀

          Apreciază

          • iulicika zice:

            Tocmai iti explicai. Pai, esti simpatica. Acum cate confirmari vrei? Nu te alinta :p

            Apreciază

            • Gata, gata, mã potolesc. Dar cred cã voi îngrosa partea aia de comentariu sã fiu sigurã cã mai vãd si altii 😀
              Astept vestea bunã cã vei ajunge. Avem si candidat, orice „Mircea” de la noi va avea acoperire bunã în ziua votãrii asa cã e musai sã fie lansare cât mai repede 😀
              Searã frumoasã

              Apreciază

            • iulicika zice:

              Deci, ca sa fiu mai clara, nu pot veni pt 3 oameni, de exp. Dar, din cate vad eu, nr lor a crescut. Sigur ne vedem. Mai intai sa treaca lansarea de la Targul de carte Gaudeamus. Te pup

              Apreciază

            • Pãi domnii de la editurã sã afle cã s-au vândut toate cãrtile din librãrie.
              Stiu, draga mea, stiu. Am mai „contribuit” la lansãri si înteleg mecanismul.
              Baftã!

              Apreciază

            • iulicika zice:

              Sa fie, draga si simpatica potecuta! 🙂

              Apreciază

  17. Bursucel zice:

    Notat, Potecuță! Notat… Să termin întâi de … disecat o Inimă atât de albă și-apoi pun sub lupă Zilele amanților. 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s