Urmează ceva foarte lung, nu am putut altfel. Vă rog să citiţi numai dacă credeţi că e importantă discuţia despre prafuri… de copt în şcoli. Altfel nu, e mult de citit şi nu vreau să profit de timpul vostru. Mulţumesc!
Habar n-am cum voi scrie postarea asta. Prima dată când am vrut să o scriu, ştiam cum să o scriu. Pe urmă n-am mai vrut, pe urmă iar am vrut (mulţumesc, Diana!) şi am încercat să recuperez din gândurile de pe vremea-n care-am vrut (adică luni) şi pe urmă s-a întâmplat o extorsiune, adică o ceva care mi-a blocat orice urmă de putere de înţelegere, o dezamăgire cruntă (staţi liniştiţi, nu despre iubire vorbesc) şi am pierdut tot şirul ideilor. Oricum, în cazul ăsta contează mai puţin cum spun, şi mai mult ce spun.
Oare pe aici e voie să scriu „drog”, fără să mă trezesc blocată ca şi cum le fac reclamă, le vând şi le consum, cum face tembelul (avem voie să scriem tembel?) de fb când i se prăjeşte creierul de la nişte cuvinte cheie şi te bagă la răcoare chiar dacă zici că x e foarte rău, nu vă apropiaţi, nu consumaţi?
Că fb-ul ăsta (pardon, acesta) ori e un fel de analfabet funcţional şi nu pricepe ce citeşte (da, măi, ştiu şi că nu citeşte, ştiu şi că nu pricepe) ori e un fel de altfel de analfabet funcţional şi a copiat comportamentul sensibilos al celor care orice ar citi, se atacă la sentiment, ca şi cum orice e despre ei, şi se aprind în jur toate sirenele şi toate farurile beculesc şi primeşti mesaj din ăla cum că timp de x zile, conform cu originalul, adică cu regulamentul…, stai pe dreapta, că el asta a priceput: ai zis un cuvânt care-l gâdilă la omuleţ, ţac, sare direct la beregată, deşi tu ai folosit cuvântul în alt sens. Tot despre fb era vorba, că ştiu că am fost alambicată.
Şi uite-aşa, unii mai descurcăreţi, adică mai deştepţi, au înţeles ce au de făcut, şi fix de aia vedem foarte des pe reţeaua amintită mesaje ca: „bă, c@c@ţil@r să-mi bag #¤&* în reţeaua voastră. Link în comentarii”. Şi trec de control, cum ar veni. Şi noi ziceam de cei mai tineri că scriu k faki? Păi se pare că ştiu ei de ce 😀
Oare şi wp-ul ăsta mic e la fel de tranca-lanca (hai că pe ăsta nu-l ştie) la cap? Ar fi culmea culmilor culmilor să facă asta! Oricum, voi evita cuvântul, pentru orice eventualitate şi pentru sănătatea dumneavoastră, desigur 😀
Vă rog să luaţi tot ce urmează ca pe o discuţie între prieteni. Nu e sfat, e poate un soi de rugăminte şi un fel de: ştiu sigur că secretul pentru o friptură delicioasă e ăsta, vă zic asta, să o ştiţi, faceţi ce vreţi cu informaţia, dar poate ar ajuta să o daţi mai departe, nu se ştie cine are nevoie de secrete în domeniu. Numai că ăsta nu e secret şi e mult mai serios.
Şi nu e lecţie de nimic, e doar o reîmprospătare a ceva ce ştiaţi. Dacă vreţi, un fel de gata sărbătorile, gata vacanţe şi punţi, haideţi să revenim la treabă şi… apropo, să nu uităm de aia şi de aia.
Spun asta pentru că nu-s expert în, nu-s specialist în, nu-s nimic. De aia e doar o discuţie ca între prieteni.
Şi pentru a înţelege exact ce vreau să spun şi încotro vreau să duc discuţia, vă invit la un exerciţiu de imaginaţie (Diana, comentariul tău a fost mai mult decât extraordinar, ai punctat perfect! Numai că problema pe care vreau să o expun depinde mai mult de fiecare-n parte şi vreau să subliniez asta, vei vedea, fără să însemne că nu ai perfectă dreptate, să nu crezi asta, da?) care poate părea tâmpit şi poate aşa e, dar mi-e mai uşor aşa:
Suntem undeva la munte, admirăm peisajul. Undeva pe lângă noi, un cort, şi undeva mai departe, nişte unii beţi care fac grătar şi joacă fotbal haotic. La o lovitură cu mingea, sare jar pe iarba uscată, se aprinde focul, bate vântul, se îndreaptă repede spre cortul din care se aude ciripit de păsărea. Haideţi că nu v-am chinuit imaginaţia cu ceva personal, n-am zis casă, nu a vostră, n-am zis oameni.
Ăia unii fug în direcţia opusă focului, se pierd în zare. Noi sunăm la 112. Şi mai departe ce facem? Stăm cu mâinile-n şold, înjurând legile care ori nu există, ori nu se aplică, ori cum naiba au ajuns ăia cu grătare până aici că nu e voie, îi înjurăm pe ei că… cât de tâmpit să fie cineva să aprindă focul aici, înjurăm urgenţele că încă n-au venit maşinile sau avioanele, înjurăm statul că nu sunt autostrăzi în vârf de munte şi de aia n-au ajuns maşinile, înjurăm tot ce mişcă-n ţara asta, râuri-ramuri, iarba că dacă nu era uscată, nu se aprindea, soarele, că dacă nu ardea aşa ca nebunul, nu se usca iarba, planeta, că de ce e fraieră şi se lasă încălzită de încălzire, sau încercăm să facem ceva, cât putem, până mai putem, cum ar fi să fugim la cort, să vedem ce ciripeşte, să salvăm, eventual să stingem cortul?
Dacă n-aţi ales primele variante, vă spun că deja fumegă corturile toate. Şi ele, în povestea reală, nu-s corturi, ci şcoli. Şi-n ele nu-s ciripeli, deşi şi ele sunt deosebit de importante, ci copii.
Nu despre consum vorbesc. Se ştie, nu mai e o noutate pentru nimeni, există în şcoli. În şcolile mici, nu doar la licee. Poliţia e depăşită. Ştiu, nu spuneţi că vai, dar nu se poate, ei ar trebui… ba se poate, şi da, ei ar trebui, dar deja arde în jurul cortului, fraţilor, lăsaţi judecata, haideţi să luăm fiecare ce putem să nu se aprindă de tot, cu tot ce-i în el. Şi dacă arde deja, intrăm şi scoatem ce-i în el. Cum e posibil? deja e târziu să ne întrebăm. Facem cumva ca acest „posibil” să nu lovească unde n-ar putea lovi altfel? Vă zic imediat ce-am vrut să zic.
Poliţia spune că vârsta de consum începe acum cu 12. 12 ani, fraţilor! Dar repet, nu despre consum şi despre cum şi de ce încep, cum găsesc, unde găsec (peste tot, apropo) şi filosofii care nu ajută pe nimeni. Şi nu iau apărarea autorităţilor, dar efectiv, numărul poliţiştilor din oraşe nu permite fizic să acopere toată gama de probleme. De ce, cine are interese… dacă vreţi, stăm la poveşti şi ajungem la ocultă. Dar în timpul ăsta se face cortul scrum şi noi nu rezolvăm nimic, dar absolut nimic. Rămânem cu discuţia şi atât.
Când o mamă de adolescentă spune că a ajuns să cheme poliţia acasă să-i ia de acasă propriul copil, devenită extrem de violentă, pentru că ei nu mai puteau să o stăpânească, te cam ia cu gol în stomac. Şi nu, nu familie destrămată, nu fiţe şi mofturi pe tavă, fata premiantă.
Deci iar vă rog să lăsaţi puţin judecata aia, că e de Doamne fereşte. Apropo, ştiţi că prin găştile adolescenţilor există pioni care pe la chefuri, grătare, aniversări, le strecoară prin pahare chestii? Azi puţin, mâine puţin, peste trei zile puţin, şi după o lună ajung să ceară ei singuri deşi altfel nu s-ar fi atins? Numai zic, nu vreau să vă speriaţi. Unii devin dependenţi înainte să fie conştienţi că ei consumă. Am zis unii, normal că nu toţi.
De ce tot insist cu judecata? Pentru că dacă stăm să căutăm vinovaţi, mereu alţii, în loc să acceptăm că există o problemă şi să facem ce, cât, cum putem să o rezolvăm, la un moment dat se va aprinde muntele cu totul şi ne va prinde şi pe noi în mijloc.
Şi nu, nu vom eradica nimic, nu avem cum. Nu vom ajuta toţi copiii. Dar unul singur nu e la fel de important? Facem să îl ajutăm? Ok.
Şi acum problema despre care vreau să vă zic şi care derivă din cea principală, după caz concret. Şi aici vă rog să fiţi atenţi. Vă rog!
Copil de clasa a 5-a, întrebat de unul de a 8-a dacă vrea. Copilul zice nu. Ştie de acasă ce, cum, a înţeles, ştie pericolul, nu vrea, nu-i curios. Şi copilul de 8-a, deşi pare că îi iau apărarea, e tot o victimă, dar asta-i altă poveste. Ăsta mare îl ameninţă pe cel de 5-a, că dacă spune cuiva, va păţi asta şi asta şi… cu lux de amănunte. Copilul merge acasă, spune tot, că a primit educaţie în sensul ăsta, că are o relaţie mişto cu părinţii, că din astea. Totuşi, copilul începe să arate primele semne de anxietate, nu mai vrea la şcoală de frică, îi e frică şi să mai meargă prin parc, cu colegii, şi să meargă-n pauze, la şcoală. Cu susţinere, răbdare şi… terapie, se rezolvă, are părinţi mişto, v-am zis. Nu, nu eu sunt părinţii lui. Mă implic atât pentru că realizez câta ditamai pericolul există, dincolo de pericolul principal.
Ne putem imagina cum ar trăi o astfel de traumă un copil care nu are o aşa susţinere din partea familiei? Sau cu părinţi prea ocupaţi sau prea plecaţi sau prea supăraţi pe altele ca el să aibă curaj să le spună? Cum trece prin frica asta permanentă că ăla de a 8-a poate da peste el oricând? Şi ce face? Tace. Tace şi suferă. Şi prin tăcere, se acoperă nişte vânzători din ăştia prin şcoli, elevi şi ei, copii şi ei, victime şi ei. Nu va spune că un coleg vinde, nu spune că unii colegi consumă, nu spune că îi e frică, nu spune că trăieşte o traumă care poate greu mai poate fi vindecată mai târziu.
Deci: ştiu că sunteţi mişto toţi, deja ne citim de atâta timp, suntem ca o gaşcă şi deşi unii nu ne ştim dincolo de pseudonime, ne putem vorbi deschis. Vă amintiţi de scandalul ăla monstru când, nu mai ştiu exact de ce, nişte copii au fost controlaţi de poliţişti în ghiozdane? La modul serios: v-ar conveni ca în fiecare dimineaţă, să vă treacă copiii prin poartă din aia ca la aeroport sau să fie poliţişti care să-i percheziţioneze?
Ei, fix aşa e posibil să intre unii cu plicuri la ei. Şi e normal să nu vă convină, şi e normal să nu fie normal. Că poate dintr-o şcoală de 300 de copii, unul singur are la el. Ceilalţi 299 nu trebuie să treacă prin aşa ceva.
De aia vă rog eu ceva. Că să oprim asta acum, nu putem. Nici mâine. Dar acum sau mâine, un copil poate trece prin ceva asemănător. Şi pentru că sunteţi mişto şi pentru că aveţi copii mişto care ştiu ce au de făcut, faceţi cumva, o magie, cum numai un părinte mişto poate, să deshideţi subiectul cu ei când au şi colegi prin vizită? Aşa, ca o glumă, puteţi spune şi că: ia auziţi aici ce zice una de pe blog care se crede mare potecuţă, ce aberează ea cică ştie ea un caz de copil care a refuzat şi a fost ameninţat că dacă spune… şi ştiţi voi ce să mai băgaţi…, credeţi că e posibil aşa ceva în şcoli? Cum să existe-n şcoli? Şi dacă totuşi e adevărat, eu aş zice că… iar băgaţi de la voi, că ştiţi.
Adică să faceţi cumva să daţi şi altor copii, care poate nu au părinţi aşa mişto, sentimentul de încredere, să vă spună vouă dacă aud sau văd sau ştiu. Sau să le spuneţi copiilor să le spună colegilor, prietenilor, că e ok, nu vor păţi nimic, vor fi susţinuţi, dar că trebuie să spună, nu trebuie să tacă de frică că au fost ameninţaţi sau ştiu pe cineva care vinde în şcoli sau consumă în şcoli, că e în regulă, că nu se va întâmpla nimic, să aibă curaj să spună cuiva, oricui. Dirigintei, directorului, lor, şi „hai, mă, tata/mama e de gaşcă, hai că vorbesc eu cu el/ea”, gen 😀 Hai, aţi prins ce vreau să zic, da?
Facem asta pentru prietenii copiilor care poate nu au cui spune sau cu care părinţii nu au vorbit niciodată deschis şi ei nu prea pot vorbi deschis cu părinţii lor?
Ştiu, nu putem face minuni. Dar dacă azi un copil va scăpa de frică şi va vedea-n noi un prieten cu care poate discuta, o minune deja e făcută. Şi pas cu pas… chiar dacă incendiul nu va fi stins, că e de amploare, măcar ciripitul ăla e acum departe, în pădure, în siguranţă, zboară liniştit.
Şi nu, nu am descoperit eu America, nu vreau să dau de înţeles că v-am spus ceva nou. Doar v-am reamintit.
Mulţumesc pentru răbdare!
Ah, şi încă ceva. Dacă vă vine în minte întrebarea: dar de unde au atâţia bani copiii, cum cumpără, habar n-am de „calitate”, sigur că e în funcţie de asta, dar prin şcoli, preţurile încep de la 20 de lei. E enorm? E ca şi cum ar umbla cu sute de euro la ei? No, aia zic.
Poteci de dor 
Eu nu cred ca se rezolva pb doar daca vorbesc parintii cu elevii. Eu zic ca e un fel de „eu am facut tot ceea ce am putut, dar….”.
Doar luptand cu acest fenomen si arestand traficantii putem rezolva. Acum toate scolile au internet. Consider ca daca se merge intr-o scoala si se monteaza niste camere de luat vederi in anumite zone, chiar si in toalete, dar aici sa se vada doar partea superioara, se poate rezolva pb. In toate orasele avem Politia (Prostia) Locala care indiferent cat au de mic IQ-ul sunt capabili sa urmareasca niste monitoare. Aceste camere s-ar putea accesa online pe net de parinti (e foarte simplu de facut), exista aplicatii pe net in care introduci doar IP-ul unei camere si o parola (daca e setat).
Parerea mea e ca atunci cand avem de-a face cu mafie, droguri, dealeri, deci crima organizata, trebuie sa actionam mai dur si nu sa „cumparam garoafe” .
Chestiunile prezentate de tine imi sunt cunoscute foarte bine si pot sa-ti spun ca acum multi ani, atunci cand fiul meu era clasa a 4-a, deoarece avea in clasa un „mascul alfa” care facea legea pe acolo si care-i umilea, l-am invatat sa se bata. Asta e, eu in tinerete am invatat „sa ma apar”, dar se poate folosi si invers, adica atac.
Dupa ce l-am invatat, am mers la scoala si la ora dirigintei am intrat in clasa si i-am zis dirigintei de fata cu toata clasa ca deoarece nu se face nimic, de acum eu ii permit fiului meu sa-l rupa in bataie pe „individul” ala. I-am cerut ca daca-l bate sa ma.sune pe mine pt ca eu sunt vinovat si sa nu-i faca nimic lui.
Am sunat-o si pe mama copilului si i-am spus ca de acum o sa vina batut acasa si asa am aflat ca acel copil era adoptat.
Nu a trecut nici marar o saptamana si fiul meu l-a batut pe ala de a rupt si o banca cu el. Nimeni, dar absolut nimeni nu a zis nimic. Dupa o perioada si alti elevi au prins curaj si si-au revarsat toata ura acumulata pe „individ”.
Acel „individ” nu a terminat 8 clase si a fost arestat pt droguri.
Parerea mea e ca in cazul unor situatii grele, trebuie sa scoatem armamentul greu, altminteri nu vom rezolva nimic.
Cred ca trebuie un fel de actiune colectiva pt combaterea acestui flagel, dar din care sa fie scoasa „clientela bugetara – profesorii” care in majoritatea lor sunt intrati pe acolo pe pile si pe spagi.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
PS: Invatatoare respectiva intr-o discutie privata dupa mai mult timp, mi-a multumit si mi-a spus ca nici ei nu-i placea sa aiba in clasa un asemenea „element” dar nu avea ce face…
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu te contrazic. Deloc. Zic doar că am expus un aspect, cum ziceam de „secretul” fripturii. Ce facem cu informația, nu mai pot eu controla.
Sigur că e nevoie de intervenție în forță. Luni e zi de școală. Arestăm până luni toți traficanții, confiscăm toate pliculețele și foițele?
Copilul ăla merge luni la terapie. Și poate luni, un alt copil… dar tac. 😊
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu se poate realiza pana luni si nu o sa se starpeasca niciodata. Raman la parerea mea si anume ca un parinte trebuie sa-i explice unui copil dar ca trebuie actionat in forta la scoala si acele elemente negative trebuiesc extrase
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sticri, șăzi numa o țâră, fără să citești pornind de la ideea că te contrazic. Am scris în text asta. Suntem de aceeași părere, numai că vorbim de două aspecte diferite, ambele legate strâns.
Te doare rău o măsea. Acum. Faci programare la medic, zice că luni. Tu acum iei o pastilă, să nu mai înduri durerea. Te va durea iar peste 5 ore, mai iei o pastilă.
Tu vorbești de mersul la medic, unde problema va fi rezolvată pe termen lung. Aia e arestatul sau pusul de camere.
Eu vorbesc de pastilă, care deși nu rezolvă pe termen lung, și nu problema importantă, contează și aia, că trece durerea.
Pastila e: bă băiatule, până rezolvăm noi treaba aia mare, luni, dacă acum știi un copil care… spune, fără frică, fără nimic, doar spune.
Că eu un copil, tu altul, alții alți, se fac 20 de copii care au frați, colegi, vecini, se fac 50 care au verișori, cumnați, colegi, se fac 170. Nu dispare problema importantă, și aia trebuie rezolvată, dar până atunci, măcar atât.
Că poate fix în momentul ăsta, un copil tremură că luni merge la școală și va păți ceva că e bănuit că a spus că cineva din clasa lui vinde prafuri.
Deci și asta e importantă. Merg în paralel.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Lucrurile nu stau asa, de la o anumita varsta ei se organizeaza in grupuri mici care fac parte din niste grupuri mai mari. Aceste grupuri pe langa aspiratiile comune, ofera si protectie. In general doar „tocilarii” sunt izolati, dar nu e vorba de aceia care sunt destepti si au nota 10, ci aceia care invata totul ca pe o poezie si sunt mai ….
De la o anumita varsta nu exista elevul care moare de frica ca vine ziua de luni si vine „masculu alfa” si-i da una dupa ceafa.
Acum au telefoane, pot face poze cu „traficantul” si le pot publica unde doresc.
Indivizii „cu probleme” sunt cunoscuti de toti elevii, inclusiv de corpul profesoral-„bugetar”, dar „bugetarul” nu doreste sa se afle, nu doreste sa se discute negativ despre scoala lor, asa ca „bugetarul” alege tacerea. Tacerea ii avantajeaza pe ei, le creste cota scolii, daca vin mai multi elevi, „bugetarii” au ce medita…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Copilul de care zic și pe care îl și cunosc nu e genul tocilar. Dar e ok.
Considerăm textul inspirație, nimic real, nicio treabă cu realitatea. Și e chiar ok.
Am vrut să zic pamflet, dar e prea dureros, pentru cine știe ce înseamnă, și deși nu știu, am văzut oameni care știu și mi-e jenă de ei să îi zic pamflet.
Na, să zicem că e caz izolat. Se va face bine, merge la psiholog, și ceilalți se descurcă singuri. E o veste bună asta! Chiar foarte bună!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am spus ca nu exista exceptii dar pt ca stiu destul de bine ce e prin scoli de la fiul meu, pot sa spun ca lucrurile difera de la o scoala la scoala iar cei care fac ca lucrurile sa difere sunt „bugetarii”. In unele locuri poate-si fac mai mult treaba decat in altele si aceste pb sunt mai rare.
Tu stii ca exista scoli/licee unde „bugetarii” refuza sa existe prea multe camere si nu doresc table inteligente.
Tablele inteligente transfera direct pe telefon sau tableta ceea ce „bugetarul” pune pe tabla. Camera vede cand intarzie la ora „bugetarul” si cand nu fac nimic pe la ore.
Pt mine solutia e simpla, camere de luat vederi cu acces liber pt cei care au elevi in acea scoala. Astfel toata activitatea o sa fie monitorizata si intr-un interval scurt de timp nu o sa mai avem situatii ca cele expuse de tine.
PS: Costul camemerelor si tablelor inteligente era suportat de parinti, dar „bugetarii” nu au dorit.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi fain! Poate așa ar sta și unii copii mai liniștiți și mai tăcuți, că îi vede mama sau tata.
Asta pe lângă toate celelalte, desigur!
Dacă se face petiție, o semnez cu două mâini.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu o semnez dar tu stii ca nu poti pune camere in scoli fara aprobari de la „bugetarii bugetarilor-profesori”.
Mi-ai amintit de un film din seria BD…, de pe vremea „ailalta” unde Puiu Calinescu luase niste „prafuri americane” 😀😀😀😀😀😀. Cred ca-ti amintesti filmul…
Am gasit o imagine interesanta pe net …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu. Dar nu din interior. Nu lucrez în domeniu. Și asta îmi dă voie să văd lucrurile, unele, fără subiectivisme. De aia am spus și de aspectul liniștirii unora dintre „sfințișori”. Ăsta e cel mai mic dintre lucruri, dar contează și ăsta.
Tulaaaaaai!!!!! 😂😂😂😂
E mortal! 😂😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-as putea fi asa de sigura ca… „De la o anumita varsta nu exista elevul care moare de frica ca vine ziua de luni si vine „masculu alfa” si-i da una dupa ceafa.” Sunt elevi (fete/baieti) de liceu care sunt timorati de anumiti colegi (de clasa sau scoala). De ce ajung unii sa se sinucida pentru ca sunt „luati la misto”? (in liceu) Unii abandoneaza scoala si nimeni nu intelege de ce – pentru ca ei nu vor sa spuna (de frica, de rusine… dupa caz) si mai multe altele…
Sa zicem ca un elev haituit de alt elev (sau alti elevi) gaseste curaj (!?!) si fotografiaza „traficantul” sau masculul/femela alfa si plaseaza fotografiile pe aiurea… Cine-i garanteaza ca nu si-o ia pe coaja, indiferent daca cei fotografiati sunt sau nu trasi la raspundere? Mai devreme sau mai tarziu cei fotografiati afla cine i-a facut celebri.
Nu toti copiii au parinti faini, si despre cei care nu au astfel de parinti am inteles eu ca zice Potecuta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Diana, eu ma retrag pt ca nu are sens. Tot ceea ce spui tu se refera la bullying si nu prea are legatura cu subiectul. E si asta un „fel de mancare” dar e cu totul o alta mancare.
Sunt doar curios daca tu ai vreo solutie. Dar sa fie a ta, deci nu ce am zis eu si nu ce a zis Potecuta.
Vino cu o solutie …
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Diana şi Sticri, amândoi aveţi dreptate şi-mi place tare dialogul vostru. Există însă un „dar”. Deşi am scris o tonă-n text, am vrut să evidenţiez un singur aspect, să putem vorbi cât de cât aproape de subiect. Că altfel e mult şi foarte greu de ajuns la o concluzie. Şi acel aspect e că unii dintre micii vânzători sunt instruiţi bine de câtre marii vânzători. Şi că unii dintre copii poate nu ştiu cum să procedeze şi aş vrea ca măcar pe cei din jurul nostru să-i facem atenţi că se poate întâmpla şi să le spunem ce pot face.
Diana, excelent punctat. Da, şi la vârste mai mari există trauma asta şi da, unii ajung la gesturi extreme.
Sticri, aseară nu m-am întins la vorbă, eram pe telefon şi scriu greu aşa. Nu vorbim de palma după ceafă. Când unui copil de 12 ani, copil normal, dar pisici, noi judecăm acum cu bagajul de experienţe şi cunoştinţe acumulate-n timp, un copil de 12 ani deci nu s-a mai confruntat cu asta.
Şi când unui copil de 12 ani i se spun nasoale despre de mamă şi tată… şi că el va fi vinovat, că a spus, nu ştiu dacă mai e numai despre o palmă. Nasoale. Şi nu aia că „mă-ta-i curv@ sau grasă”, ameninţări.
Repet: amândoi aveţi dreptate. Însă aspectul semnalat de mine nu e că există prafuri în şcoli, e că vedeţi că au ajuns să-i înveţe pe ăştia mici cum să ameninţe şi că e posibil ca unii ameninţaţi să fie traumatizaţi şi să tacă de frică.
Atât. Scuze că m-am băgat în discuţie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Avem abordari diferite. Tu esti de parere ca trebuie sa oblojim ranile celor raniti iar eu spun ca asta nu e suficient si ca trebuie distrus raul din temelii, sau macar sa se faca ceva in sensul asta. Daca nu se actioneaza asupra raului, o sa ai tot mai multi raniti pe care o sa-i oblojesti.
Voi fiind femei aveti tendinta sa oferiti compasiune, afectiune, griva, etc., unui ranit. Eu, in schimb, gandesc in alt mod si anume, va las voua ranitii sa-i oblojiti si incerc sa fac ceva contra raului, ma lupt cu el.
Deci, e o diferenta de abordare.
Deci, parerea mea e ca nu se rezolva mai nimic din axeasta pb, daca-i spui unui copil de 12 ani ceea ce spui tu, ci trebuie actionat in forta contra raului, iar actiunea sa fie vizibila si brutala, ca sa bage frica in alti traficanti.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te rog cât pot eu de frumos, încearcă să înţelegi ce vreau să spun, te rog. Nu vreau să-mi dai dreptate, nu asta e ideea, nu e un concurs. Uite, dacă vrei asta, eu îţi mai spun o dată că ai dreptate, ai câştigat!
Dar te implor, încearcă să înţelegi ce vreau şi eu să zic.
Mă uit des la documentarele alea cu aeroporturi. Unii au venit cu trei recipiente cu cremă de ciocolată. Primul strat de deasupra era cremă. Ăştia au dezlipit aia argintie, au stors, a curs cremă. Însă părea totuşi greu şi ceva era suspect. Sub cremă erau plicuri. Au spus că în fiecare zi descoperă ceva nou şi învaţă şi ei. Sigur că de acum, toate tuburile de creme vor fi atent studiate. Se axează deci şi pe asta. Nu stau să se aresteze marii capi ai mafiei, fac chestiuni mici, dar care pot face mult rău.
Eu NU am spus că nu trebuie acţionat în forţă, am spus cred că vreo 10 ori că da, aia e problema principală. Dar pe lângă aia, un rănit din ăsta se poate sinucide. La 12 ani.
Acţionăm în forţă, trebuie tăiat răul de la rădăcină, da. Nu rezolvăm problema principală dacă îi spunem unui copil că dacă cumva el va fi ameninţat sau aude de un coleg ameninţat, fără frică să vină să ne spună, dar poate ajutăm să nu ajungă acel copil să sufere. Ah, dar poate un singur copil nu contează. Dacă tu crezi că asta nu e grav şi că n-avem timp de rahaturi din astea, atunci eu zic ok. Că eu nu am copii deci nu ştiu cât de grav e să pierzi un copil. Din afară, de pe margine, mi se pare crunt, dar repet, e doar de pe margine.
Na, cam asta am vrut să zic.
Mulţam fain!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am inteles ceea ce vrei sa spui si nu am zis ca nu trebuie facut ceea ce spui, doar ca asta nu e suficient si nu rezolva pb.
Vrei sa-ti dau exemplul cu femeia sfasiata de caini in Bucale? Vreu sa vad acum „activi(s)tele” de la ONGurile cu protectia cainilor care varsa cate o lacrima pe la TV ce raspuns ofera. Toate „activi(s)tele” tac…., am salvat cainii dar mor oameni si nu e prima oara…deci?
Asa e si aici, facem ce spui tu, e ok, dar nu e suficient, trebuie starpit raul, din temelii….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, Sticri! Dar nici nu am spus că e suficient!
uite, legat de ce spui tu: azi a apărut pe un site de ştiri un reportaj în care un nene, dresor de câini, explică ce am putea face dacă suntem înconjuraţi de câini. Rezolvă problema principală? Nu. Cu instructajul ăsta dispar câinii de pe străzi? Nu! Dar ajută să ştim ce putem face? Că până adună ăştia câinii, un om ar putea fi înconjurat de ei.
De ce se fac simulări de cutremure şi suntem învăţaţi ce să facem şi ce să nu facem în caz de? Ce, cu asta dispar cutremurele?
Despre asta vorbeam eu.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
O sa fiu sincer si o sa-ti spun ca nu dau 2 bani pe ceea ce spune dresorul ala deoarece el nu spune un lucru esential si anume ca acei caini care-s in haita iti miros frica. Ei nu musca oamenii care nu au frica de ei decat doar daca-s atacati sau le e furata hrana. In port sunt sute de caini, stiu f bine cum e treaba cu cainii. Unii vin si asteapta la scara navelor iar echipajele le mai ofera cate ceva de mancare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ok, am înţeles, eşti împotriva a orice aş spune. e în regulă, şi sunt cât pot de sinceră. Doar ca o mică paranteză, printre multe altele, acela spune şi că „Sfatul meu, din experienţa pe care am acumulat-o până acum, ar fi să încercăm să ne menţinem calmul, pentru că una dintre sursele de agresivitate ale câinelui este ceea ce aude acesta de la persoane sau ceea ce simte. Este vorba despre acea emanare de adrenalină, este vorba de respiraţie şi chiar în unele situaţii, câinele având un auz foarte bun, partea de bătăi ale inimii, care poate crea o stare de agresivitate mai mare câinilor”.
Deci despre frică. Dar am înţeles, refuzi din start ideile omului, nu-i bai. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mie-mi plac cainii si unele pisici, dar cainii in special. Nu am avut pb grave cu ei niciodata, ok, uneori mai latra catr unul, dar pana la urma e normal.
Specialistul acesta imi place ce spune, nu stiam ce a zis.
Mai e o solutie si anume un mic spray cu piper care e legal. Am so eu asa ceva, e prin masina si il am de o gramada de ani. Il pastrez exact pt caini, dar nici nu mai stiu daca mai e bun. Oricum, nu l-am folosit niciodata.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi vezi, Sticri. Io ce tăt zic aci, că nu te contrazic, da nu respingem chiar din start orice, nici nu adoptăm ca perfect, numa vorbim. Şi mâncăm cât vorbim 😀
😀 😀 😀
Dar dacă expiră aşa ceva ce înseamnă? Că nu mai are tărie, că nu se mai pulverizează sau că ar putea face rău? De spray zic. Că am mai auzit şi eu de varianta asta. Chiar sunt curioasă. A expirat, ok, dar ce înseamnă în cazul ăsta? Nu, că nu mănânc nimic expirat, aia ştiu. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. Nu imi e rusine sa recunosc cand gresesc. Nu stiam ce a spus acel specialist si a vorbit gura fara mine. Dupa ce mi-ai pus citatul, am observat ca-i dai dreptate omului. 🙃
Nu stiu sa-ti raspund cu sprayul, practic are in el un fel de solutie concentrata de piper. Nu l-am folosit pe caini dar il am.
Cred ca amestecul de gaze propulsoare din spray isi pierd proprietatile si nu mai ai jetul corespunzator.
Oricum, eu cred ca in cainii vagabonzi daca tragi cu un pistol cu apa, ei o sa fuga 😀😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Camere de filmat in toalete?! 😀 Da, am citit si partea cu „partea superioara”. Ce-i impiedica pe copii sa faca anumite „schimburi” in partea inferioara (unde camera video nu inregistreaza)? In plus, exista metode prin care poate fi „orbita” o camera video…
In general, existenta camerelor video in perimetrul scolilor nu rezolva mare lucru… Exista „unghiuri moarte” si – mai simplu – „terenul de joaca” se poate muta in afara perimetrului scolii cand e vorba despre vanzarea/cumpararea de… „saruri de baie”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai daca nu putem rezolva cu camerele de luat vederi pt ca sunt orbite, au unghiuri moarte, etc., eu zic sa-i chemam pe cei de la trupele speciale ucrainene KRAKEN, pt ca astia se pricep sa „ciuguleasca” rusi, deci e simplu sa gaseasca un traficant minor 😀😀😀😀
Lasand gluma.mea „nesarata” deoparte, sunt doar curios, tu ai vreo solutie? …. dar ceva practic/aplicabil, nu ceva „poetic”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu acum întreb pe bune: s-a vorbit asta pe la şedinţe şi sunt de acord părinţii? Întreb pentru că îmi amintesc ce scandal naţional a fost cu camerele pe la bac, că se intimidează panseluţele de copii şi nu mai ştiu să scrie că au trac de cameră. Şi nişte mămiki au făcut scandal monstru. Deci întreb serios. Ar fi de acord părinţii cu filmatul permanet în şcoală?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Raspunsul e DA si stiu ce spun, parintii doresc camere. Repet, sunt subiectiv, nu stiu daca se aplica peste tot.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Super! Mă bucur!
Sigur că nu ai de unde să ştii cum e peste tot, nu asta întrebam. Dar ştii foarte bine cum e în „universul” mic legat de şcoala sau şcolile copiilor sau copilului tău şi poate şcolile copiilor prietenilor tăi. Şi contează şi asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
PS: Lucrurile s-au lovit de regulamentele scolare care nu prevad o asemenea posibilitate. Se pare (nu sunt sigur) ca nu e prinsa in lege o asemenea posibilitate, in regulamente nu exista si ca atare ….. „bugetarii” nu fac nimic sa se rezolve pb.
Sunt 2 chestiuni, camere si table inteligente. Nu uita ca prin astea se poate verifica si ce fac profesorii pe acolo ,,,,, deci….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Excludem problema cu tabla, aia n-are nicio legătură cu siguranţa copilului, e discuţie separată.
Asta cu camerele, aş putea înţelege de ce nu există în legile mai vechi. De ce nu se updatează, nu mai înţeleg.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate clasele au avut camere conectate la net prin care se transmiteau cursurile online in pandemie. Practic se filma tabla si se transmitea online. Camerele exista dar acum au fost dezactivate. Mai sunt doar cate una pe hol, la fiecare etaj.
Tablele sunt f importante pt ca arata efortul depus de un profesor. Sunt profesori de ro si mate, care la clasa fac „la misto” orele iar apoi dau teste grele. Evident copii se vor duce la meditatii, tot la ei…
Dupa parerea mea camere peste tot si table inteligente, aaaa si daca s-ar putea si cartele la profesori. Fiecare profesor sa deschida usa cu proipria cartela ….. s-ar putea sa avem surprize
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rectific, acum am intrebat si am aflat ca au fost reactivate si camerele din clase, la cererea parintilor.
Apropo de fumat, exista un spatiu langa sala de sport unde nu-s camere si se poate fuma acolo.
Deci locurile sunt stiute si daca se doreste se poate vedea pe o alta camera cine merge in acel loc
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Foarte bine, să fie activate toate!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Repet: tablele nu au legătură cu siguranţa! Ci cu ce face profesorul, nu are legătură cu discuţia noastră. E despre cum vrea fiecare părinte să vadă ce prost e profesorul. E despre altceva.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, sorry, nu e pe subiect, pe mine totusi ma intereseaza toate aspectele deoarece eu vad scoala in ansamblu.
PS: Profesorii nu-s prosti, doar smecheri si unii isi vad doar interesul
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am înţeles şi e ok. Nu e cu sorry. Dar tabla aia nu ţine de siguranţa efectivă, aia de pericol, cum ţine camera de filmat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Stai că m-am gândit la o treabă mişto şi aş vrea să asist şi eu la asta. Îmi imaginez cum e scos Ionel la tablă, fiu de mare sculă sau de mamă din aia care cică se dă mare, cu haine de fiţe. Şi asistă Marişica, mama lu’ Georgel, şi vede ce tâmpenii scrie Ionel, că are dreptul la tâmpenii, că e elev şi învaţă şi e normal să greşească. Şi Marişica, deşi nu ştie o iotă din ce-i acolo, că a uitat şi e normal să uite, pricepe că Ionel nu a scris bine şi începe: hahahaha, ce prost e ăsta şi mă-sa se dă mare şi tac-su e cu gura mare la şedinţe, şi ia ui ce copil bătut în cap. Şi cum mai bârfeşte Marişica copilul ăsta şi cum se duce vorba-n târg şi cum… mamă… stand-up gratis. Şi bătaie de joc la greu! Gata, vreau! Că se duce vorba, ajung şi la mine picanterii. Că altfel n-aş avea acces la clasă, că-i despre chestii private.
Gata! Semnez!!! vreau table inteligente-n şcoli!
Că nu zic, părinţii au dreptul să judece profesorul că nu-şi face treaba, ok, nu zic. Dar heeei, avem dreptul şi să ne râdem cu patos de copilul altuia dacă scrie prostii pe tabla aia. Că avem toate drepturile. Deci abia aştept ca să mă râd!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀😀🤣🤣Gata, m-ai convins.
Marişca are toate atributele necesare pt a se angaja la Pol Locala. Nu mai e nevoie de CV, deoarece IQul o recomanda 😀😀😀😀🤣.
Acum lasand gluma, pot sa-ti spun ca in toata pandemia se putea face asa ceva, pt ca lectiile au fost online. Totusi nu am auzit si nici nu am vazut vreo Marişca 🤣🤣🤣🤣
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e timpul pierdut. Simplul fapt că e părinte, nu o recomandă la inteligenţă superioară deci nu se ştie de unda va sări iepurele.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aoleuuuu, daca ne aude Marişca ca o barfim 😅😅😅🙃🙃
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu e aici, e ocupată să pună lumea la cale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine, ma duc sa ma uit „La Măruță”, poate o vad pe acolo 😀😀
ApreciazăApreciază
Nici. E pe net. Că lumea se pune la cale pe net, nu la tv.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe fb 😀😀
ApreciazăApreciază
Sticri, nu este vorba despre a gasi o solutie care sa rezolve problema generala – pentru asa ceva (vanzare/cumparare/consum nu mai exista solutie – fie aceasta radicala sau ba). Este vorba de a-i asigura pe copii ca e ok sa spuna unui adult de incredere (parinte, unchi, prieteni de familie etc.) daca la ei in scoala una sau alta, daca lor li s-a intamplat una-alta… E o incercare de a salva cativa copii inainte de a fi prea tarziu… Copilul dintr-a V-a din exemplul Potecutei nu a consumat, ci i s-a propus iar pentru ca a refuzat a fost amenintat, ceea ce l-a bulversat. Ce se poate intampla cu un copil aflat intr-o astfel de situatie nu e deloc bine… Poate ca unii nu pun la suflet, dar unii pun – si de aceea trebuie sa li se vorbeasca despre a spune cand se afla in dificultate…
Poate ca a le spune sa vorbeasca o fi „cules de garoafe”, dar e o sansa de salvare pentru unii copii, nu o solutie universal valabila pentru o problema fara o posibila rezolvare reala.
„Hidrei” impotriva careia scrii ca trebuie intervenit in forta ii vor creste mereu alte capete. Au fost decapitate/dezmembrate sute de retele… Si? Au aparut altele. Trebuie intervenit si in forta – corect – dar pana atunci e gresit sa incercam sa ii incurajam pe copii sa spuna cand au probleme?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am spus nicaieri ca nu e bine ca elevii sa spuna ca au pb parintilor sau apartinatorilor. Eu am spus doar ca nu e suficient si ca trebuie actionat in alt mod, in forta.
Nu sunt adeptul retoricii cum ca i-am tot arestat pe traficanti si ei tot exista. E o retorica trista deoarece asta inseamna ca degeaba arestam criminali, violatori, etc., pt ca ei tot o sa existe.
Trebuie sa avem telulul sa-i starpim, evident ca nu se poate, dar doar asa o sa se tina fenomenul sub control.
ApreciazăApreciază
Si eu, si Potecuta, si toti cei care au citit stim ca NU e suficient pentru a rezolva „problema in ansamblu” (care, fie vorba, nu are/nu va avea rezolvare totala, definitiva), dar e mai mult decat nimic, e o sansa de salvare (cat de mica!) pentru macar un copil.
Sticri, NU am afirmat ca degeaba se fac arestari / se intervine in forta pentru ca… tot degeaba… Am insistat strict pe tema subiectului abordat de Potecuta: sa vorbim copiilor, cand avem ocazia, sa-i incurajam sa vorbeasca (sa spuna unui adult in care au incredere) atunci cand au probleme.
Nici interventiile in forta nu au efect pe termen lung (nu e retorica, e fapt), deci orice altceva trebuie incercat – in paralel, nu exclusiv!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumesc, Diana!
ApreciazăApreciază
Ohhoooo! Dar cum ştiau colegii mei în liceu unde să stea să fumeze, că e unghi mort cu geamul de la cancelarie… vai de mine! Au o minte inventivă copiii de nu se poate. 😀
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Problema cu „chestiile” în discuție e veche în școli. Nu mai știu exact când am aflat, dar era în jur de 2000, deci cel puțin 2 decenii. Deși începuse să se afle, nimeni nu a ridicat un deget. Nici atunci și nici acum după câte aud.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Păi na. Nu vreau să dau cu parul, dar am auzit și: să treacă mai repede timpul, mai sunt 6 luni, și scăpăm de mizeria asta de școală și mă doare-n coor de ceilalți. Până atunci va fi cumva.
Ah, absolut și bineînțeles, directorii, profesorii, polițiștii trebuie să se implice. Dar când un părinte zice asta… mno, așa cred că trebuie, așa se face.
Cred că am zis suficient în text, era așa, o sugestie. Că până la urmă, da de ce să mă agit io? Io n-am copii, io nu mai am vârsta curiozității de a vedea cum o fi să încerci… treaba lor.
Dar nu-mi iese din minte mama aia desfigurată și disperată care nu mai poate face mai nimic, că nici centre nu avem în țară. Și mă tot gândesc la ea, atât.
Te puup!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
imi aprind o tigara si incerc sa tac. nu pot. se redeschid rani care la timpul acela au durut cumplit. cauti vinovati. iti frangi mainile a neputinta. inalti rugaciuni a neputinta. nu stii de unde sa incepi dar stii ca trebuie sa faci ceva, dar inainte de toate ti se cere rabdare. pana si Dumnezeu iti cere rabdare. vrei sa incepi sa lupti. impotriva mizeriei. acea mizerie care arde suflete si minti. nu poti. e tacere. e o tacere cumplita. nu ajungi nicaieri, nu gasesti pe nimeni. Dumnezeu iti da rabdare si suferinta. intr-o zi Dumnezeu iti spune, gata, ai reusit! Doamne, cat de greu a fost! Doamne, de ce oamenii sunt slabi?
si apoi ironia vietii, a sortii, a destinului, a intamplarii, a nimicului, a oricui si a orice, ironia naibii te trimite sa cunosti, sa lucrezi, sa vindeci oameni care s-au otravit. Potecuta, stiu, am scris nedeslusit. despre asta nu as putea sa vorbesc. uneori postarile mele au fost pline de amar. de un amar greu. de un amar pe care il aruncam in clipele cand vorbeam singura. atat puteam sa fac. sa vorbesc singura.
as lupta cu tot ce am impotriva mizeriei.
mi-as dori ca oamenii sa nu fie slabi, sa stie sa spuna NU! mi-as dori ca cei slabi sa aiba oameni puternici langa ei. mi-as dori ca fiecare copil sa fie tinut strans de mana, strans imbratisat: te vreau sanatos, intreg, vreau sa zambesti si sa te bucuri de viata! sa nu-ti otravesti mintea si sufletul niciodata!
atat!
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Aș șterge tot ce-am scris eu și aș lăsa numai ce-ai scris tu. E infinit mai important.
Și nu, nu ai scris nedeslușit. Sau da, ai scris nedeslușit, cum vrei tu, așa rămâne. Eu am citit. Și subliniez, am Citit. Și tac.
Și mulțumesc mai apăsat decât de obicei.
Te iubesc, știi asta!
Și tac.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
eu iti multumesc cumplit.
cumplit de mult!
stii? uneori atat de mult stii ca iubesti incat Dumnezeu iti da atat de multa putere incat poti sa smulgi din iadul acela un suflet pierdut. de al tau nu-ti mai pasa. tu stii ca esti tare! rau de tot esti tare.
te imbratisez, Potecuta!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mă furnică tot citind! Transmiți emoție și căldură și bunătate în fiecare silabă!
Să știi dacă vreodată voi avea în față un om care… îi voi spune asta.
Te îmbrățișez și eu! Tare, tare!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
E foarte clar ca „autoritatile” (fie politisti, profesori, cei de la „protectia copilului etc.) trebuie sa se implice dar – cum ai zis si tu: e imposibil (improbabil) ca numai „autoritatile” sa poate remedia prea mult, si tinde spre zero eradicarea. „Eradicarea” o pot face numai oamenii care refuza ideea otravirii (pentru ei si pentru altii), refuzand sa se „relaxeze” in astfel de moduri, iar oamenii… nu au toti forta necesara sa spuna NU (cum a scris @sophisticatedwords mai sus, cu alte cuvinte).
Copiii, mai ales, au nevoie de adulti care sa le inspire incredere, de adulti care sa-i sprijine la nevoie, de adulti care sa ii asculte cu seriozitate… Uneori, acesti adulti pot fi profesorii, dar… cei mai multi profesori se tem pentru propria piele si-si baga capul in nisip; cei care vorbesc risca sa nu fie sprijiniti de… „autoritati” (si tot asa cu mai multe „categorii” de adulti incat copiii aproape ca ajung sa fie nevoiti sa se descurce singuri si/sau cu prietenii de varsta lor – si nu le iese tuturor). Unii copii au parinti faini – cum ai exemplificat – altii au parintii prietenilor, vreo ruda etc. Dar unii nu au nici, nici, nici etc. La acestia din urma trebuie „ajuns” – si chiar nu-mi dau seama cum… si nu numai pentru ca unii dintre acesti copii pot avea parinti care ar sari la beregata oricui („neautorizat”) ar indrazni sa intervina in indrumarea copilului lor…
De cate ori am ocazia – prea rar acum, de prin 2018 incoace – ii incurajez pe copii sa le spuna parintilor sau cuiva in care au incredere orice cred ei ca nu e in regula la scoala sau pe aiurea, sa spuna cuiva daca li se intampla ceva, daca sunt amenintati s.a.m.d. Consider – si eu – ca acest lucru e partea cea mai usoara… Ce vor face ei mai apoi… Sunt, insa, sigura, ca macar unul dintre cei care ne cred pisalogi va „baga la cap” si – posibil – „va da mai departe”. 🙂
Si eu iti multumesc, Potecuta! ❤
Felicitari pentru articol! ❤
Hm. In astfel de momente regret ca blogul meu nu e vizibil online… 🙂 Chiar si asa, ma bate gandul sa scriu cate ceva pe tema. Sper sa si reusesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne, Diana! Dai meditaţii? Despre cum să spui enorm în cuvinte puţine. Că am nevoie. Că ai spus aici în rânduri puţine ce eu n-am reuşit în tona de text.
Da, da, da, e fix cum spui! Şi nu, nu se va reuşi eradicarea. Noi nici nu putem bănui cât de adânci sunt rădăcinile şi cât de răspândite. Nu există eradicare, pur şi simplu nu se poate. Dar se poate face ceva în primul rând cu salvarea celor deja prinşi în mreje şi prevenirea celorlalţi. Şi da, vorbit deschis, să ajungem la cei care nu au cui spune. Să ajungem cumva şi la ei. Ca vecini, mătuşi şi unchi, verişori, fini, etc, din om în om.
Scrie. Când ai chef şi timp. Te rog. Că tu ştii să pui problema foarte bine!
Îţi mulţumesc mult, mult! Te îmbrăţişez!
Weekend frumos!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Este extrem de trist când chiar în scoala,
care a fost odata sursa de valori si genii,
a devenit cenusareasa zdrentuita, goala,
în care se formeaza maracinii si ‘lichenii’
Un weekend linistit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aşa e, Iosif, e foarte trist…
Îţi mulţumesc! Weekend frumos!
ApreciazăApreciază
Și tu și sticri aveți dreptate. Ai punctat bine, tu spui de pastila cumpărată de la farmacie ca să nu te doară, iar el despre mersul la medic, luni.
Eu nu mai am copii la școală, ai mei sunt mari, nici nepoți nu am, dar voi da veste-poveste prin țară, la cei ce au urechi de auzit. Chiar și o singură pasăre care va fi salvată și va putea ciripi liberă prin crâng contează.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Asta încercam să spun, fix asta. Despre pasărea aia una. Sau, cum i-am spus Dianei în răspuns la comentariul care apare-n text cu link, nu se face primăvară cu o floare. Dar eu pun o floare, tu alta, altul alta, 50 pun 50… e primăvară.
Mulţumesc mult, Mugur!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Problema e foarte gravă și apreciez mult inițiativa ta de a o aduce în atenția celor care intră aici și poate transmit mai departe anumite idei de combatere a flagelului în creștere. Evident că, dacă nu am copii și trăiesc într-un orășel cu o populație mai mică, nu am cunoscut cazuri concrete, dar mă înfioară ce văd în reportaje sau citesc pe diferite surse. E clar că trebuie să ne implicăm, fiecare cum poate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îţi mulţumesc frumos, Petru! Şi simplul fapt că ai citit e extrem de important! Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ei bine, asta e o problema serioasa, intr-adevar. Comunicarea e intodeauna o solutie buna la majoritatea problemelor, dar nu toti copiii sunt deschisi comunicarii. Unii iau la misto ceea ce ei numesc cicaleala de babaci. Trebuie facute niste campanii din alea antidrog care sa ii zgaltaie bine, sa vada consecintele, sa le vorbeasca tineri ca si ei care sa isi povesteasca experientele, fiindca daca ai o relatie misto cu parintii (si eu ma cred un parinte destul de misto in privinta asta, cu care poti sa vorbesti orice) o sa iei in seama ce zic astia, cel mai probabil, dar acest lucru nu e valabil, de multe ori, si pentru parintii colegilor sau prietenilor si ce iti spun ei. Adica din perspectiva pustiului zic. Tot cicaleala de babalaci e. Unii poate apleaca urechea, altii nu.
Informarea asta se face prost de tot, foarte impersonal. Uite, eu am aflat ceva foarte interesant dins erialul Clona, care dupa parerea mea este foarte educativ. Am inteles ca unii oameni au ceea ce se cheama dependenta chimica, si nu se pot lasa singuri de consumul de alcool sau droguri, ci numai si numai cu ajutor specializat. Deci la unii vointa nu ajunge. Ceceu, sora-sa, Mel si Fernando au inceput sa se drogheze impreuna, copii cu bani, din familii bune. Pe Ceceu si sora-sa i-au dus parintii sa vada niste pusti la reabilitare si sa vorbeasca cu ei, aia s-au c@c@t pe ei de frica (na, ca pun si eu asa, sa nu iti fac probleme) si s-au lasat ca au vazut ca nu e joaca. Astialalti doi aveau dependenta chimica si nu se puteau lasa singuri cu toata vointa. Aveau nevoie de ajutor si de aici discutia e lunga tare.
Greu de zis ce e mai bine de facut. E bine sa incercam orice credem ca ar putea avea efect.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ştiu, Ana, e legat cu siguranţă şi de ce spui tu, dependenţa aia, contează şi subsanţa, cred. Habar nu am, dar ştiu că există unele puternice rău de care nu scapi fără ajutor. Şi ajutorul ăla e cam cu probleme, că nu există centre cu susţinere psihologică şi terapie… nu mai ştiu cum îi zice, mămica de care am scris a spus asta. Cei din centre sunt puţini, tinerii internaţi mulţi, extrem de violenţi, inclusiv cu ei, se lovesc singuri cu capul de pereţi, de masă, îşi fac rău, deci îi leagă, îi sedează, se sting pe picioare. E crunt!
Şi da, probabil că e nevoie şi de şocuri din astea, măcar la cei care încă nu au încercat, să le dispară curiozitatea. Că de acolo începe, nu din nevoie. Hai să văd cum e, că nu se moare de la una. Şi… şi.
Îţi mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am scris prin 2004 sau mai devreme, cred, o lucrare despre managementul crizelor latente, un proiect PNUD. Eu am scris despre criza consumului de droguri în rândul tineretului, și țin minte că da, și atunci atrăgea poliția atenția că cei mai tineri consumatori care au ajuns la doctor cu probleme de droguri aveau 9-10 ani. Problema nu a găsit soluție nici până acum, ba dimpotrivă, când s-au terminat fondurile europene, Agenția Națională Antidrog a fost restructurată de… 😦
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Woooow! Eşti a mea! Stai numa puţin, te întreb ceva, răspunzi numai când ai timp.
Soluţie la nivel global nu există. Şi dacă există, durează. Acum, fiecare-n parte, ce poate face? Adică:
Planeta e sufocată de gunoaie, e criză majoră. E depăşită situaţia, nu se poate scăpa de milioanele de tone de gunoaie dintr-o dată. S-a implementat selectarea. Eu selectez. Pe planetă o doare-n cot de selecţia mea. Nu se simte, niciun fir de nisip nu mişcă datorită mie. DAR! Şi tu selectezi. Şi sute de mii. Şi milioane de alţi oameni. Asta contează la nivel mondial? Eu zic că da. Că e prea târziu, nu ştiu. Dar măcar nu contribuim mai mult la sufocare.
Deci: cum se traduce acea selectare de gunoi în problema discutată? Ce pot face eu, ce poţi face tu, ce poate face fiecare să ajutăm puţin, ca puţin cu puţin… să se facă mare? Că eu nu pot ajunge la toţi ăia care au plantaţii şi produc şi vând şi fac trafic prin lume. Dar în pătrăţica mea pot face ceva. Ce?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Greu de răspuns în cazul nostru, Potecuță. Nu avem copii, nu suntem cadre didactice, nu suntem într-o funcție de conducere, care să permită…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trist…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În afara subiectului principal, dar legat de acest comentariu.
Eu colectez selectiv. La Pucioasa.
La București, la blocul meu și în jur, colectarea selectivă este doar vis.
Asta este diferența între capitală și provincie. Aș avea și un comentariu politic, dar mă abțin.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, sunt sigură că dacă săpăm… ajungem departe. Şi nu e deloc roz ce vom afla. Dar… măcar cât ţine de noi să facem. Chiar dacă poate e degeaba.
ApreciazăApreciază
Nimic nu e degeaba, iar asta se poate vedea în propria ogradă. Cum spui și tu în articol, o pasăre ciripește veselă, o floare colorează pajiștea iar inima unui om va fi liniștită că a făcut tot ce putea spre a fi bine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce gând frumos pentru început de săptămână! Mulţumesc, Mugur!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și eu mulțumesc, pentru că îmi/ne dai ocazia să gândim asupra și să dezbatem teme deosebite!
Îți doresc o săptămână frumoasă!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La fel îţi doresc, Mugur! Mulţumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi fost mai ușor dacă s-ar fi luat măsuri la primele semne ale apariției acestor substanțe în școli. Din păcate, la început nu ne-a venit să credem așa ceva, iar mai târziu, unele persoane care aveau obligația să rezolve astfel de cazuri, ori s-au dovedit incompetente, ori au descoperit mirosul banilor câștigați ușor. Când banii sunt puși în balanță cu binele, războiul e greu de câștigat și victimele multe.
De la elevii din școli ce am putea aștepta? Sunt doar niște copii. Cum să le ceri să devină eroi? Cine îi protejează de reacțiile dealer-ilor?
Dar ar putea exista un plus de atenție la ceea ce se întâmplă din partea profesorilor, cei care se presupune că își cunosc elevii și pot observa modificările de comportament ale acestora…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ar fi fost, sigur. Dar e foarte târziu acum. Acum luptăm cu efectele şi cu tot ce derivă din asta. Asta putem. Sigur, dacă vrem. Altfel va fi şi mai târziu decât foarte târziu şi… şi tot aşa.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
voi mai spune ceva absurd, stupid, aberant. ceva care nu are sens si care niciodata nu va avea sens pentru ca ideea ca exista otrava de calitate si otrava fara calitate este halucinanta. si totusi, in Romania, de cele mai multe ori copiii sau tinerii se otravesc in adevaratul sens al cuvantului cu cea mai mare mizerie contrafacuta strecurata de un inconstient care nu-si asuma nimic, si nici nu va fi usor gasit si tras la raspundere. urmeaza apoi infernul. un iad prin care trec tinerii, copiii si famiile lor.
traiesc de multi ani intr-o tara in care, la fel de halucinant, unii inchid ochii in fata celorlalti. intr-o zi,cred, aici vei fi marginalizat pentru ca esti impotriva, ori marginalizat ca te plangi de disconfortul creat de consumatori. halucinanta este ideea, imi cer scuze ca iar folosesc cuvantul, ca ei spun, ca o recunostinta, ca aici otrava nu este contrafacuta. face rau folosita cu inconstienta spun specialistii. ma refer la m…a, si sper sa nu fiu banata.
Dumnezeule, traiesc intr-o tara unde nu are rost sa te mai miri de ce vezi, pentru ca o faci degeaba, asa cum nu am voie sa ma intreb, sa intreb, acolo unde lucrez, de ce oamenii aceia au ajuns cum au ajuns.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Ştiu că nu te-ai referit la mine, poate nici n-ai citit comentariul ăla, şi chiar dacă da, foarte, foarte bine ai făcut că ai spus şi apreciez din suflet că uite, eu zic ceva, din auzite, din ce-am mai citit, din ce am mai văzut, tu la fel, altul la fel, şi poate se adună de ceva serios şi chiar dacă nu ajunge unde trebuie, măcar ne zicem noi, nouă.
La treaba aia cu calitatea, eu mă refeream la mere şi pere. Adică sunt alea… sigur voi vorbi prostii acum, că nu stăpânesc deloc termenii, sunt alea psihoactivele care se vindeau şi-n magazinele legale, cică, şi sunt alea cum e mar, her, metam… la asta mă referam. Altfel, sigur că e maaaare tâmpenie să vorbeşti de calitatea lor, cum vorbeşti de calitatea unei perechi de papuci de 10 lei în comparaţie cu unii de 500. Sunt otrăvuri, orice ar fi, oricum ar fi. E o diferenţă între alea pure şi alea contrafăcute, dar ambele sunt otrăvuri. Dar ziceam că unele costă 20 de lei deci accesibile şi unui copil care are 20 de lei la el, că nu e o avere şi mă gândesc că alea nu-s din gama celor scumpe. Alea cred că-s prafurile din gama psiho sau nişte nemernicii. Dar nu alea care se fac albastre în contact cu substanţa de verificare. Pfuu, cred că ai înţeles ce-am vrut să zic.
Şi da, ştiu de cazuri în care ori era concentraţia letală, ori acolo era un amestec letal. Da, da, da, ai perfectă dreptate!
Mi se ridică părul pe ceafă de ce spui. Deci nu ţara noastră e de vină? Deci şi pe „dincolo” se tratează astfel problema? Doamneee! Unde ajungem, draga mea?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
de fapt aveam in minte faptul ca specialistii, psihiatrii, psihologii, medicii curanti, stiu bine ca exista niste diferente. cand sunt pusi in fata unor efecte stiu clar ce otrava a fost, si o identifica. recunosc manifestarile si stiu inca o data ca a fost cea mai mare mizerie posibila. din pacate in Romania cele mai multe victime sunt copiii.
Anglia isi cunoaste fenomenul, nu stiu daca sa-i spun social, si daca nu-l poate opri, face altceva: educa si te educa.
mie oricum totul mi se pare dezastruos si tragic.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Astaaaaaaaaaa am vruuuut! Nu putem opri, dar ceva tot putem face. Măcar să încercăm. Mno, la noi există educaţie în sensul ăsta, oare? La modul serios, nu nişte broşuri pe care nu le citeşte nimeni.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
in scoli, scumpa mea, ceva face diferenta. chiar daca altora li se pare un abuz, englezii au filtre de securitate: copiii sunt controlati in buzunare!!! da, pur si simplu controlati in buzunare la intrarea in scoala.
la iesirea din scoala monitorizati pana la statiile de autobuz de catre profesorii din echipa de safeguarding si de echipe de politie. plus ca exista cctv-urile.
copiii sunt monitorizati si in spatiul public.
cel mai mult, scolile religioase se ocupa de educatia lor.
dar, pentru orice altceva, se vorbeste deschis, se ofera consiliere, se ofera centre de recuperare, ajutor.
of, Potecuta, cu toate astea, e de rau! pacat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, da, știu sigur că unora asta le pare abuz. Din păcate! Adică ar vrea să fie controlati doar cei care au. Cum? Da, fix așa au spus. Ce logică e asta nu știu.
Da, știu, cu toate astea…
Of, Doamne!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
cred ca asta ar trebui sa se intample si in scolile din Romania. cu siguranta ar trebui sa se intample. ar fi un mijloc de intimidare pe langa altele.
tu stii, scumpa mea, ca pana si la toaleta sunt monitorizati copiii in scolile din Anglia? ca exista profesori care aproba accesul la toaleta?
ceea ce nu vor controla niciodata englezii in scoli este si ramane bullyingul, agresiunea fizica si verbala.
facem studiu de caz, Potecuta, facem un material didactic? il promovam in scoli? hai, cine e cu noi?
hai, pupic! cu toata inima te felicit pentru articolul asta! te imbratisez!
🤗♥️
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aș face asta mâine! Dar nu lucrez în domeniu. Hai să adunăm idei, cum facem să avem acces în școli, cum facem să facem acel material? Mă bag!
Te pup! Mulțumesc din suflet! ❤
ApreciazăApreciat de 2 persoane
cred ca ne-ar trebui un pic de timp, scumpa mea. idei sunt.
Te imbratisez!
🤗
ApreciazăApreciază
Şi eu pe tine!! Pup!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O tema extrem de complicata. Pentru ca ar presupune ca parintii sa stie cu adevarat in ce ape se scalda copiii lor la scoala. Si relatia dintre ei si copii sa fie plina de reciprocitati. Nu stiu daca se intampla cu adevarat asta. Problema grava pe care eu o vad este ca sistemul de invatamant este defect si cei care sunt nodurile lui si sesiseaza defectiunile nu stiu daca le arate mai departe. Sau chiar nu stiu daca le sesiseaza. Fie ca nu pot, fie ca le e frica sa o faca. Banuiesc ca ambele variante pot fi luate in calcul.
Posibil ca reactii punctuale, dar numeroase, ar putea aduce niste corectii. Problema este ca e musai sa fie sesizate si corectate. Pentru ca un sistem este un fel de matrice.
Daca este defect si se vede ca este, este foarte complicat a fi reparat altfel decat de intreaga comunitate, constienta de defectiuni. Altfel este un fel peticeala.
Multumesc si eu pentru articol, Potecuta! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E un lanţ al slăbiciunilor, Suzana. Se pasează vina de la unii la laţii, e un război între părinţi şi profesori, şi în final, nimeni nu-i de vină, dar toată lumea suferă.
Îţi mulţumesc mult! Să ai o zi bună!
ApreciazăApreciază
Incepusem sa scriu, dar am fost nevoită sa intrerup şi nu-mi mai gasesc randurile(?)…
Trăim o perioada nereuşita a occidentalizării societătii ro; este o vârsta dificilă adolescenţa pt copii, dar si pt parinții care incearcă să găsească soluţii umane şi morale. Desigur, ca exemplul parintelui si atitudinea lui in orice situaţie sunt f.importante, dar in acelaşi timp si puterea si vointa unui guvern sanatos, care ar trebui sa apere tradițiile şi sa menţină un climat sigur.
Daca banditii vaneaza si copilăria este f.f.grav! Din istoria altor popoare vedem ca lupta este grea şi necesită masuri radicale. In razboaiele opiumului, China si apoi Vietnamul au inceput cu pedepse ca amputarea unui braţ si au mers mult mai departe. Asa cum acum, chiar cadre universitare laudă (periculos, unii pt popularitate) efectele pozitive ale marihuanei, asa britanicii isi aparau exportul de opium ca fiind un medicament bun (când, cum şi in ce doză ?)
Exemplul copilului care se apăra singur fizic, mi-a placut, dar e un caz particular, pt ca.nu se preteaza oricarui copil. ( Eu mi-aş fi dorit, ca parinte, la un moment dat, sa primesc o reclamaţie de acest fel!)
In incheiete, fara gluma, apelez la vorba dictatorului nostru apus: ‘trebuie sa facem totul’ să protejăm copilăria, aşa frumoasă cum trebuie să fie ea.
ApreciazăApreciază
Total de acord! Da, unii laudă efectele. Dar cred că a scăpat de sub control. Pentru că, din păcate, e demult accesibilă oricui, nu doar celor care ştiu cum şi când să o utilizeze. Şi efectele în astfel de condiţii sunt oricum, numai bune nu.
Vă mulţumesc mult de tot!
ApreciazăApreciază
O temă cumplită și atât de actuală. Problema este că mulți, prea mulți (din păcate), cred că dacă ascundem mizeria sub preș…. problema s-a rezolvat. S-a și amintit aici că sunt mulți părinți care neagă că ar fi vreo problemă cu copiii lor și cu ce fac la școală sau în timpul liber. La fel și conducători de școli, sub nasul cărora se întâmplă grozăvii. Dacă nu se iau măsuri dure acum… va fi prea târziu. Și trebuie să ne implicăm toți. Fiecare cum poate și unde poate. Protejând copiii, ne protejăm viitorul!
Felicitări, dragă Potecuță, pentru implicare! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Şi eu cred la fel, Alex. Că e nevoie de implicare masivă. Şi că dacă se tot ascunde… va da pe afară la un moment dat.
Îţi mulţumesc frumos! Numai bine îţi doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai si eu cu parerea nepopulara :).
Probabil ar fi mai multe sanse sa faca copiii romani marturisiri daca ar avea incredere ca adultii stiu despre ce vorbesc si nu incep sa dea ochii peste cap de groaza. Si nu prea e cazul, cum multi parinti au mentalitati teribil de invechite legate de subiect. Majoritatea stiu atat de putine si se sperie atat de cumplit, ca simti ca mai rau faci sa le zici ceva (iti dai seama ca numai de isteriile disperate ale lui mami si tati n-ai chef). Cum poti sa ai incredere sa-i zici lui maica-ta ca ai testat daca maica-ta (1) nici nu prea stie ce e aia prea clar, da-i e frica, (2) face urat, (3) te taraie pe la medici, (4) vine poate la scoala si-ti strica apele cu prietenii si MAI ALES (5) n-a testat in viata ei sa stie ce e aia, cum se simte si de ce ai fi interesat de ea. Deci ma indoiesc profund ca prietenii copiilor cuiva s-ar lasa asa usor prinsi in genul asta de discutie cu parintii aluia (care poate te ii mai si paresc parintilor personali). Profund ma indoiesc.
Altfel (off topic) problema e veche, la mine in scoala/liceu erau multe si felurite. Ba am incercat cu totii (baietii) sa folosim ala teribil de accesibil din zavarka (ceaiul rusesc se face altfel decat la voi si asta, zavarka, sunt frunze de ceai negru concentrate in extrem de putina apa clocotita pe care le diluezi apoi cu apa din samovar pentru ceaiul ala standard de-l bem noi, nu voi : ). Teina concentrata are efect halucinogen foarte puternic. Se numea chifir. Mie nu prea mi-a iesit, m-a durut doar capul, halucinatii n-am avut norocul :). Eu i-am zis mamei si de asta si de altel mai standard europene, dar ca orice psihiatru (din ala de clinica, nu de tinut manutze) nici n-a clipit (oricum consumatorii sunt prinicipalul client, urmati de demente senile si deprimati), nici n-a uimit-o si nici n-a interesat-o prea tare. Fix de aia i-am si spus de fiecare data cand am incercat ceva. Ca stiam ca nu se tavaleste pe jos si i se rupe. Altfel nu-i spuneam :).
Parerea mea e ca o metoda (ce-i drept dura) de selectie a alora mai slabi. Sunt convins ca nu e o parere populara aici (si ma scuz daca vine lumea sa ma injure) dar eu m-am lamurit de asta in armata (eu am fost generatie cu razboiul 2 cecen). Aia care rezista la presiune scapa, aia care nu, intai „dispar” apoi se duc. Si oricat i-ai fugari pe aia de faciliteaza e cam degeaba atat timp cat lumea e curioasa sa incerce.
ApreciazăApreciază
Cred că numai un părinte ţi-ar putea răspunde. Deci e ok ca la 12 ani să fie dependent? Dacă te sperii, ca părinte, eşti învechit?
Eu habar n-am, că n-am copil.
ApreciazăApreciază
Nu asta ziceam, ziceam ca daca esti plod n-ai sa le spui parintilor nimic daca ti-e frica de reactia lor si daca ii consideri demodati si fara experienta. Tu i-ai fi spus ceva mamei tale daca stiai ca urmeaza o criza de isterie? Eu nu :).
Ce propui tu acolo ca sa scape asa in discutie ca poate copiii personali sau prietenii lor musca momeala mi de pare teribil de naiv. Cine se risca ca parintii prietenului sa dea raportul la ai lui si sa si-o ia? 🙂 Gandeste-te la ceva similar din copilaria ta, gen fumatul.
Parerea mea ca confesiunile inspre adulti sunt facute doar daca plodul in chestiune e sigur ca nu urmeaza istericale si ca adultul ala stie despre ce se vorbeste/ are experienta. Plozii mei fi-vor mai tentati sa-mi spuna daca stiu ca „aia” ce-o fi pe vremea lor am incercat-o si eu, decat daca stiu sigur ca habar nu am despre ce e vorba si doar o sa-i opresc/fac scandal/fac atac de panica.
ApreciazăApreciază
Păi tik-tok n-aveai cum să încerci pe vremea ta, oricâte gadgeturi ai fi avut în copilărie. Ai dreptul ca părinte, să vorbeşti prieteneşte, să le explici că există provocări din cauza cărora unii copii au murit? Sau e tot selecţie naturală şi ăia slabi n-au decât?
Tu zici despre comunicare. Şi eu tot despre comunicare vorbeam. Numai că eu am pornit de la ideea că părinţii români, de adolescenţi, sunt cei din prezent, nu cei de pe vremea lui Ştefan cel Mare.
ApreciazăApreciază
Numai daca te familiarizezi cu tik-tok-ul si provocarile inainte sa tii discursul :). Altfe orice plod interpreteaza (si pe buna dreptate) ca habar nu ai ce vorbesti 🙂
ApreciazăApreciază
Ce să zic, îmi place părerea ta despre tăți copiii lumii 😂
Așa o fi, habar n-am, chiar nu știu.
ApreciazăApreciază
Si da, e selectie naturala. Mereu a fost. Acum sunt doar alte provocari (nici macar daca ne referim la droguri, ca astea-s o problema de la inceputul umanitatii…)
ApreciazăApreciază
Nu mă bag! Serios! Dar parcă nu poți lăsa totul pe selecția aia când e vorba de propriul copil. Dacă e mai bleguț, îl lași să moară?
ApreciazăApreciază
Nu, sigur ca nu, dar daca e mai blegut ce sanse crezi ca are pe termen lung cand ramane fara ajutorul tau? 😀 Oricum eu nu ziceam ca nu tb ajutati ci ca ma indoiesc ca majoritatea plozilor vor face marturisiri cand ii vor trage de limba adultii despre genul asta de probleme. Mai degraba cred ca aia de-o fac sunt exceptii, nu regula :).
ApreciazăApreciază
Păi nu tras de limbă, Vladen. Asta e diferența între părinți mișto și altfel de părinți. Cu ăia mișto nu-i nevoie de tras de limbă. Dar mișto nu înseamnă neaparat că-l lasă să facă ce vrea, cum vrea, când vrea.
ApreciazăApreciază
Pai de ce doar un parinte mi-ar putea raspunde? Ca eu n-am intrebat ceva. Doar am afirmat ca copiii romani sunt probabil teribil de putin tentati sa faca confesiuni in domeniu avand vedere reactia de groaza absoluta si neinformate pe care o au majoritatea adultilor/paintilor despre subiect.
ApreciazăApreciază
Păi pentru că eu, nefiind părinte, nu ştiu cum e să vină copilul la 12 ani să zică că e consumator. De aia am zis aia cu părintele care ar putea să te contrazică sau nu. Nu ştiu cum sunt părinţii români. Ştiu despre părinţii mei, dar eu am fost adolescentă când prafurile nu erau chiar aşa la îndemâna oricui.
ApreciazăApreciază