În cazul în care vă mai întrebaţi de ce cresc taxele…

indexAstăzi vă las în loc de poveste o „lecţie” de… hmm, economie, fiscalitate şi ce mai vreţi voi. Bine, mai mult o las pentru mine că am înţeles şi eu mai bine cu ocazia primirii ei pe mail cum stă treaba cu taxele în ţara noastră. Merele pot fi ce vreţi voi iar „personajele” sunt uşor de identificat, nu vor apărea probleme  😉

„Într-o dimineaţă, stăpânul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci:
-Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse:
-Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului:
-Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost:
-Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă:
-Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului.
Primul străjer merse la stolnic:
-M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!. Stolnicul – repede la paharnic:
-Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic:
-Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere.
Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui:
-Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă:
„Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Acest articol a fost publicat în Marţea de poveste și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la În cazul în care vă mai întrebaţi de ce cresc taxele…

  1. illusion zice:

    Excelentă analogie!

    Apreciază

  2. alma nahe zice:

    Să culegem noi merele, atunci? Nu? 😉 Și să le mâncăm tot noi. Tot a noastră să fie livada…eh…Eu n-am înțeles niciodată de ce trebuie să plătesc o taxă la stat din venitul meu, fiindcă nu statul mi-a găsit de muncă, ci eu alerg. Că îmi dă dreptul să muncesc? Asta arată cât de manipulabili suntem.

    Apreciază

  3. Mugur zice:

    Vezi, de aceea nu cumpăr eu mere!
    Dar parcă tot aș cumpăra o portocală!

    Apreciază

  4. OrhiKamyDeea zice:

    Ceva de genul: pana sa ajungi la Dumnezeu, te mananca sfintii 🙂

    Apreciază

  5. vax-albina zice:

    Grozavă poveste. Bravo, Ştii cum sunt, nu? Nu mă pot abţine.
    Mi-ai amintit de povestea cu un oltean/moldovean care avea un căruţ cu mere intr-un oraş din Ardeal , strigând (normal 🙂 ) „mere, mere…”
    Şi un ardelean de pe margine: ” păi cum să nu meară dacă împingi…”

    Apreciază

  6. Andreotti zice:

    Heheeee, nu ne mai facem bine…Trist, dom’le, trist!
    Povestea exemplifică, în mod minunat, tot mecanismul mârșav care funcționează, din plin, la noi!

    Apreciază

  7. Lanțul ăsta-i tare lung și veriga cea mai uzată îi cea de jos. Necazu-i că atunci când se rupe, celelalte nu suferă, ci găsesc alta în schimb. Până când?

    Apreciază

  8. succesulpe zice:

    Istorioara mi s-a parut foarte buna cand am citit-o mai demult. Problema este ca nu are o prea mare aplicabilitate societatii de astazi. A mers inainte de 89 cand inca mai era cineva care mergea pe jos printre oameni. 🙂

    Apreciază

    • Hehee, foarte bine punctat. Totuşi şi de după geamurile fumurii ale maşinilor de lux se poate lua „pulsul”. E drept, se vede puţin deformată realitatea de la înălţimea scaunelor încălzite dar… ceva ceva tot se vede….

      Apreciază

  9. childagain zice:

    🙂 Bună poveste ! Valabilă în toate epocile !

    Apreciază

  10. dagatha zice:

    de unde deducem unde e buba societății: „până la Dmnezeu…te mănâncă sfinții” Sau…cam așa ceva…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s