Popas pe un peron de viaţă

Ştiu, e luni. E toamnă şi e luni. Sau e luni şi e toamnă. E senin acoperit de nori şi e adiere de vânt. Au fost şi vor fi ploi şi ne cad frunze-n drumul nostru mereu grăbit. Uneori, ne cad din amintiri direct în suflet. Se mai întâmplă să ne cadă şi din priviri, dar pe astea le ştim ascunde. Cu măiestrie chiar. Cu gesturi mici sau cu mişcări ample, în funcţie de ce vrem să arătăm şi cât vrem să ţinem doar pentru noi.
Ne enervează traficul. Că e prea aglomerat. Aşa cum, nu demult, ne enerva pustiul de pe străzi, din parcuri, de peste tot. Ne enervează aglomeraţia din magazine şi-i acuzăm pe toţi ceilalţi deşi şi noi contribuim la ceea ce ne evervează, şi alţii ne acuză de acelaşi lucru. Că nu au loc, că nu au aer. De noi. De ei. Cei care se grăbesc ne enervează pentru că se grăbesc. Cei care merg prea încet ne enervează pentru că nu se grăbesc. Că nu merg în ritmul nostru, în ritmul impus de noi. Cei care ne zâmbesc devin suspicioşi sau măcar ciudaţi. Cei încruntaţi ne sunt antipatici, că nu ne zâmbesc. Cei care ne laudă ne sunt duşmani, că nu ne ajută să creştem, să evoluăm. Cei care ne critică ne sunt duşmani, că ne împiedică să creştem, să evoluăm.
Cei care sunt de acord cu ce spunem nu sunt buni parteneri de discuţie, că nu ne putem impune punctul de vedere. Cei care ne contrazic nu sunt parteneri buni de discuţie, că nu ne lasă să ne impunem punctul de vedere.

E luni. Şi e toamnă. Şi noi, mereu nemulţumiţi, mereu în contradicţie cu noi, căutăm mereu motive pentru a fi nemulţumiţi. Şi ne nemulţumeşte clipa în care nu le mai găsim. Ne face vulnerabili. Ne pune-n situaţia de a simţi emoţia. Şi asta ne încurcă. Ce să facem noi cu asta? La ce bun? Şi îi punem la colţ pe cei care găsesc motive şi de zâmbet, şi de bucurie, şi de speranţă. Sunt naivi. Sunt prea visători. Sunt chiar proşti. Şi ne enervează. Şi ne place asta. Ne sperie gândul că într-o zi nu vom mai avea nimic de criticat. Nu vom mai avea bolovani de azvârlit. Ce vom face atunci cu preaplinul din noi? Dar e mult până atunci. Mai mult decât putem cuprinde. De fapt, nici nu se va întâmpla. E imposibil ca, dintr-o dată, lumea să fie copia noastră fidelă. Şi chiar de va fi să fie, şi atunci vom avea motive de nemulţumire. Vom critica lipsa de originalitate, şi tot vom găsi ceva care să nu ne facă să ne analizăm pe noi, cu noi.

Dincolo de toate astea, într-un ungher de lume, de ţară, de suflet, Bianca uită pentru noi. Şi, cine ştie, poate de aia putem noi să fim supăraţi că e toamnă şi e luni. Sau poate nu.
Mi-e imposibil să spun ceva, orice, despre textul ăsta. E scris impecabil, e aşa cum cred că arată perfecţiunea unui reportaj. Sau cum ar trebui să arate. Ar fi oricum nedrept să spun ceva, orice. Să spun ceva despre poveste? Despre o viaţă de om? O astfel de viaţă de om? Ar fi o nedreptate şi mai mare.
Nu pot decât să vă rog să vă acordaţi timp şi să citiţi. Ştiu, e luni. Şi ştiu, noi suntem mereu grăbiţi. Poate că avem, dacă nu de învăţat, atunci de câştigat ceva. Sau invers. Poate că timpul petrecut între aceste rânduri va înflori cumva în inimi, şi emoţia simţită ne va arăta că se poate. Că încă se mai poate. Că e toamnă şi e frumos. E frumos să ne fie şi toamnă.

Mulţumesc, Viorel Ilişoi! Pentru timp câştigat, pentru lacrimă şi zâmbet, pentru licăr în privire. Şi pentru toate celelalte!

Foto

Publicitate
Acest articol a fost publicat în Suflet pe poteci și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Popas pe un peron de viaţă

  1. E toamnă, e luni și poate într-o altă toamnă, într-o altă luni, poate vom învăța să fim mai buni

    Apreciat de 2 persoane

  2. sticri zice:

    Nu am stiut niciodata daca destine tragice precum acela al doamnei Bianca trebuie sa le povestim, expunem sau trebuie sa le ingropam, nu neaparat in uitare. Daca le ingropam, riscam sa nu ne cunoastem istoria si sa fim luati prin surprindere atunci cand se repeta. Daca le comentam si le expunem, atunci vom mentine starea de ura dintre diferire grupuri etnice, natiuni, etc

    Bunicul meu a luptat in razboi (ww2) si i-a urat pe rusi, a fost chiar impuscat dar a supravietuit. Pt ca eram interesat si-l intrebam, mi-a povestit in detaliu foarte multe aspecte despre „armata eliberatoare”, iar eu am ales sa le ingrop undeva in mine, nu prea le-am spus mai departe. Dar acum, vazand razboiul de langa noi si ceea ce se intampla pe acolo, mi-am amintit despre multele nenorociri facute pe aici de „armata eliberatoare’ si care mi-au fost povestite de bunicul meu. E incredibil cat de mult seamana situatia cu WW2. Atrocitatile pe care le fac rusii acum in Ucraina le-au facut si pe la noi.

    Acum trecand de la doamna Bianca la articolul tau, eu pot spune ca intotdeauna vom cauta sa gasim explicatiile in exteriorul nostru si vom arunca vina asupra celorlalti, niciodata nu o sa fim noi vinovati ….. asa e cel mai simplu, asa vrea Egoul nostru.
    Pai nu-i mai simplu sa aruncam vina pe ceea ce e in exteriorul nostru decat pe noi, sau pe ceea ce e in interiorul nostru? 😉

    Apreciat de 3 persoane

    • Sticri, nu știu, cred că ura se naște în anumite condiții. Ai văzut, în articol, că românii au fost cei care. Tu ești român. Eu la fel. Ai face asta vreodată? Ai merita să te urască nepoții doamnei Bianca pentru ce au făcut românii atunci? De ce au făcut asta? În ce condiții… etc. E complicat.
      Să ne gândim la unguri. E cazul să îmi urăsc amicii unguri? Știi ce vreau să zic.
      Da, se repetă ce am auzit și eu, de la bunicii mei, despre ce a fost. Dar de aici până la a-i urî pe toți rușii și a-i eticheta, e mult. Așa, suntem și noi hoți și leneși și mâncători de lebede.
      Asta apropo de generalizarea de care am tooot zis și s-au inflamat nește sensibili. Mă doare-n cot, dacă nu se poate vorbi omenește cu ei, eu am încercat. Dar cam asta e. Păi ori toți, ori doar unii. Că așa cu toți numa io nu, merge numai la grădiniță.
      Am înțeles exact ce ai vrut să zici și da, așa e. Dar cred că starea aia de ură nu se menține dacă știm și dacă înțelegem. Mai degrabă dacă bâjbâim între ce ni se pare și ce credem că a fost.
      Păi n-ai tu dreptate? Păi nu-i mai simplu să împroșcăm în tot ce mișcă-n jurul nostru, râuri-ramuri, decât să ne uităm în oglindă? Păi ba da. 😀

      Apreciat de 2 persoane

      • sticri zice:

        Apropo de unguri, o sa zic o gluma de pe net. – Cica in Secuime, dupa iod o sa se distribuie si Autocalmin ca sa se mai calmeze cu autonomia– 🤣🤣

        Potecuto, eu n-am din astea cu patria, cu neamul meu, cu romanismul, cu dacii si Burebista, etc. Dupa mine as desfiinta granitele, pt ca pe unde am mers in lumea asta, daca dau deoparte „cutumele si credintele locale” , am observat ca avem cam aceleasi nevoi si dorinte.

        Ai dreptate, nu m-am exprimat eu corect, eu n-am nimic cu rusii ca popor/natiune, eu am ce am cu „bocancul rusesc” si cu „mizeria” din fruntea bisericii lor pe nume Kirill.

        Totusi, orice rus „inocent” care trece o granita si incepe sa simta din musafir, proprietar, atunci o sa fie tratat de mine ca atare …

        Acum in Ucraina, rusii fac deportari si inlocuiri de populatii in zonele ocupate. E cam acelasi lucru cu ceea ce a trait doamna Bianca.

        La noi in Ro, in perioada interbelica era o situatie stranie. Cu toate ca romanii erau majoritari pe aceste meleaguri, in toate orasele mari, afacerile erau detinute de straini, nu neaparat evrei, iar structura etnica in orase era foarte ciudata deoarece romanii erau putini si in general ei erau „prostimea”.
        Exista o explicatie a numarului mare a evreilor din Iasi, pt ca nu a fost asa intotdeauna. Ar trebui sa ne intrebam cu cine si ce afaceri faceau pe acolo. Sunt multe chestiuni, unele chiar foarte delicate. Oricum, nimic nu justifica masacrarea evreilor care a avut loc la Iasi si apoi deportarea lor.
        Da sunt roman, dar ar trebui sa spunem ca intelectualitatea interbelica din orasele noastre si mai toti afaceristii nu prea erau romani. Aici putem include si avocatii, medicii, etc.

        Evreii au fost educati intotdeauna, mergeau la scoala si-si vedeau de comunitatea lor, nu se amestecau cu noi.

        Nu stiu daca ai observat dar doamna Bianca are poze de cand era bebelus. Asta arata ca familia ei era instarita deoarece in acele vremuri romanii doar cand se casatoreau faceau o poza si apoi si-o agatau pe un perete in camera „curata” din casa, unde nu statea nimeni.

        Apreciat de 2 persoane

        • Buuuună gluma! 😀 😀

          Da, Sticri, ştiu ce zici. Am avut în familie, dar nu ştiu nici acum dacă era doar prietenă sau o rudă îndepărtată, o doamnă plecată în Israel. Fugită, mai degrabă. Şi vorbeau despre ea ca despre o doamnă elegantă mereu, foarte şcolită, foarte bine. Era mai în vârstă decât bunica deci cam pe acolo…
          Deci da, unii dintre ei au fost bine poziţionaţi. Dar asta doar ca detaliu. Că n-are nicio legătură ce ce-au trăit.

          Apreciază

          • sticri zice:

            Departe de mine gandul de a-i acuza de ceva doar pt ca erau scoliti si bogati. Aici nu e vorba doar de evrei, as introduce ungurii de pe la tine, armenii, turcii, grecii dar si alte nationalitati care se incadrau in „scoliti si bogati”. Acest statut social al lor a fost exploatat si „prostimii” le-a fost inoculata ideea ca ei sunt saraci pt ca acei bogati le fura tot. Ca atare a fost foarte usor pt clasa politica, ca sa-i rascoale pe romani contra acestor minoritati. Asta au facut legionarii, comunistii, dar si Antonescu care a ordonat masacrul evreilor de la Iasi. Fac o paranteza, pt ca nu ma pot abtine si pt ca nu suport neadevarurile si spun raspicat ca atunci cand evreii erau masacrati si deportati din tara asta, noi aveam rege ….. 😉 Regele si Casa Regala de la noi nu e vinovata de nimic, de absolut nimic …. niciodata. In toata istoria lor au facut numai fapte bune 😉😉🤣🤣🤣
            Mihai e numele acelui rege care e „cantat” peste tot in Ro si care a fost rege din 40 in 47, exact in cea mai neagra perioada.
            Gata inchei paranteza….😉

            Apreciază

            • Da, Sticri, ştiu că nu ai acuzat şi nu ai „bătut” înspre asta.
              Of. Tot îmi e tare greu să cuprind cu mintea toate astea…

              Apreciază

            • sticri zice:

              Eu pornesc de la premisa ca trebuie sa ne asumam trecutul si sa ne cunoastem adevarata istorie. Toate astea nu pentru a da vina pe cineva ci pentru a nu repeta. E adevarat, uneori sunt pastile amare, dar alta solutie nu avem ….

              Apreciat de 1 persoană

            • Sunt de acord cu tine!! O singură întrebare însă: cum ştim că istoria adevărată e aia pe care o ştim noi? Întrebăm oameni ca doamna Bianca, ca bunicii, da. Dar e destul pentru o imagine clară?
              Cu riscul de a-mi pune-n omenirea-n cap, eu în manualele de istorie n-am încredere.

              Apreciat de 1 persoană

            • sticri zice:

              Eu am aflat despre adevarata istorie de la bunicul meu atunci cand i-am povestit ce invatam la scoala la.istorie 🤣🤣🤣 si el mi-a spus ca e fals ceea ce e in cartile de istorie, poate nu tot.
              Eu chiar daca sunt prin definitie un om „tehnic”, am ales si am dat bacul la istorie. Mie mi-a placut istoria.
              Nu am un raspuns la intrebarea ta, dar macar stiu ca istoria noastra a fost si e falsificata.
              Uite, spre exemplu daca se doreste sa se afle ceea ce faceau exact domnitorii de pe la noi se poate merge la Istanbul si se poate cerceta arhiva. Toate bataliile oto.anilor au fost bine documentate de catre scribi ai sultanului. Acolo se poate vedea cu exactitate ce parere aveau despre „slugatorii” romani, pardon, domnitorii romani. Daca s-ar publica ceea ce e pe acolo, „aura” celor mai multi domnitori s-ar prabusi …

              Apreciat de 1 persoană

            • Taaa-daaa! 😉
              Mulţumesc, Sticri!
              Am dat la geografie bacu’. De istorie m-am ferit, că nu ţin minte ani. 😀

              Apreciat de 1 persoană

  3. Oana Sava zice:

    Potecuta, am citit. Nu-ți spun ce cred. Ce aș mai putea spune…?!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Issabela zice:

    Nici eu nu pot să mă exprim… sînt, într-adevăr, mute marile dureri. Și, în același timp, cred, trebuie, e bine să se știe ce s-a întîmplat.

    Apreciat de 2 persoane

  5. Ecoarta zice:

    A fost cumplit în anii aceia! Pentru unii dintre semenii noștri a fost mai mult decât cumplit!
    Eram prea mică să pun întrebări despre războaiele în care bunicul patern și-a lăsat sănătatea. Îl ascultam, dar nu întrebam. Azi aș întreba, dar n-am pe cine. Cei ce-au ars în iadul războiului nu mai sunt.
    Iar noi suntem mereu nemulțumiți de tot și toate!
    Recunosc: și eu mai am din când în când câte o nemulțumire!

    Apreciat de 2 persoane

  6. Iosif zice:

    Am citit multe din tragediile acestui popor, iar articolul calvarului acestor oameni, recomandat de tine, nu face decât sa accentueze tristetea si durerea sufleteasca, a ceea ce pot produce luptele si razboaiele fraticide, iar în timp ce citeam, gândul m-a purtat la un poem (imn crestin anonim) extrem real, înca actual, pe care (cu îngaduinta ta) îl alatur acestor gânduri:

    Nu-i singur Iuda vinovat
    de sângele ce se dădu.
    Nici marii preoţi, nici Pilat,
    ci lumea-ntreagă prin păcat!
    Şi eu, şi tu…
    Şi eu, şi tu…

    Nu drumul greu spre Golgota,
    nici biciul, când Isus căzu.
    Şi dacă crucea grea era,
    povara noastră şi mai grea!
    A mea, şi-a ta…
    A mea, şi-a ta…

    Nu patru cuie L-au străpuns,
    când El pe cruce se-aşternu.
    Ci noi, cu sufletul ascuns,
    cu mii de patimi L-am străpuns!
    Şi eu, şi tu…
    Şi eu, şi tu…

    Nu doar bătrânii cărturari,
    nu doar mai marii preoţi, nu!
    Şi noi am râs cu ochi murdari,
    şi noi suntem cei doi tâlhari!
    Şi eu, şi tu…
    Şi eu, şi tu…

    Şi nu ostaşilor prin sorţi
    cămaşa albă şi-o dădu.
    Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
    Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
    Şi eu, şi tu…
    Şi eu, şi tu…

    Nu doar în stânci, sub lilieci,
    nu doar sub lespede zăcu.
    Ci L-am ascuns ca pentru veci
    sub piatra unor forme reci,
    Şi eu, şi tu…
    Şi eu, şi tu…

    Şi-acum Isus cel condamnat
    azi El te-ntreabă: “Da sau nu?
    Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
    Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
    Eu am spus da.
    Dar tu? Dar tu? …

    O saptamâna sublima, învesmântata în bucurie, pace si Lumina divina, draga Potecuta!

    Apreciat de 3 persoane

    • Din ce știu eu, are un autor: Costache Ioanid.
      Mulțumesc, Iosif! Seară frumoasă!

      Apreciat de 2 persoane

      • Iosif zice:

        Da, asa e!

        Apreciat de 1 persoană

        • Marina Costa zice:

          Eu am auzit-o priceasna cantata inainte de Pasti, nu stiam ca are autor!

          Apreciază

        • Iosif zice:

          Exista mii de Oameni de cultura geniali, din epoca trecuta de trista amintire, „anonimi” pentru majoritatea românilor contemporani, români autentici, iubitori de neam si tara, care au suferit prigoana comunismului ateist dictatorial, de peste 50 + 32 de ani, de falsificare a istoriei si ascunderea realitatii istorice obiestive, iar „Memorialul Durerii” din Sighetu Marmatiei este înca o dovada vie, a realitatii însângerate prin care a trecut crestinismul si slujitorii Cuvântului (AAAE) asasinati fizic, sufleteste si spiritual de (demo(N)cratia socialista) a formarii ideologiei omului n0u, care a devenit vizibil „omul faradelegii” contemporan sau noul „Antichristul” sarpele inteligent, aparent stralucitor, tentant, atragator, însa extrem de înselator si distrugator de suflete inocente…
          Costache Ioanid în 1940 – Citind Biblia pe o bancă, în parc, este observat de Mihai și Sabina Wurmbrand care îl invită la Biserica Lutherană păstorită de Richard Wurmbrand. Începe studiul aprofundat al Bibliei și scrie primele poezii creștine.
          1941 – 1944. Este încadrat cartograf la Marele Stat Major.
          1958 – 1961. Își câștigă existența din picturi. Frecventează serviciile divine ale Bisericii Penticostale din Calea Moșilor. Scrierile sale circulă ilegal prin toată țara. Refuză să scrie în slujba propagandei comuniste.
          1961 – 1966. Lucrează ca desenator tehnic la IPROMET.
          1963 – Se află sub stare de arest la Malmaison. Este anchetat pe tot parcursul anului.
          1966 – Frecventează Biserica Lutherană. Este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți poeți creștini alături de Traian Dorz și alții. – WekipediA –

          Zi însorita, binecuvântata si fericita, draga Potecuta

          Apreciază

          • Iosif, eu ştiam despre Costache Ioanid. Nu punctual, dar ştiam. Mă bucur că ai descoperit acum autorul acestor versuri, era păcat să se distribuie greşit informaţia cum că nu au autor.
            Zi bună!

            Apreciază

  7. Mugur zice:

    A existat și un revers al medaliei, căci evreii erau și iubiți printre români, au fost și ajutați și ocrotiți/ascunși de către români. Eu nu pot da cifre, dar știu de la mama că au fost și astfel de români, care au fost creștini prin fapte, fără să țină cont de etnia celui apărat, așa cum nu făceau diferențe nici în timpul jocurilor între copii.
    Nu toți au fost răi, nu toți au fost buni, fie că vorbim de ruși, români, evrei, unguri, etc.

    Apreciat de 3 persoane

    • Bineînţeles, Mugur! Dar nimeni nu spune că au fost doar răi sau doar buni. Nici măcar doamna Bianca, deşi poate ar fi fost îndreptăţită să o facă.
      Bine, nimeni aici. Că altfel sunt destui care o fac…

      Apreciază

      • Mugur zice:

        Îmi place această diferențiere între aici și în rest.
        Cumva simt nevoia extinderii, poate tocmai din cauza multor acuze ce se aduc, fără a se aminti și de ceilalți, care nu au făcut rău, din contră. Și mai este faptul că informațiile mi-au parvenit din sursă directă, sigură.

        Apreciază

  8. “…soldatul s-a îmbunat și a lăsat-o să stea la coadă, ma ales că n-ar fi deosebit-o nimeni de copiii români, era la fel ca ei.”
    dureros, crud!
    stii ce e mai dureros, Potecuta? lumea este cruda in continuare. mai mult sau mai putin.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Diana zice:

    Sub o forma sau alta, in lume se intampla si azi atrocitati (se vor intampla cat va fi lumea, lume – nimic nou sub Soare)…
    Lumea intreaga pare ca tinde sa devina un imens lagar in care multimea e supusa prin frica. Nu avem baioneta intre ochi, avem amenintari: foamete, boli, razboaie, „crize” de tot felul… (de terorism nu se mai aude nic’ – n-a tinut figura, au trecut la altele)
    Oamenii ca doamna Bianca (atatia cat mai sunt) recunosc semnele a ceea ce ar putea urma… Sunt prea indolenti tot mai multi oameni, prea ignoranti, prea concentrati pe sine… prea rai unii cu altii.
    Cel mai recent exemplu: oameni veniti in Ro la inceputul „pandaliei” au fost, multi, inchisi pe te miri unde – coborati din autocare si dusi cu jandarmii in diverse cladiri care erau mai apoi pazite de indivizi inarmati. Cati au fost cei care le-au sarit in ajutor? Unii voiau sa-i stampileze! Desigur… era vorba de-o boala zisa ucigatoare. Ce se intampla azi in China e nebunie… dar cui ii pasa? Milioanele de refugiati de pretutindeni traiesc (un fel de a spune), practic, in lagare numite pompos „tabere de refugiati”. Cui ii pasa?
    Sunt cateva dintre motivele pentru care ma enerveaza cei care, la adapostul anonimatului (sau nu), improsca venin, incearca sa bage zazanie intre oameni (si le merge, uneori!)
    Altfel spus: istoria de atunci se poate repeta oricand, desi o cunoastem.

    M-am cam aprins, Potecuta, dar nu sterg ce-am scris, cu toate ca focul s-a cam stins dupa ce-am terminat de scris. 🙂
    Zi frumoasa iti doresc! ❤

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu e voie, Diana. Tu nu vezi că dacă încearcă cineva să spună, frumos, că ura asta între noi, că aruncatul cu venin şi cu negativism în orice şi oricine, ăla e pus la colţ pe motiv de ăla care aduce cenzura? Te doare mintea. Şi după asta te apucă frica. Şi după asta, te apucă sila. Nu mai am nervi pentru asta. Pur şi simplu ies din orice astfel de discuţie.
      Nu mai e voie să spui: băi, te rog eu vorbeşte politicos, te rog eu nu mă lua peste picior, te rog eu nu mă jigni, sub umbrela tâmpită a ironiei care se vrea glumă proastă, hai să vorbim omeneşte, că nu ţi-am făcut nimic. Nu poţi. Se inflamează pe motiv că eşti nepoata lu Gates şi ăla, unchiu adică, te-a obligat să-i bagi pumnu-n gură. E democraţie, ce mama naibii? Adică el are voie să fie nesimţit, tu n-ai voie să-i atragi atenţia.
      Am fost oaie proastă doar pentru că nu am scris nimic despre pandemie. Cică mi-a fost frică. Cică am fost plătită de „ei”. Care ei, nici acum nu ştiu. Ce să zic, ăia care-au făcut spume scriind despre cei care n-au scris ne-au salvat. Gata, datorită lor s-a terminat pandemia. Îhî. Fix aşa-i. Nu mai am loc să mă plimb în Piaţa Mare că-i plin dă statuile lor.
      Şi da. Lumea a fost împărţită în oi proaste şi spălate pe creier şi criminali nesimţiţi care nu s-au vaccinat. Şi noi, ăştia încă normali, care ne-am văzut de treabă, am fost muşcaţi de fund de unii şi de alţii. Că dacă n-ai scris, ori e clar că te-ai cipat şi acu prinzi bulgarii cu cinci gie, ori nu te-ai vaccinat şi din cauza ta au murit oamenii care au murit.
      Şi citeşti povestea unui astfel de om şi citeşti ce zice ea despre cei care i-au omorât prieteni şi familie şi i-au nenorocit copilăria şi te întrebi, retoric… unde mai sunt oamenii din oameni?
      Na, acum m-am aprins eu.
      Îţi mulţumesc mult! Zi bună să ai!

      Apreciat de 2 persoane

      • Diana zice:

        Of, Potecuta! Oi proaste sau criminale suntem – ba pentru unii, ba pentru altii – de cate ori ne exprimam opinia sau alegem sa n-o exprimam… Cei care nu-si exprima vreo parere – chiar si un „nu stiu” – mai ales cand sunt intrebati punctual, isi asigura linistea, dar au si „privilegiul” de a sustine oricand – la final de „razboi” – ca ei erau – „tacit” – in tabara care, in final, „a castigat”. Cred ca acesta e unul dintre motivele pentru care unii ii „ataca” pe cei care tac, pentru ca e un fel de „stat la geam in spatele perdelei”. NU afirm ca e corect!
        Vorba ta: cand laudam, unii acuza ca periem; cand refuzam sa criticam suntem lasi sau ipocriti; oricum o dam, cuiva nu-i prieste. Tuturor acestora ar trebui sa le „aplicam” zicala: cainii latra, caravana trece.

        In opinia mea, in anii 2020 si 2021 (mai ales primul) s-a observat destul de clar (in toata lumea) spre ce inclina majoritatea – si e semn rau, indraznesc sa afirm.

        Vor exista mereu oameni gata sa ucida/inchida alti oameni doar pentru ca au alta opinie, alta convingere, alta religie s.a.m.d. Si asta chiar ma sperie. Si dupa ce ucid, dupa ce trece ceva timp, apar pozand in mimoze, sustinand fix ceea ce blamasera. Corect! Sa ne schimbam opinia chiar si radical e ok, sa negam, insa, ca la un moment dat am avut o parere contrara e ipocrizie. Si asta fac multi: si cei care au „turnat”, si cei care au oprimat si etc..
        De pe unele site-uri au disparut articole in care autorii aruncau rahat in unii si in altii (in functie de propria parere despre pandalie) – le-au sters autorii; de pe blogul meu unii si-au sters anumite comentarii (cele care azi sunt contrazise de fapte)

        Si eu iti multumesc, Potecuta!

        Apreciază

        • Diana, draga mea, eu am spus mereu că cred în oameni, fie ei şi pseudonime. Dar am un mare, chiar foarte mare “dar” legat de problema asta cu scrisul despre. Eşti de acord cu mine că există o posibilitate, fie ea şi de 1 la sută, ca cineva să fi făcut toate dozele de vaccin, că a vrut, că a crezut, că avea bilete de vacanţă şi nu a vrut să le piardă, că i-a zis şeful, că puii mei, orice, şi pe blog să înjure vaccinaţii şi să spună că ăia care s-au vaccinat sunt nişte tembeli şi proşti şi s-au lăsat otrăviţi? De distracţie. Să le dea unora de rumegat.
          Eşti de acord că există oameni care poate n-au scris nimic, dar care au avut salariul tăiat, că nu s-au putut duce la muncă, pentru că nu au vrut să se vaccineze şi pe atunci era obligatoriu? Sau chiar şi-au pierdut joburile, pentru că au rămas drepţi în ceea ce au crezut?
          Dacă e să facem o diferenţă între ăştia doi, oare cu care te-ai duce tu la război, dacă ar fi… vorba aia din bătrâni?
          Înţelegi? Adică sincer, apreciez şi respect păreri, nu-s ipocrită, apropo de ce scriam în postarea cu critica, pe net îţi scriu eu ţie acum. Contează enorm orice părere şi e demnă de luat în seamă. Dar hei, e doar o părere. Uneori e nevoie poate şi de acţiune.
          Ştim noi ce făceau oamenii ăia care n-au scris în timp ce noi scriam şi ne ridicam statui că băăă, sunt un erou, bă, iote că eu am scris, că mie nu mi-e frică, bă, de nimeni, nu ca laşii ăia care stau ascunşi şi nu scriu. Băi, surpriză, poate că laşii ăia chiar erau pe afară, cu mâna pe lopeţi, pe bâte sau pe ce era nevoie, să ne scoată din rahat.
          Şi poate că după o zi întreagă, deschideau şi ei blogul şi scriau bancuri, să nu o ia razna. Era oaza lor de bine. Şi veneau deştepţii să le fluture sub nas că sunt laşi că nu scriu despre cum se dă rahatul la o parte. Cam asta a fost. Şi când îi vedeam cum se împăunează singuri şi cum scuipă pe unde apucă, mă apuca la început tremuratul. După aia, doar râsul, că deh, ce să ceri de unde nu-i. Adică să ajungi să spui că cine n-a scris n-a scris de frică sau pentru că e plătit sau pentru că e prost şi cine-a scris e un viteaz căruia nu-i e frică de Virginia… ăsta, de nimeni, e de râs. Şi eu am râs mult, după, repet, ce a ajuns să nu mă mai afecteze. Că mi s-a spus direct că-s laşă deci n-am scăpat nici io 😀
          Evident, nu se aplică în toate cazurile. Nu susţin că cine n-a scris a făcut ceva măreţ dincolo de virtual. Nu se exclud, nu se includ. Dar în perioada aia chiar că mulţi au luat-o grav de tot prin mărăcini cu logica. Şi cu tot.
          Şi da, eu pe cei care preferă să-şi asigure liniştea îi înţeleg perfect. Sincer.
          Pentru că aşa cum bine ai spus, sunt unii în stare să îţi dea în cap doar pentru că îndrăzneşti să ai altă părere şi pe urmă să pozeze-n sfinţi. Nici usturoi n-au mâncat… ştii tu 😉
          Eu îmi asigur liniştea şi nu scriu niciodată despre vot. Treaba fiecăruia ce face. Eu cred că a merge la vot e mai util decât a scrie că ăia care nu merg sunt proşti.
          Seară faină să ai!

          Apreciat de 1 persoană

          • Diana zice:

            Sunt total in asentimentul tau!
            Ai observat ca nu prea poti sa-ti asiguri linistea, orice ai face… Zambesc amar.
            Esti o fericita ca reusesti sa ramai calma in nebunia care bantuie. Imi place sa cred ca si mie-mi iese, dar sunt si cazuri in care o iau pe aratura. Imi place sa cred ca, de regula, comentez fapte, nu oameni, dar uneori am sentimentul ca anumiti oameni se „contopesc” cu faptele in cauza. (multe-mi mai plac! sa nu mai zici cuiva, te rog)
            E o prostie sa acuzi pe cineva ca-i las sau prost sau etc. doar pentru ca nu… se baga-n troaca (sau ajunge acolo desi e manat de intentii bune). 😀

            🙂 La ce oferte avem cand votam… Cred ca e ceva tare sucit cu „politicienii” români – foarte rar s-a intamplat in ultimele „mandate” ca cei care au castigat alegerile sa si ramana la putere 4 ani (oricare ar fi fost castigatorii).
            Multumesc! Zi frumoasa!

            Apreciat de 1 persoană

            • Am căutat cel mai recent comentariu al tău la mine, să îţi spun că azi am încercat de 6 ori să comentez la tine şi nu vrea nicicum să mă lase. Şi de pe Chrome, şi de pe firefox, şi de pe telefon, şi anonim, şi cu link de blog, nu mă lasă şi gata. Îmi pare tare rău, dar nu am cum. Şi nici nu ştiu ce altceva să fac. Îţi spuneam aşa: ce surpriză frumoasă! Eşti o minunată, ţi-au ieşit tare, tare bine toate, nu pot alege! Bravo ţie!

              Apreciat de 1 persoană

            • Diana zice:

              Iti multumesc, Potecuta! ❤
              M-am gandit ca nu s-au rezolvat problemele de gen – ba chiar s-au inrautatit: autori pe Blogger nu pot comenta pe propriile bloguri! 😦
              Te rog, nu mai pierde timpul… Daca nu reusesti din primele doua incercari, din browserul pe care-l folosesti de obicei, renunta. Imi pare rau sa nu te vad acolo 🙂 dar nu-mi place sa stiu ca butnezi in gol. Poate ca e timpul sa schimb "formatul" blogului.
              Noapte buna!

              P.S. Cred ca acest comentariu va aparea cam aiurea, dar nu am vazut "raspunde" in ultimul comentariu scris de tine.

              Apreciază

            • Apare ca răspuns, Diana. Şi dacă nu ar fi fost aşa, tot bine ar fi fost. Că nu ţine nimeni cont să fie toate „la dungă” 😉
              Îţi mulţumesc! Sper să se rezolve. Că ştiu că e neplăcut şi pentru tine. Eu mai încerc 🙂

              Apreciază

  10. Ce ar mai fi de spus?
    Când citești despre destine tragice parcă uiți de nemulțumirile proprii. Cel puțin eu în asemenea momente nu pot decât să fiu recunoscătoare!
    Mulțumesc, Potecuță pentru freamătul interior provocat!💛

    Apreciat de 2 persoane

  11. Sfâșietoare poveste de viață, care trebuie citită oricât de mult doare, tocmai pentru a ști cu adevărat ce a fost și a învăța cât mai multe din ororile pricinuite de neoameni. Neoameni care mai există, se înmulțesc și ar putea repeta tragedii pe care nu le mai credeam posibile.

    Apreciat de 1 persoană

  12. Tatar Lau zice:

    Când minți înfierbântate pornesc războaie, oamenii își pierd umanitatea. Bianca a deschis ochii într-o lume măcinată de ură, într-o vreme când oamenii au fost încântați de discursuri naționaliste, uitând de iubirea frățească.
    Niciodată nu am înțeles cum poate cineva care Îl iubește pe Isus, să aibă atâta ură pe evrei. Atrocitățile la care au fost supuși nu pot fi comparate decât cu cele ale comunismului ce a pus stăpânire pe estul Europei. Dar tot de ură a fost vorba, de oameni fără Dumnezeu.
    Ai dreptate, Potecuță. Generalizările nu sunt corecte. Mai mult, eu cred că, procentual, oamenii buni și cei răi sunt împărțiți la fel în toate neamurile, în toate societățile. Poate unii sun îmbrăcați mai bine decât alții, dar în adâncurile lor ascund aceleași caractere.
    De aceea, mi-aș dori să citesc și povești ale celor care au trăit ororile regimului comunist adus de ruși în România, să citesc într-o zi povestea preotului care nu a acceptat să-și schimbe confesiunea, plătind alegerea lui cu închisoare și ostracizare familiei, care și-a dat copii spre înfiere, pentru ca ei să poată face școală, care la bătrânețe și-a simțit inima zdrobită când unul dintre copii i-a spus: „Tată, de ce n-ai trecut și tu la …, să fi avut și noi o viață normală „.
    Așa e, nu sunt bune generalizările…

    Apreciat de 2 persoane

    • Aş vrea şi eu să citesc despre acele poveşti. Unde le găsim? Eu am împărtăşit ce am găsit, pentru felul în care e scrisă povestea asta. Şi ce am învăşat eu de aici. Că e vorba de alegeri. Judecăm sau învăţăm în funcţie de şi de şi de.
      Nici eu nu înţeleg cum poate cineva care spune că-l iubeşte pe Dumnezeu urăşte oamenii. Dar nici nu vreau să înţeleg. Cred că nu-i nimic de înţeles.
      Eu zic că nu sunt bune. Şi că sunt cel puţin limitate, să nu folosesc alţi termeni. Dar e doar o părere.
      Ca o chestie simpatică, românii sunt harnici şi ospitalieri şi gospodari şi inventivi şi… dar oltenii sunt… ardelenii sunt… moldovenii sunt…

      Apreciat de 1 persoană

  13. imaginarycoffee zice:

    Din păcate, da, au existat și astfel de pagini rușinoase în istoria noastră. E greu să ne imaginăm astăzi, durerea și chinul prin care au trecut milioane de oameni. Din păcate, aceste povești sunt mai actuale ca oricând, iar exemplele sunt deja în jurul nostru. Trist și dureros!

    Apreciat de 3 persoane

  14. Jo zice:

    Of, Doamne! Rămâi uimit de reziliența ființei umane.

    Apreciază

  15. anasylvi zice:

    Oamenii atat au stiut, sa se omoare unii pe altii. De cand e lumea. In loc sa se uite la un om si sa vada un om, ei au tot vazut orice altceva. Nu sunt majoritari acestia, dar din pacate ajung adeseori sa aiba putere de decizie. Ii tarasc pe altii in haosul creat de nebunia lor. Tot felul de prilejuri de dezbinare, de a avea ceva de impartit, si in zilele noastre, dincolod e nebunia maxima – razboiul. Nu are rost sa dezvolt, le stim bine, le-am tot vazut in anii din urma. Continua si azi, avem acum noi si noi crize si motive de crize.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s