Se scrie o poveste….

images1Dacă e marţi…. e şi poveste. Numai că azi aş vrea să fie puţin altfel, o altfel de poveste adică. Una care se va scrie acum, pas cu pas, literă cu literă, pic cu pic. Numai că, pentru asta, am nevoie de ajutorul vostru. Aş vrea să aibă şi potecuţele povestea lor. Şi după ce ajungem să punem şi punctul şi să scriem „ş-am încălecat pe-o şa..”, să o rescriu frumos şi să o pun în ghetuţele Potecuţei că a fost cuminte şi merită să vină Moşu’ 😀
Eu scriu începutul iar voi, de veţi dori, mă ajutaţi cu următorul pasaj. Pe parcurs voi face câte un update şi vom alege şi continuarea şi … tot aşa până la final. E prea mult ce îndrăznesc să cer? 😳 Mă joc şi eu puţin şi dacă nu va fi cu supărare, vă invit şi pe voi la jocul meu. Aş fi vrut să dau cuvântul mai departe unei persoane anume, cu link, cu tot ce trebuie dar mi-e ruşine să vă bat aşa brusc la uşă şi să vă trag de mânecă. Aşa că las aşa, nu forţez mâna nimănui. Povestea poate lua orice întorsătură, puteţi duce firul ei oriunde vreţi, cu condiţia să mă anunţaţi de va fi cazul să marchez postarea, „să n-avem discuţii la proces” 😀 Eu aş vrea să fie cu happy end dar promit să nu comentez de veţi alege să alungaţi sau să ucideţi cu sânge rece personajele 🙄 Aşadar…

A fost odată ca niciodată, pe un tărâm îndepărtat, un fecior de împărat. Era mândru tare feciorul, harnic şi ascultător, nu ieşea niciodată din cuvântul tatălui. Când s-a născut, ursitoarele s-au întrecut în „daruri”. Toate, în afară de una, i-au prezis că va avea cele mai râvnite calităţi : „nici peste şapte văi nu se va mai găsi un fecior aşa harnic”, a spus prima ursitoare. „Numai la miazănoapte mai este un altul la fel de frumos ca el”, a continuat alta. „Va fi cel mai viteaz ostaş din câţi s-au văzut vreodată”, a şoptit cea de-a treia. Una dintre ursitoare s-a apropiat uşor şi a spus „acest fecior va putea vorbi cu paserile ceriului, le va înţelege limba”. Spusele ei au stârnit hohote de râs în toată împărăţia. Ultima ursitoare, supărată că împăratul nu a primit-o la curtea lui să-i cucerească inima unuia dintre vitejii care apărau ţinutul, a spus printre hohote de râs „va vorbi el cu paserile ceriului dar va fi bâlbâit”. A fost alungată din împărăţie şi dusă la peştera din pădurea vrăjită. Pe măsură ce creştea, toate se împlineau. Era atât de frumos că până şi soarele răsărea numai ca să-i admire frumuseţea. Era atât de harnic că s-a dus vestea peste munţi şi văi. Dar, săracul, nu putea scoate o vorbă că toţi cei de la curtea împăratului izbucneau în râs. Degeaba i-a ameninţat împăratul că îl va închide în temniţă pe cel care va îndrăzni să râdă de feciorul lui, ei se amuzau teribil. Bietul de el se ruşina atât de tare încât din ziua aia nu a mai vorbit cu nimeni. Degeaba au încercat toţi vracii să-l lecuiească, el tăcea şi refuza orice ajutor. Asculta şi înţelegea cântecul păsărilor dar nici cu ele nu îndrăznea să vorbească.
imagesÎntr-o zi, la curte, a venit un ţăran din sat să aducă nişte coşuri din nuiele în care puneau poamele adunate din grădinile palatului. Ţăranul a venit cu fiica lui, o fată frumoasă ca o floare de crin, cu ochii negri ca două mărgele, când zâmbea ea parcă se lumina toată împărăţia. Feciorul de împărat a simţit că i se topeşte inima. Numai la ea era cu gândul şi jelea ştiind că nu va putea vorbi niciodată cu mândreţea aia de fată. Tătăl lui l-ar izgoni de la curte pentru aşa faptă, el trebuia să o aibă de soaţă pe fata lui Albăstrel Împărat, nu putea ieşi din cuvântul părintelui său. Şi chiar şi aşa, cum să apuce el să îi spună fetei câteva cuvinte când el, de ani buni, nu a mai sos nici măcar o vorbă. S-a dus feciorul la izvorul cu apă limpede ca un cristal şi a început să-şi plângă dorul şi amarul. De pe o crenguţă de salcâm, o pasăre măiastră cânta de se înmuiau şi pietrele. Atunci el şi-a luat inima în dinţi şi printre sughiţuri a spus „Pasăre Măiastră, învaţă-mă tu cum să scap de amarul ăsta care-mi usucă sufletul. Cum să fac eu să îi pot spune frumoasei fete că mi-a topit inima frumuseţea ei şi că numai la ea mi-e gândul din zori şi până-n noapte?” Pasărea a desfăcut aripile colorate şi a spus : …………………..

Aştept continuarea 😉

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Marţea de poveste și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

41 de răspunsuri la Se scrie o poveste….

  1. Lia zice:

    Foarte fain, Potecuţo, voi reveni să citesc, sper să aibă cineva inspiraţie şi scrie cineva continuarea. Io zic pas, fiindcă nu-s în stare acum… şi nu vreau să stric povestea.

    Apreciază

  2. Mugur zice:

    Îmi place acest început de poveste! Din păcate nu am darul povestirii, așa că mă retrag în așteptare, să văd continuarea.

    Apreciază

  3. Ana zice:

    Ii faci concurenta lui Creanga? 😀
    Imi place , e interesanta ideea blestemului balbaielii….Cum de ti-a venit ideea?
    Mno…sa zicem ca pasarea aia maiastra ii spune sa cante? 😉

    Apreciază

  4. Se poate să-i fi spus ceva de genul: „Dacă vei bea din Izvorul Fermecat, glasul îți va reveni și vorbele-ți vor curge precum apele liniștite la vale. Dar pentru a ajunge la acel izvor trebuie să străbați șapte mări și șapte țări, iar drumul e plin de primejdii…”
    Scuză-mă, Potecuță, dar altceva nu mi-a venit în minte.

    Apreciază

  5. Eu vreau un singur lucru…povestea sa aibe un final fericit.:-)

    Apreciază

  6. OrhiKamyDeea zice:

    Mai Potecuta, draga mea … poate trebuia sa bati la usa si sa inviti pe cel/cea care voiai sa scrie continuarea 🙂
    Dar ma risc:
    ,, – Off, fecior frumos de imparat! Asa tare m-au impresionat cuvintele tale de dor fata de frumoasa fata, stapana a sufletului tau. Dar, stiind ca tatal tau este un om dur si hotarat, si doreste sa te casatoreasca cu Fata lui Albastru Imparat, nu vei putea sa scapi de casatorie decat cu intelepciune.
    Asa ca, fugi repede acasa si sopteste-i la ureche tatalui tau ca tu vei incepe sa vorbesti corect doar cand vei intalni iubirea vietii tale.
    Feciorul si-a sters lacrimile cu maneca camasii lui si a fugit repede acasa. La castel, tatal lui era suparat pentru ca a auzit curtenii batjocorindu-i fiul pe care il iubea ca pe ochii lui din cap. Feciorul s-a apropiat de el si i-a soptit, balbait la ureche:
    – Tata, stiu cum sa facem sa inceteze batjocura. Daca ma voi casatori cu fata care ma va iubi la fel de mult cum o iubesc si eu, atunci voi putea vorbi grai corect si cursiv…,,
    🙂 Si … continuarea e usor de inteles 🙂

    Apreciază

    • Hehehe, bună ideea asta. Doar fata iubită îl va salva. Dar nu e cam repede? 🙄 Adică să fie atât de uşor, fără probe de foc, fără zmei, fără chestii… 😀
      Mulţumesc tare mult!!

      păi şi ce făceam dacă dădeam link dar nu era timp sau dispoziţie? Riscam mult 😳

      Apreciază

      • OrhiKamyDeea zice:

        Eu sunt omul riscului 🙂
        Si nu am spus ca nu pot fi provocari. Acesta este doar momentul cand fiul gaseste o cale sa fie cu cea pe care o iubeste, in timp ce tatal spera ca iubirea lui este fata Imparatului 🙂

        Apreciază

    • Facem noi şi o variantă din asta… numai să vedem încotro se îndreaptă asta 😉

      Apreciază

      • OrhiKamyDeea zice:

        Ok.. 🙂 hai sa o indreptam catre ceva:
        ,, Si tatal se invoi sa-i faca pe plac fiului. Asa ca au hotarat sa porneasca impreuna in cautarea fetei.
        Inainte de a pleca, feciorul s-a intors la Izvorul dorului si a cerut ajutor, din nou, Pasarii Maiestre. Aceasta s-a ridicat din apa lin curgatoare si a grait:
        – Singura persoana care te poate ajuta sa iti gasesti fata, este ursitoarea din padurea vrajita. Dar ai mare grija: vrea sa se razbune pe tatal tau, care a inchis-o in pestera din padure, din care a reusit sa iasa cu ajutorul zmeului, stapan al padurii intunecoase, pe care l-a vrajit sa o ia de sotie, si care ii asculta orbeste poruncile, ca orice indragostit. Dar si acest zmeu, are punctul lui sensibil, pe care vrajitoarea nu il poate subjuga. Daca il atinge o raza de soare, ce va patrunde prin desisul intunecat al padurii, sufletul lui vrajit va scapa din puterea vrajitoarei si iti va da urmatorul indiciu.,, 🙂

        Apreciază

  7. luciastroila zice:

    Hai să bat eu un pic câmpii…
    „Nu fii trist, Prinţe. Eu ştiu cum să te scapi de blestem sşi să cucereşti inima fetei care-ţi e dragă. Trebuie întâi să mergi să eliberezi ursitoarea închisă în peştera vrăjită şi să-i ceri iertare. Ea îţi va spune cum să ajungi peste nouă mări şi nouă ţări pe Tărâmul de Nicăieri unde există un izvor de cleştar format din lacrimi de zână. Dacă ajungi să bei apă din acel izvor, vei fi vindecat. Dar ai grijă, nu poţi ajunge oricum acolo. O să ai nevoie de cel mai viteaz cal pe care tatăl tău îl are în herghelie. Calul Albastru…..”. Cum a terminat de rostit acestea, pasărea măiastră şi-a şi luat zborul, ca şi cum nu ar fi fost. Prinţul nici nu ştia dacă pasărea era adevărată, sau doar a visat. O pană strălucitoare căzută din înaltul cerului l-a convins că nu a fost deloc vis.
    Atunci odată s-a scuturat de tristeţe şi a pornit în căutarea Calului Albastru, care să-l ajute să ajungă la izvorul fermecat. A căutat în toate grajdurile, dar nu a găsit nici un cal albastru. Atunci a decis să-l întrebe pe tatăl său, împăratul. „Tatttttă, aaaaaammm şşşşşi eeu o rrruggăminte”, a zis cu greu după ani de tăcere. „Spune, dragul tatei!” l-a îndemnat împăratul din cale afară de bucuros că feciorul lui a rupt tăcerea. „Spune-mi unde găsesc şi eu Calul Albastru!” Împăratul pe loc s-a întunecat şi a început să spumege. Stia că urmează să se despartă poate pentru totdeauna de fiul său şi nu voia sub nici o formă să-l piardă……..

    Apreciază

  8. R zice:

    Sa-mi pastrezi o si mie o bucatica de poveste, te rog frumos tare si cu ochisori inlacrimati. O sa revin pe la 4-5 sa vad unde s-a ajuns si sper ca atunci sa am timp sa nascocesc ceva

    Apreciază

  9. dagatha zice:

    Aoleeeeeu!!!!! Ce făcuşi potecuțo???? Păi acu n-o să mai pot face nimic fără să mă gândesc la ce aş putea scrie….
    Hmmm….

    Apreciază

  10. R zice:

    Nu pot sa cred ca s-a ajuns la Calul Albastru :)). Sper sa nu va dau peste cap chiar in ultimul hal povestea daaaar….nu m-am putut abtine.

    La furioasele insistente ale fiului sau, Regele simti cum stomacul i se strange, iar friptura de potarniche avuta la ultima masa incerca sa-si croiasca dur drumul afara. Ceru vin, mult vin. Rosu. Sec. Avea nevoie de curaj. Se uita cu drag la fiul sau, la fata lui cea barbateasca si la ochii lui cei blanzi. La parul lui cel ondulat si la carliontii ce strengareste ii cad spre ochi, dandu-i un aspect dorit de toate domnitele din imparatie. Se gandi la toata puterea pe care Fiul lui o are, la ce nevasta frumoasa va avea, una care il va iubi asa cum doar eroii merita, la nepoti si la toate cele. Zambea de drag si durere. Dintr-o data se facu negru la fata de suparare. Printre toate acele cadre frumoase Regele si-a amintit de umilinta prin care a trecut fiul sau in urma cu cativa ani cand o tanara domnita l-a intrebat „Ce te face pe tine cel mai fericit?” iar el a raspuns „Mu-mu-mu…” iar domnita mirata si nerabdatoare l-a intrebat stupefiata „Vaca?!” timp in care micul print incerca ineficient sa spuna „Muzica!”.
    Atunci decise ca trebuie sa-l ajute. Daca e sa nu se mai intoarca, il va jeli o viata intreaga, ba nu, il va jeli intreg regatul si intreaga lume va sti de curajul lui. Va ramane vesnic in gandurile si sufletele curtenilor. Mai lua o gura de vin, se sterse la gura cu maneca si-si infunda un ragait. Striga: „Menestrelul! Sa vina menestrelul.”
    Un om pricajit aparu in camera. Purta o pereche de pantaloni maro si o camasa lunga, alba, pana la jumatatea coapsei. La brau avea un fluier, iar in spate, inloc de arc isi purta mandolina. Facu o plecaciune ampla si astepta porunca.
    -Calul Albastru, urla ragusit Regele.
    La auzul acestor cuvinte, atat Fiul cat si Menestrelul au ramas muti de uimire. Fiul deoarece nu intelegea ce legatura are Menestrelul cu acel cal viteaz, iar Menestrelul pentru ca stia exact la ce se refera Regele.
    Menestrelul lasa capul in jos in semn de supunere si cu voce tremuranda si plina de jale spuse:
    -Dorinta Regelui meu mi-e porunca!
    Si incepu sa cante lin si duios. Canta atat de frumos incat toti curtenii care-l auzeau se opreau din ceea ce faceau si-l ascultau pierduti cum isi spune povestea plina de durere.
    Fiul se apropie de Rege si-l intreba (cu greu) despre ce este vorba. El dorise Calul nu aceste melodii insirate de menestrel. Dar Regele ii raspunse, punanad o mana pe umarul lui si tragandu-l aproape ca si cum i-ar spune un secret:
    -Fiule asculta fiecare melodie, deoarece impreuna formeaza Calul Albastru. Aici iti spun prezentate 9 provocari pe care trebuie sa le duci la bun sfarsit, iar abia apoi Calul Albastru ti se va infatisa. Asculta fiul meu, asculta bine si invata. Ca altfel lumina zilei din tine va pleca si pierdut vei fi pe taramul nimanui. Asculta fiul meu…
    Fiul asculta melodiile si afla care erau cele 9 provocari ce-l asteptau. Chiar de pareau usoare, in cele mai nevinovate isi putea gasi cel mai usor sfarsitul:

    ~Cea mai mica dintre pasari
    „Mesajul” intrerupt
    Ploaie si Zapada
    Numai in trecut
    Pasarea Coo Coo
    Cantecul de leagan al Cainelui
    Sa nu te indragostesti
    La zid
    Suficienta lumina pentru a calatori~

    P.S. Blue Horse (Calul Albastru) este albumul de debut al celor de la The Be Good Tanyas, iar cele de mai sus sunt 9 dintre melodiile gasite pe acest album

    Apreciază

    • E randul meu sa spun : „nuuu pooot sa creeed”, ce analogie ai facut si unde ai ajuns cu povestea. Bravo, bravo, bravo! Minunat!
      Astept sugestii. Cum facem mai departe? Cred ca le pun pe toate ca iar nu pot alege. Pana la Craciun o terminam. 😀

      Apreciază

      • R zice:

        Sper doar sa nu fi stricat planurile celorlalti. Si nah, scrisa prea bine stiu ca nu e, dar m-a lovit inspiratia in drum spre casa (in mijlocul de transport in comun).
        Oricum sunt super curioasa cum se va termina si sper din tot sufletul meu sa nu fie cu o vizita la logoped.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s