E sâmbătă, ai terminat curăţenia, nu ai ce urmări la TV, cartea se odihneşte pe noptieră pentru că ai ajuns la un capitol în care „el” a dovedit că nu merita şansele pe care le-a primit şi nici „lăcrimile” pe care le-ai risipit de ciudă alături de „ea”, aşa că nu ai dispoziţie să citeşti mai departe. Simţi un chef nebun să pui în practică ideile din articolele tuturor revistelor „glossy” pe care le-ai citit şi simţi că e momentul să te transformi în divă. În trei paşi simpli, fără salon şi foarte ieftin. Cel puţin aşa te asigură „specialiştii”. Nu eşti sigură nici dacă sunt doar trei şi nici cât de simplu înseamnă „simplu” dar măcar ai voinţă şi asta e cel mai important.
Începutul e destul de greu că nu te poţi hotărî cu ce să începi, mai ales că până şi „specialiştii” se contrazic de la articol la articol. Nu-i bai, tu eşti inteligentă şi le combini. Începem cu tenul perfect. Eşti eco, vrei să foloseşti ingrediente eco, răsfoieşti toate revistele şi, după o tură prin cămară şi frigider, prepari masca pentru un ten de invidiat. Gălbenuş de ou, miere, iaurt, ulei de măsline. Se întinde încet pe faţă şi… la naiba, curge! „La naiba, curge!”, nu scrie în articol aşa că sigur ai făcut ceva greşit. Mergi cu capul pe spate să nu te murdăreşti pe haine. Ce faci în timpul ăsta? Citeşti mai departe. „Răsfaţă-ţi părul şi fă-l să zburde de fericire”. Perfect! Ăsta era ţelul tău în viaţă, să ai un păr care ţopăie chiuind. Dintre toate articolele, alegi ce-ţi convine în funcţie de ingredientele de care dispui. Ulei de măsline, gălbenuş de ou,… Încremeneşti! Tu asta ai pus-o pe faţă! Ai încurcat măştile sau e greşeală de tipar? Dacă alea fac părul să crească sănătos şi lucios, cu faţa ce fac? 😯 Te vezi cu o barbă strălucind de frumuseţe şi fugi la baie să te speli.
Pui şi masca asta pe cap şi stai să „culegi” fiecare strop care se prelinge din şuviţele care mai au puţin şi joacă sârba de fericire. Pe pe faţă pui iaurt şi citeşti mai departe. „Picioare demne de un star, simplu şi eficient”. Aha, urmează sfaturi de epilat. Ai apela la o lampă cu gaz dar n-ai, aia strică, aia dăunează, ailaltă nu e de efect. Ce să faci, ce să faci? Ai folosi ceară dar dacă dai foc casei, nu e politicos să apari neepilată la întâlnirea cu pompierii. Păi oamenii ăia se caţără până la etajul tău ca să te vadă în halul ăsta? Şi totuşi, revista spune că asta e cea mai bună metodă aşa că te convinge să încerci. Pui cutia pe aragaz şi verifici activitatea din păr. S-au contopit chestiile pe acolo, ceva lipeşte, altceva încă mai curge, altceva s-a transotmat în bobiţe mici şi tari, ca şi cum cineva ţi-a turnat o găleată de nisip în cap dar eşti convinsă că miracolul e pe cale să se producă.
Te întorci la aragaz, iei cutiuţa şi %¤/(/&!”#! Frige! Realizezi că tocmai ai înjurat şi o adevărată divă nu înjură aşa că mai înjuri o dată pentru că nu te-ai putut abţine şi te pregăteşti sufleteşte pentru ce urmează.
Te gâdilă ceva la nas, dai cu mâna, te umpli de iaurt, hotărăşti că e timpul să renunţi la mască. Pui o fâşie de ceară pe piciorul stâng, evident că nu ai calculat bine timpul de răcire şi încă e suficient de fierbinte ca să te facă să sari într-un picior. Exact atunci, ceva din cap se scurge direct în ochi şi dai să fugi la baie. Cu ochii închişi şi un picior în aer, loveşti coada elefantului amplasat strategic în colţul „şhui”, adică ăla care reglează „feng-ul” ca să te simţi zen când stai în casă. Că aşa ai citit în revistele alea. Elefantul s-a făcut ţăndări şi simţi că, odată cu el, s-a dus şi răbdarea ta şi voinţa de a te transforma în divă. De fapt, nu ai niciun chef să te transformi în divă. E sâmbătă seara, ce naiba!?
Te întorci de la duş unde cu greu ai scăpat de oul întărit în păr, îţi iei tricoul ăla larg şi lung în care te simţi cel mai bine şi te aşezi în fotoliu.
Şi totuşi, ceva te macină. Câţi paşi ziceau ăia că trebuie să faci până la „miracol”? Trei. Până la frigider câţi sunt? Cu mersul de gazelă, 5. Dar faci tu să fie trei. Un’, doi, trei şi… iei cutia cu îngheţată, te arunci iar în fotoliu, iei partea cu bucata de ciocolată şi…. îţi spui în gând „fată, da’ ce mişto arăţi, zău! Io ţ-am zâs să nu te mai prosteşti…!”
Hai că suntem nişte scumpe şi nişte delicate şi nişte minunate!
Să aveţi seară frumoasă! 😉
Dau o fuga la magazin sa-mi iau inghetata de vanilie ! Minunata de mine trimite un gand frumos catre scumpa, draga, delicata, talentata, Potecuta ! 😆
ApreciazăApreciază
Ca două minunate ce suntem, merităm îngheţată dublă 😀
ApreciazăApreciază
Potecuţă, ştim toate că purtăm în poşetă oglinjoara de divă… aşa ca să parafrazez o zicere de-a lui Napoleon, însă numai noi ştim cu cîte eforturi o scoatem la suprafaţă, că fie vorba între noi, „degeaba ai atitudine de divă dacă nu te-ai epilat cam demult ” ( n-am găsit altă rimă… 😆 )
ApreciazăApreciază
😀 😀 😀 Bună rima, merge la fix.
Deh, noi suntem dive prin definiţie, nu mai intrăm în amănunte 😀
ApreciazăApreciază
Eu ca sa devin un div (!?!), si intrucit mierea pe care o aveam era de bondari, iar castravetii erau murati, am renuntat la masca aia clasica si am recurs la una medievala si mai venetiana, dupa cum se vede. Astept sa vad cit de div voi fi cind oi scoate-o, c-o port de vreo sase ani. 😆
ApreciazăApreciază
Ten mătăsos, cu siguranţă 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Ten, eleven, nu stiu inca, dar te voi anunta.
Revenind la „divinitatea” voastra, postul asta, mi-a adus aminte de un cintecel, mai trist ce-i drept, al Tatianei Stepa si-a lui Paunescu, referitor la durerile femeiesti.
ApreciazăApreciază
O iubesc pe Tatiana aşa că mulţumesc frumos!
Astea sunt altfel de dureri, nu am vrut să fiu atât de „serioasă”
ApreciazăApreciază
Hahahaha…parca m-am vazut pe mine pe la 20 de ani…cand credeam ce scrua prin revistele de nisa….taaaaare tantaloaica mai eram ! :)))))))
ApreciazăApreciază
Să nu descurajăm posibilele pretendente, Ana! 😀 😀
Nu la fetele care vin aici mă refer ci la alea care pică întâmplător, căutând „cum să îl satisfac fără…” na că mi-e ruşine. Am găsit pe la căutări aşa ceva. Ce dezămăgire pe capul ei când a ajuns aici şi nu a găsit sfaturi de..”croşetat” 😀 😀
ApreciazăApreciază
Asa…asa….Hai ma, sa nu fim cotoroante! 😛
ApreciazăApreciază
Nuuu, tocmai noi? Nu se poate. 🙄
ApreciazăApreciază
😛 …pai nu…clar 😛
ApreciazăApreciază
Măi, tu, măi, am râs cu lăcrămi! La faza cu mers cu capul pe spate să nu curgă mocirla și citit în continuare articolul ai fost fabuloasă! Eu mă cutremur când aud de măști cu miere pentru față, nu mi-am făcut niciodată cu miere deși știu că este bună dar ideea să-mi pun lipicioșenia aia pe moacă nu prea-mi place. Eu acum îmi fac cu argilă. Nu știu dacă are vreun efect, probabil că sunt mai divă decât de obicei dar eu sunt prea modestă ca să observ 😀 dar îmi place că, până să se usuce, am jumătatea de oră de lectură în cadă. Prima dată mi-am pus-o și am lăsat-o să se usuce cât stăteam la calculator de am umplut toată tastatura, mouse-ul, biroul, covorul și ce-am mai avut în raza de acțiune cu pulbere de argilă așa că mă abțin să mai ies din baie cât o am pe mine. 😀
ApreciazăApreciază
Vrei să îţi spun? Vrei? 😀
Mi-am făcut mască din aia cu argilă şi nu mai ştiu ce am pus în ea, cred că ulei de măsline. Şi am stat. Şi am stat. Şi s-a întărit şi îmi plăcea că strângea pielea. Şi, cumva, m-am obişnuit cu ea şi nu neaparat am uitat că o am dar nu mai era ceva prioritar. Şi a sunat soneria şi … 😀
Da, am deschis! Era un nenea din ăla cu chestii ieftine de vânzare. Abia când l-am văzut făcând trei paşi în spate mi-am dat seama că arătam ca frankestein şi am închis repede uşa 😳
P.S. Auzi? Ţie ţi s-au schimbat chestii în panoul de control? 🙄 Adică parcă arată altfel şi statisticile erau la mijloc, acu sunt în dreapta. Am înnebunit io sau …?
ApreciazăApreciază
Daaa, tare faza. Săracu om, cred că i-a tremurat mâna când a sunat la următoarea ușă. 😀 Colega mea de birou și-a băgat soțul în boale când și-a făcut prima dată și nu l-a avertizat. Acum, când iese din baie cu masca pe față urlă înainte „mascăăăăă”. Măi ceva s-a schimbat pe-aici, prin panou, am observat și eu o schimbare mică. Ce m-a speriat a fost că nu se mai colora simbolul pentru mesaje primite din dreapta și nu stiam dacă mi-a răspuns cineva decât când intram în arhivă dar văd că și-a revenit și se colorează iar.
ApreciazăApreciază
Eu trebuie să fiu avertizată că nu-mi plac deloc schimbările. La viraje bruşte reacţionez urât, am palpitaţii. Mda, oi fi fost cameleon într-o altă viaţă. Sau m-a călcat pe coadă un cameleon. 😀 😀
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Tocmai am executat juma’ de borcanel cu crema de ciocolata belgiana!!.. inghetata a fost ieri…! fara masca!..( tot acu’ 20 de ani testam si eu sfaturi din reviste). M-a scos dintr-o mica pasa proasta – ca sa nu plang toata sambata seara!!!… la fix postul tau. Multumesc. Ma duc mai vesela sa imi sarut cei doi pui de noapte buna…
ApreciazăApreciază
Cum sa plangi? De ce? Nu! Cand mai e asa, striga si venim sa facem ceva sa treaca!
ApreciazăApreciază
😆 Potecuțăăă, am fugit de-acasă și nu-mi pare rău deloc! Deloc, zău! Așa, de una singură și uitându-mă în oglindă, am mai râs acum vreo lună și-un pic în urmă… 😆
Mi-ai adus aminte de ziua în care am vrut să mă fac și eu divă. 😳
ApreciazăApreciază
Hehehe, e bine aşa… fugite de acasă.
Păi şi nouă nu ne spui nimic? 🙄
ApreciazăApreciază
:)) superbă zi de sâmbătă! Femeile astea…niște ființe de-a dreptul sublime, cu toate tabieturile lor înfricoșătoare!
O noapte liniștită și o duminică plăcută îți doresc!
ApreciazăApreciază
😀 😀
zi frumoasă, rocsy! Cu soare, cât se poate… iar vine ploaia dar nu ne strică dispoziţia 😉
ApreciazăApreciază
Mulțumesc la fel! Mie îmi place ploaia, așa că o aștept cu drag 🙂
ApreciazăApreciază
Se pare că nu mai e mult şi vine… 😀 Şi mie îmi place dacă o privesc de acasă, de la geam…
ApreciazăApreciază
:))))))))))))))))))))))))))
Potecuţo, am râs cu lacrimi citind…
ApreciazăApreciază
Mă bucur muuuult, Lia! Mi-a fost dor 😉
ApreciazăApreciază
E DUMINICA, ai facut TOTUL inca de SAMBATA ! 🙂
Acum, poti pleca in vizite, nu-i asa ???
La Multi Ani celor din familie,ce poarta numele de ILIE !!! 🙂 🙂 🙂
O duminica ” fara deziluzii ” !!! 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Duminică frumoasă!
În vizite sau la muncă. E tot aia dacă mă gândesc bine…
ApreciazăApreciază
Tare complicat îi să fii divă. Noi, bărbații, ar trebui să apreciem această muncă titanică și să fim recunoscători că suntem scutiți de astfel de chinuri. Doar că unii s-au molipsit! 😉
ApreciazăApreciază
Petru, unii sunt mai mult decât molipsiţi. Ăvaiii… nu vreau să mă gândesc 😀
E complicat, dar şi când obţin ce vor fetili alea.. eheeii… 😀
ApreciazăApreciază
Acum înţeleg de ce divele nu deschid nicio carte. Le-ar curge şmacul de pe faţă pe pagini. Plus că ele nu trebe să vorbeşte, trebe doar să … (zicem)… zâmbeşte.
ApreciazăApreciază
Vezi? A fost simplu să le găsim o scuză 😀
ApreciazăApreciază
Cât de mult m-am amuzat….hahahaha…mi-era dor de tine! :*
ApreciazăApreciază
Şi mie de tine 😉
Mulţumesc!
ApreciazăApreciază
Doamneeeee! De aia nu-mi iese mie treaba cu divoșenia! Eu iaurtul și ouăle…le mănânc!!! (Oare m-a crește păr pe…„dinlăuntru”? )
ApreciazăApreciază
Nu mai mâncăm nimic, punem tot pe faţă sau în cap.. 😀
ApreciazăApreciază
Nimic-nimic????
ApreciazăApreciază
O frunză de salată cu o felie de lămâie
ApreciazăApreciază
Aaaa, daaa? Atât? 🙄
ApreciazăApreciază
Mrege și un cotlet. Ca și garnitură 😀
ApreciazăApreciază
A, da, garnitura! uitasem complet! 😀
ApreciazăApreciază
Pingback: Turmenic | Bursucel's Blog