Iluzii sub bradul de Crăciun

imagesAşa cum ne-am obişnuit, în perioada asta suntem „îndemnaţi” să fim mai buni, mai calzi, mai înţelegători, mai… altfel. Mă enervează nespus chestia asta şi pentru că nu e bine să mă enervez că, nu-i aşa?, în zilele astea trebuie să domine pacea şi liniştea peste cuprins, nu insist asupra acestui subiect. Poate puţin mai târziu când intenţionez să scriu despre „fie ca…”. Am o slăbiciune pentru mesajele care încep cu „fie ca…” . Aveam însă nevoie de o introducere pentru că sunt confuză şi nu ştiu nici acum în ce ton să scriu postarea.  Campanii, donaţii, ajutoare, sunt doar câteva dintre cuvintele la ordinea zilei. Printre toate astea am văzut titlul „Ia-mă acasă de Crăciun”  care, la prima vedere, m-a dus cu gândul la asociaţiile de protecţie a animalelor şi nu am acordat atenţie. Spre ruşinea mea!

Abia mai târziu am înţeles că e vorba de fapt despre copiii aflaţi în centrele de plasament care pot fi luaţi acasă în perioada sărbătorilor de cei „cu suflet mare” care doresc să le ofere o bucurie. Asta cu cei  care doresc e de suprafaţă şi nu a reuşit decât să mă facă să visez frumos la momentul în care voi lua de mânuţă un copilaş şi îl voi vedea zâmbind în timp ce va deschide cadourile pe care aveam de gând să le cumpăr. Cu sufletul în gât de emoţie, am deschis repede documentul în care erau trecute condiţiile şi îmi făceam, în gând, planuri măreţe. În timp ce lecturam documentul, tăiam din condiţii şi îmi dispărea entuziasmul. Nu este normal să mergi la centru, să iei copilul, să mulţumeşti frumos şi să pleci cu el acasă. Nu, Doamne fereşte! Dar nici să cazi în extrema cealaltă nu e tocmai normal într-un timp atât de scurt. Câţi sunt cei care îşi doresc să facă un astfel de gest? Foarte, foarte mulţi. Câţi cred că merită tot efortul de a sta pe la ghişee şi a te lupta cu birocraţia pentru un zâmbet de copil? Foarte mulţi. Câţi sunt dispuşi să şi facă asta? Mulţi. Câţi o chiar fac? Puţini. Câţi ajung, după toate anchetele de acasă, de la locul de muncă, de prin vecini, să plece cu un copil acasă? Foarte puţini. Iată!  Birocraţia vs. dorinţa celor  „cu suflet mare”, vs. bucuria unui copil.

Am stat apoi de vorbă cu mine şi, agăţată cumva de ideea „strugurilor” şi a „vulpii”, m-am întrebat la modul serios dacă chiar aş putea asta, sufleteşte vorbind. Ohh, da! Cu siguranţă! În 24 şi 25. Dar nu pot să nu mă gândesc la 26 sau 27 decembrie. Ce aş face atunci? Mă cunosc suficient de bine încât să ştiu că nu aş putea să mă uit în ochii copilului şi să spun „a fost bine, a fost frumos, ai văzut că se poate şi altfel dar acum gata, trebuie să mergi înapoi, să te întorci la viaţa ta”. Ce să îi spun? Că nu pot sau nu vreau să îl mai ţin? Că nu îmi dă voie statul să fac mai mult pentru el? Ce i-aş spune dacă m-ar întreba de ce el nu are un „acasă” unde să îi fie cald şi unde să aibă un brad numai al lui? Eu cu siguranţă nu aş putea face faţă. Sau poate aş putea da un răspuns pe moment dar sunt sigură că ziua în care ar trebui să îl „predau” din nou la centru, m-ar urmări mult timp.
Psihologic, oare e ok pentru copii să treacă prin asta? Înţeleg că e o mare bucurie pentru ei dar mă gândesc la faptul că cei care îi vor lua zilele alea acasă vor fi oameni cu situaţie materială peste medie care îi vor răsfăţa destul pe micuţii ăia. Timp de trei zile vor vedea ce înseamnă o familie, o casă, o sărbătoare şi? După asta ce vor face? Nu vor fi şi mai debusolaţi decât sunt oricum?
Cunoaşteţi astfel de cazuri de familii care au luat acasă copii doar în perioada sărbătorilor? Dar voi? Aţi face pasul ăsta?

Acest articol a fost publicat în Din viaţă... și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

29 de răspunsuri la Iluzii sub bradul de Crăciun

  1. Ana zice:

    Uite , cunosc pe cineva care se ocupa cu consilierea persoanelor ce vor sa adopte un copil sau chiar sa il ia in ingrjire maternala…si referitor la actiunea asta expusa de tine aici , in postare si de ceea ce a fost facut public pe internet , vis-a-vis de actiune , mai multe persoane din domeniu , inclusiv persoana pe care o cunosc [si,ca paranteza,are o fetita infiata] au considerat ca nu este ceva normal si corect cu aceasta campanie.Da ,se vrea a fi o fapta buna , dar e posibil ca nimeni sa nu fi luat in calcul reversul medaliei.Era dat un exemplu al unei fetite care , intr-un an a mers intr-o astfel de actiune , iar urmatorul an nu.Copila a gandit ca a fost rea si Mos Craciun a pedepsit-o , anul urmator,pentru ca nu a fost si ea , iar , invitata.
    Daca eu as face pasul asta?NU , categoric nu.
    Nu cunosc persoane care au facut gestul de a lua de Craciuni copii institutionalizati acasa.
    Adaug ca pe mine personal , acest tip de campanii ce au ca tinta persoanele defavorizate , concepute si aplicat special in perioada sarbatorilor religioase , ma scot din sarite…De ce nu se face campania de hai sa fim omenosi pe data de…14 Iulie…ete asa?ce are? Data asta mi-a venit prima pe creier,fara nici o legatura cu ceva anume.

    Apreciază

    • Exact la asta mă gândeam, fără să am exemple concrete. Ce înţelege un copil din toată treaba asta? Tu ai întărit convingerea mea că e mai bine că… nu îndeplinesc toate condiţiile.
      Şi, doamne, cât sunt de acord cu tine în problema asta cu „bunătatea” de ocazie…. Mă scoate din sărite teatrul ăsta!
      Mulţumesc, Ana!

      Apreciază

  2. succesulpe zice:

    Interesanta si corecta punere a problemei. Nu cred ca va lua nimeni decizia asta. Dincolo de problemele birocratice, care sunt cumva normale, apare responsabilitatea unui gest cu numeroase implicatii.

    Apreciază

  3. OrhiKamyDeea zice:

    Draga mea, stau si ma intreb cine te-a ciufulit azi? Sa-i fie rusine si sa vina sa reinstaleze zambetul pe buzele tale.
    Cat despre articol … nu cunosc si nu doresc sa cunosc asemenea familii. Mi-a fost greu sa citesc pana in final tot ce ai scris. Sper doar, ca acele familii sa inteleaga candva ca acesti copii nu sunt jucarii pe care le iei din supermarket si apoi le returnezi pentru simplu fapt ca iti ocupa prea mult loc in casa. Chiar daca nu sunt defecte la exterior, garantat vor ramane cu defecte majore pe interior. Nu, nu pot si nu doresc sa comentez mai mult despre asemenea persoane.
    Dar am alte doua exemple pozitive: doua familii care au luat in plasament copilasi si care la finalul ,,contractului,, nu au dorit sa mai renunte la copii, atat de tare s-au atasat de ei. I-au adoptat si i-au trecut pe lista mostenitorilor, alaturi de copiii biologici. Nu au foarte multe de lasat ca mostenire, fiind familii modeste. Dar garantat vor planta in copiii respectivi sentimente nobile. Cu mare drag si mult respect imi indrept gandul catre asemenea familii. DAR … in mintea mea exista mereu cate un ,,DAR,, : dar, copii biologici vor intelege pana in final actiunile parintilor lor ? Timpul imi va raspunde la intrebarea mea, pentru ca aceste familii imi sunt apropiate sufletului meu .

    Apreciază

    • Dar nu sunt supărată sau nervoasă absolut deloc!!! Chiar zâmbesc! Am fost puţin dezamăgită, e drept şi motivul e cel din postare. În rest sunt cât se poate de bine.
      Eu nu aş da vina prea mult pe acele familii. Asta e campania, atât îţi permite ea acum. Adică să îl iei doar pentru zilele de Crăciun. Nu ştiu cine e mai vinovat aici, cine îi tratează pe copii ca pe simple obiecte. Cred că alţii sunt cei care trebuie puşi la colţ.
      Da, de admirat acele familii, jos pălăria în faţa lor! Mai ales că şi treaba cu adopţia e extrem de complicată.
      Să ai o zi frumoasă, frumoasă!!! Uite, îţi zâmbesc să te conving că nu sunt supărată 😀 😀

      Apreciază

  4. Mugur zice:

    Am mai mulți nu de așezat pe aici. În orimul rând, bunătatea nu se arată numai de sărbători religioase. Bunătatea există sau nu!!! Fariseismul nu face bine nimănui, nici chiar celui ce crede că oferă ceva, sau mai ales lui!
    Un alt nu, pentru aducerea unui copil doar pentru două-trei zile, ca să vadă ce? Că el este cu adevărat năpăstuit de soartă? Sufletul lui nu se va mai vindeca, rănile se vor adânci din ce în ce mai mult, căci societatea noastră nu știe, încă, să facă lucrurile să fie bune! Mă gândesc ce ar fi în capul meu într-o asemenea situație și spun NU!
    Cred că nu mai am de spus nimic sau, mai bine zis, am atât de multe de spus încât este mai bine să tac.
    Greu de citit articolul tău!

    Apreciază

    • Nu ştiu nici eu care e adevăratul scop al campaniei pentru că bucurie nu e de nicio parte….

      E scris alambicat? Sau de ce e greu? Recunosc, am scris pe graba şi pe valul emoţiilor negative generate de condiţii 😦

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Este greu de digerat din cauza durerilor pe care le generează! Subiectul este de vină, dar este bine că ai scris și că am citit. Apare în felul acesta o descărcare din ambele părți, fară ca nimeni să preia această încărcătura negativă! Chiar îți mulțumesc, pentru că și eu eram puțin întors.

        Apreciază

        • Aud zilele astea multe lucruri care mă întristează în aceeaşi măsură în care mă revoltă. Greu de explicat dar aşa e. Poate o să scriu şi despre astea cândva… Aşa că e benefică „descărcarea”

          Apreciază

          • Mugur zice:

            Fiecare dintre noi căutăm astfel de supape de siguranță, căci avem multe de suportat,lucruri care nu depind de noi spre a fi rezolvate.
            Mulțumesc pentru că înțelegi rolul și rostul unor astfel de articole ăi comentarii!

            Apreciază

  5. Lia zice:

    Potecuţo, ai dreptate. Nu prea mă uit la tv decat arar… butonând, am prins şi secvenţe în care s-a dat spotul publicitar cu „ia-mă acasa”… te rog sa ma crezi ca m-am enervat instantaneu si am vorbit singură. Huh, n-ai vrea să auzi ce a fost la gura mea… nici nu ştiu cum sa calific îndemnul: „ia acasa un amărât”. Am auzit cu urechile mele… Eticheta de amărât m-a scos din sărite… sunt biete suflete care n-au nicio vină. Nu-s proşti. Sărăcia şi inconştienţa celor care i-au adus pe lume nu dă dreptul nimănui să-i facă amărâţi, să-i eticheteze. Din start sunt puşi cu „botul pe labe”. Sunt sigură că pentru mulţi copii din acele centre, o astfel de etichetare va lăsa urme adânci, probabil îi va înrăi… pentru că unii se uită la televizor… şi aşa cum spusesem, nu-s toţi proşti sau idioţi.
    O.K., copii aceia au sufletul amar… tânjesc după un strop de iubire, de tandreţe… până la urmă de normalitate… dar ce iubire, tandreţe şi normalitate-i poţi oferi unei fiinţe în două sau trei zile? Cel mult, poţi să îi faci rău… să îl umileşti şi mai mult, arâtându-i „prăpastia” dintre el şi restul lumii. Nu, nu-s de acord cu astfel de campanii şi procedee… deşi cândva, când fiica mea a fost copil… mi-a trecut prin minte să aduc în perioada vacanţelor un copil de la Casa de Copii… Am renunţat tocmai pentru că mă gândisem că aş putea să-i fac rău acelui copil pentru că îi dau o speranţă, îl leg şi ne legăm sufleteşte… or, nu am fost atât de inconştientă încât să nu realizez că nu sunt capabilă să merg mai departe… să-mi asum, să-l adopt. A creşte un copil este o responsabilitate, cu atât mai mult cu cât nu-i al tău este o responsabilitate mult mai mare gândesc io.
    Şi, nu, nu cred în bunătatea la comandă sau de sărbători, ca un fel de paradă. Dacă te interesează soarta acelor copii pe tine societate, pe tine Guvern sau ONG… atunci fă ceva pentru ei zi de zi, nu doar din Paşte-n Crăciun. Dă-le o şansă în viaţă, tratează-i ca pe pui de oameni, învaţă-i, oferă-le tandreţe şi omenie… nu doar surogate şi poveşti… Dacă nu poţi, taci dracului şi lasă campaniile idioate şi ipocrite.
    Huh, scuzele mele… iar mă luă valul 😉

    Apreciază

  6. Vorbim de niste copii de parca am vorbi de maidanezi, zau. Cel mai rau lucru e sa amagesti un copil, sa-i arati frumusetea unui lucru pe care imediat sa-l piarda. Poate ar fi mai cinstit sa faci un contract si sa iei copilul in fiecare weekend sau vacanta, sa-i oferi un camin mult mai des decat de sarbatori. Adica ii dai o sarma si o bomboana si-l trimiti inapoi sa viseze pana anul viitor? Cine vrea sa ia un copil il ia pentru totdeauna, nu-l inchiriaza ca pe pomul de craciun. Stiu o familie cu doi copii frumosi si sanatosi care s-au simtit datori sa-i multumeasca Domnului pentru tot binele din viata lor infiind un copil orfan; au luat o fetita de varsta fiului lor cel mic, cu probleme de sanatate si s-au ocupat de ea ca de proprii copii.Au mers prin doctori, au remediat ce s-a putut, fetita e colega de clasa cu fratele ei. Sunt o familie mare si fericita si merita toata admiratia!

    Apreciază

  7. Annaisss zice:

    Mie mi se par prostii și campaniile pentru animale. Să iei un animal acasă pentru Crăciun sau, mai rău, să-l faci cadou. Ființele nu se iau acasă doar pentru o sărbătoare, câteva zile, se iau pentru o viață de obicei

    Apreciază

  8. Uffff, ce problemă dificilă ai pus în dezbatere, Potecuțo! E foarte greu să știi cum va reacționa un copil în urma unei astfel de experiențe, fiindcă și ei gândesc și simt diferit, în funcție de personalitatea lor. Nu-i putem eticheta la fel pe toți și să spunem hotărât că o minivacanță în cadrul unei familii le-ar provoca tuturor traume, mai ales dacă legătura dintre acele familii și ei va continua, așa cum recomandă psihologii.
    Această situație mi-a amintit de o poveste de viață pe care am avut ocazia să o cunosc. Într-o familie s-a născut un copil cu grave dizabilități și aproape toată lumea o sfătuia pe mamă să-l lase să moară, pentru că viața va fi pentru el doar un chin. Dar femeia era prea încăpățânată și s-a luptat pentru viața lui, purtându-l la cei mai buni medici specialiști. Au trecut anii și acel copil a ajuns să fie fericit și chiar să-și întrețină familia (mamă și soră). Iar frustrările prin care a trecut l-au întărit, ajutându-l să răzbească în viață.

    Apreciază

  9. Ion De Lemn zice:

    Fie ca romanii sa devina inteligenti peste noapte ! Aaa, da, nu se poate…..

    Apreciază

  10. Cuvânta zice:

    Eu am fost entuziasmata de acest proiect, pana am aflat conditiile sale. Nu poti alege copilul, copilul are peste 16 ani!, este obligatoriu sa-l tii cateva zile la tine. Initial crezusem ca e vorba de o vizita de cateva ore in care te cunosti si eventual apoi poti tin legatura cu el, dar mi s-a parut fortat sa iau un copil pentru cateva zile, un om strain, deja matur. Am fost in centre de plasament si stiu ce inseamna copil de peste 16 ani in centrul de plasament…

    Apreciază

  11. childagain zice:

    Cred că e o crimă la adresa sufletului copilului ! După câteva zile, să se întoarcă la viața lui cenușie, simțind că el nu merită mai mult… Măcar, atunci când nu știa ce înseamnă o casă adevărată. îi era mai ușor. Acum, s-ar întreba mereu: de ce eu nu am așa ceva ? Cu ce am fost eu vinovat ? Cine m-a urât atât, de m-a adus pe lume în condițiile astea ?

    Nu, eu nu aș face asta, decât dacă aș putea ține apoi copilul pe o perioadă nedeterminată. Și cred că orice om de bun-simț ar gândi la fel. Poate ar trebui să se facă un fel de petiție ca să se schimbe regulamentul, nu știu… Sau, dacă vor într-adevăr să le asigure un Crăciun mai deosebit micuților din centre, să ceară mai curând donații, și să le organizeze tuturor o serbare adevărată, cu o masă întinsă, un Moș și cadouri pentru fiecare. Astfel ca ei să vadă ce înseamnă Crăciunul, dar să fie tot între ei, să nu li se pară că au fost privați d eceva ce nu au avut niciodată.
    Și desigur, la această serbare ar putea participa oricine ar voi din afară… și, poate ar fi un prilej pentru părinții fără copii să își aleagă unul. Dar pentru totdeauna, nu pentru câteva zile.

    Cred că ar merita să facem propunerea asta, dar nu știu unde ne-am putea adresa… Poate, tu mai ai adresa aceea de unde ai primit formularul !

    Apreciază

  12. Diana zice:

    Interesant. Cred ca daca as lua acasa un copil de Craciun, apoi mi-ar sta gandul numai la el, ca se va intoarce in acelasi loc al lui, si nu as putea trai cu gandul asta. Ideea suna frumos, dar aplicata aduce si anumite implicatii sentimentale apoi. Si mai multe.
    Dar as adopta un copil, ca sa ii fac fiecare Craciun frumos.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s