Se scrie o poveste….

Dacă e marţi…. e şi poveste. Numai că azi aş vrea să fie puţin altfel, o altfel de poveste adică. Una care se va scrie acum, pas cu pas, literă cu literă, pic cu pic. Numai că, pentru asta, am nevoie de ajutorul vostru. Aş vrea să aibă şi potecuţele povestea lor. Şi după ce ajungem să punem şi punctul şi să scriem „ş-am încălecat pe-o şa..”, să o rescriu frumos şi să o pun în ghetuţele Potecuţei că a fost cuminte şi merită să vină Moşu’ 😀
Eu scriu începutul iar voi, de veţi dori, mă ajutaţi cu următorul pasaj. Pe parcurs voi face câte un update şi vom alege şi continuarea şi … tot aşa până la final. E prea mult ce îndrăznesc să cer? 😳 Mă joc şi eu puţin şi dacă nu va fi cu supărare, vă invit şi pe voi la jocul meu. Aş fi vrut să dau cuvântul mai departe unei persoane anume, cu link, cu tot ce trebuie dar mi-e ruşine să vă bat aşa brusc la uşă şi să vă trag de mânecă. Aşa că las aşa, nu forţez mâna nimănui. Povestea poate lua orice întorsătură, puteţi duce firul ei oriunde vreţi, cu condiţia să mă anunţaţi de va fi cazul să marchez postarea, „să n-avem discuţii la proces” 😀 Eu aş vrea să fie cu happy end dar promit să nu comentez de veţi alege să alungaţi sau să ucideţi cu sânge rece personajele 🙄 Aşadar…

A fost odată ca niciodată, pe un tărâm îndepărtat, un fecior de împărat. Era mândru tare feciorul, harnic şi ascultător, nu ieşea niciodată din cuvântul tatălui. Când s-a născut, ursitoarele s-au întrecut în „daruri”. Toate, în afară de una, i-au prezis că va avea cele mai râvnite calităţi : „nici peste şapte văi nu se va mai găsi un fecior aşa harnic”, a spus prima ursitoare. „Numai la miazănoapte mai este un altul la fel de frumos ca el”, a continuat alta. „Va fi cel mai viteaz ostaş din câţi s-au văzut vreodată”, a şoptit cea de-a treia. Una dintre ursitoare s-a apropiat uşor şi a spus „acest fecior va putea vorbi cu paserile ceriului, le va înţelege limba”. Spusele ei au stârnit hohote de râs în toată împărăţia. Ultima ursitoare, supărată că împăratul nu a primit-o la curtea lui să-i cucerească inima unuia dintre vitejii care apărau ţinutul, a spus printre hohote de râs „va vorbi el cu paserile ceriului dar va fi bâlbâit”. A fost alungată din împărăţie şi dusă la peştera din pădurea vrăjită. Pe măsură ce creştea, toate se împlineau. Era atât de frumos că până şi soarele răsărea numai ca să-i admire frumuseţea. Era atât de harnic că s-a dus vestea peste munţi şi văi. Dar, săracul, nu putea scoate o vorbă că toţi cei de la curtea împăratului izbucneau în râs. Degeaba i-a ameninţat împăratul că îl va închide în temniţă pe cel care va îndrăzni să râdă de feciorul lui, ei se amuzau teribil. Bietul de el se ruşina atât de tare încât din ziua aia nu a mai vorbit cu nimeni. Degeaba au încercat toţi vracii să-l lecuiească, el tăcea şi refuza orice ajutor. Asculta şi înţelegea cântecul păsărilor dar nici cu ele nu îndrăznea să vorbească.
Într-o zi, la curte, a venit un ţăran din sat să aducă nişte coşuri din nuiele în care puneau poamele adunate din grădinile palatului. Ţăranul a venit cu fiica lui, o fată frumoasă ca o floare de crin, cu ochii negri ca două mărgele, când zâmbea ea parcă se lumina toată împărăţia. Feciorul de împărat a simţit că i se topeşte inima. Numai la ea era cu gândul şi jelea ştiind că nu va putea vorbi niciodată cu mândreţea aia de fată. Tătăl lui l-ar izgoni de la curte pentru aşa faptă, el trebuia să o aibă de soaţă pe fata lui Albăstrel Împărat, nu putea ieşi din cuvântul părintelui său. Şi chiar şi aşa, cum să apuce el să îi spună fetei câteva cuvinte când el, de ani buni, nu a mai sos nici măcar o vorbă. S-a dus feciorul la izvorul cu apă limpede ca un cristal şi a început să-şi plângă dorul şi amarul. De pe o crenguţă de salcâm, o pasăre măiastră cânta de se înmuiau şi pietrele. Atunci el şi-a luat inima în dinţi şi printre sughiţuri a spus „Pasăre Măiastră, învaţă-mă tu cum să scap de amarul ăsta care-mi usucă sufletul. Cum să fac eu să îi pot spune frumoasei fete că mi-a topit inima frumuseţea ei şi că numai la ea mi-e gândul din zori şi până-n noapte?” Pasărea a desfăcut aripile colorate şi a spus : …………………..

Aştept continuarea 😉